„Lupta este a lui Iehova”

Problema a început la sfârșitul anilor ’90, când guvernul Franței a impus o taxă nejustificată asupra donațiilor pe care filiala noastră din Franța le primise între anii 1993 și 1996. Am căutat dreptate în instanțele franceze, dar fără succes. După ce am pierdut la o instanță de apel, guvernul a confiscat peste 4,5 milioane de euro din contul filialei. Ultima noastră speranță era CEDO. Însă înainte de a se pronunța, CEDO a cerut ca noi și echipa juridică a guvernului francez să participăm la o ședință preliminară de soluționare a cauzei. Ședința urma să fie condusă de unul dintre grefierii Curții, oficiali responsabili cu activitățile administrative și judiciare ale Curții.

Ne așteptam ca grefiera să facă presiuni asupra noastră pentru a soluționa problema prin plata unei părți din suma cerută. Însă pentru noi era foarte clar că, dacă am fi plătit chiar și numai 1 euro, am fi încălcat principiile biblice. Frații și surorile donaseră pentru a susține lucrarea Regatului, așa că donațiile lor nu aparțineau guvernului. (Mat. 22:21) Cu toate acestea, am participat la ședință din respect față de protocoalele Curții.

Ședința s-a ținut într-una dintre somptuoasele săli de conferință ale Curții. Începutul nu a fost promițător. În comentariile sale de deschidere, grefiera a confirmat că se aștepta ca Martorii lui Iehova din Franța să plătească o parte din taxa impusă. Pe neașteptate, ne-am simțit îndemnați să o întrebăm: „V-a fost adus la cunoștință că guvernul a confiscat deja peste 4,5 milioane de euro din contul nostru bancar?”.

Grefiera a fost vizibil șocată. Când echipa juridică a guvernului a confirmat că suma fusese confiscată, atitudinea ei față de caz s-a schimbat complet. I-a admonestat pe reprezentanții guvernului și a încheiat brusc ședința. Atunci am înțeles că Iehova a schimbat complet cursul acestui proces într-un mod pe care nu l-am fi putut anticipa niciodată. La finalul ședinței, eram copleșiți de bucurie și nu ne venea să credem ce s-a întâmplat.

La 30 iunie 2011, CEDO a pronunțat o hotărâre unanimă în favoarea noastră. A stabilit că taxa era ilegală și a obligat guvernul să restituie cu dobândă banii confiscați. Acea hotărâre istorică continuă să protejeze închinarea curată din Franța și în prezent. La fel cum o singură piatră care a plecat din praștia lui David a fost suficientă pentru a schimba cursul unei bătălii, o singură întrebare, pe care nu o pregătiserăm, a fost de ajuns ca să schimbe cursul acestui proces în favoarea noastră. De ce am câștigat? Deoarece, așa cum i-a spus David lui Goliat, „lupta este a lui Iehova”. (1 Sam. 17:45-47)

Această victorie nu a fost un caz izolat. Până în prezent, în fața unei opoziții puternice venite din mediul politic și religios, am obținut multe victorii în instanțe. Cele mai înalte instanțe din 70 de țări și câteva tribunale internaționale au pronunțat 1 225 de hotărâri în favoarea Martorilor lui Iehova. Aceste victorii juridice garantează drepturile noastre fundamentale, inclusiv recunoașterea noastră legală, libertatea de a predica în public, dreptul de a refuza sânge și de a refuza să participăm la ceremonii patriotice.

Însă cum am ajuns să mă implic într-un proces juridic din Europa, de vreme ce slujeam la Sediul Mondial al Martorilor lui Iehova din New York (SUA)?

CRESC ÎNTR-O FAMILIE DE MISIONARI

Părinții mei, George și Lucille, au absolvit cea de-a 12-a clasă a Școlii Galaad, iar în 1956, când m-am născut eu, slujeau în Etiopia. Mi-au pus numele Philip, după evanghelizatorul din secolul I (Filip). (Fap. 21:8) Anul următor, guvernul a interzis lucrarea în Etiopia. Deși eram doar un copil în acea perioadă, îmi amintesc foarte bine că părinții mei au continuat activitățile teocratice în secret. Mie mi se părea palpitant. Din nefericire, autoritățile ne-au obligat să părăsim țara în 1960.

Când familia noastră s-a mutat în Wichita, Kansas (SUA), părinții mei au adus cu ei ceva deosebit – spiritul de misionar și un zel contagios. Ei trăiau adevărul și ne-au transmis valori spirituale mie, surorii mele mai mari, Judy, și fratelui meu mai mic, Leslie, care, la fel ca mine, s-au născut în Etiopia. M-am botezat la 13 ani. După trei ani, familia noastră s-a mutat în Arequipa (Peru) pentru a sluji unde era nevoie de vestitori.

În 1974, când aveam doar 18 ani, filiala din Peru ne-a numit pionieri speciali pe mine și pe încă patru frați. Urma să predicăm în teritorii nelucrate, aflate la mare altitudine, în Anzii Centrali. Repartiția presupunea să le depunem mărturie indigenilor din comunitățile quechua și aymara. Călătoream într-o rulotă pe care am numit-o cu afecțiune „Arca”, deoarece semăna cu o ladă. Îmi amintesc cu drag momentele în care le arătam localnicilor în Biblie că Iehova va elimina în curând sărăcia, boala și moartea. (Rev. 21:3, 4) Mulți au acceptat mesajul Regatului.

ÎNCEP SĂ LUCREZ LA SEDIUL MONDIAL

În timpul unei vizite în Peru, în 1977, Albert Schroeder, un membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova, m-a încurajat să depun o cerere pentru a lucra la Betelul din Statele Unite. Asta am și făcut, iar la scurt timp, în 17 iunie 1977, am început să slujesc la Betelul din Brooklyn. În următorii patru ani, am lucrat la departamentele Curățenie și Întreținere.

În iunie 1978, am întâlnit-o pe Elizabeth Avallone la un congres internațional din New Orleans, Louisiana. La fel ca mine, ea fusese crescută de părinți care trăiau adevărul. Elizabeth slujea ca pionieră regulară de patru ani, iar acest serviciu era pentru ea un mod de viață. Am păstrat legătura și, în scurt timp, ne-am îndrăgostit. Ne-am căsătorit în 20 octombrie 1979, iar Elizabeth mi s-a alăturat în serviciul la Betel.

Frații și surorile din prima noastră congregație, congregația de limbă spaniolă din Brooklyn, ne-au primit cu inima deschisă. De-a lungul anilor, alte trei congregații iubitoare ne-au primit cu căldură și ne-au sprijinit în serviciul nostru la Betel. Prețuim foarte mult susținerea lor, dar și a prietenilor și a membrilor familiei care ne-au ajutat să le purtăm de grijă părinților noștri înaintați în vârstă.

IAU PARTE LA BĂTĂLII JURIDICE

Spre surprinderea mea, în ianuarie 1982, am fost repartizat să lucrez în Departamentul juridic. Trei ani mai târziu, am fost rugat să urmez cursurile unei facultăți de drept și să devin avocat. În timpul studiilor, am fost plăcut surprins să aflu că libertățile fundamentale pe care majoritatea oamenilor le iau ca de la sine înțeles – atât în Statele Unite, cât și pe plan internațional – au fost consolidate de victorii juridice câștigate de Martorii lui Iehova. Aceste cazuri importante au fost dezbătute pe larg la cursuri.

În 1986, la vârsta de 30 de ani, am fost numit supraveghetor al Departamentului juridic. Pentru că eram foarte tânăr și nu înțelegeam pe deplin complexitatea sarcinii pe care o primisem, mă simțeam privilegiat, dar și copleșit.

În 1988, când am devenit avocat, nu eram conștient de efectul pe care această realizare profesională îl avusese asupra spiritualității mele. Instruirea superioară poate alimenta dorința de autopromovare și poate crea iluzia că, dacă ai cunoștințe de specialitate într-un anumit domeniu, te situezi deasupra celor care nu au aceeași educație. Elizabeth a înțeles ce se întâmpla cu mine și m-a ajutat să-mi reiau rutina spirituală pe care o aveam înainte de facultate. Acest proces a durat un timp, dar treptat mi-am revenit pe plan spiritual. Pot confirma că a avea mintea plină de cunoștințe de specialitate nu este cel mai important lucru din viață. Ceea ce contează cu adevărat este să ai o relație strânsă cu Iehova și o iubire profundă pentru el și pentru poporul său.

APĂRAREA ȘI STABILIREA LEGALĂ A VEȘTII BUNE

După ce am terminat facultatea, am ajutat la organizarea activităților juridice la Betel și am luat parte la apărarea intereselor Regatului în instanță. Întrucât organizația noastră inovatoare este într-o continuă mișcare și se dezvoltă într-un ritm rapid, munca mea era, în egală măsură, palpitantă și provocatoare. La începutul anilor ’90, Departamentului juridic i s-a solicitat să contribuie la realizarea unei schimbări organizatorice: Timp de mulți ani, obișnuiserăm să le solicităm oamenilor o anumită contribuție în schimbul literaturii, însă, din acel moment, am început să distribuim publicațiile gratuit. Această schimbare a simplificat activitatea din Betel și din teritoriu. În plus, a scutit și continuă să scutească organizația de plata unor taxe nejustificate. Unii se temeau că această măsură ne va reduce considerabil resursele și va influența negativ lucrarea de predicare. Dar s-a întâmplat exact contrariul. Din 1990 până în prezent, numărul celor care îi slujesc lui Iehova a crescut de peste două ori, iar oamenii au acces gratuit la hrana spirituală vitală. Am văzut cu ochii mei că această schimbare și multe altele au putut fi implementate doar cu ajutorul lui Iehova și al îndrumării pe care el ne-o dă prin intermediul sclavului fidel. (Ex. 15:2; Mat. 24:45)

În multe cazuri, victoriile juridice nu sunt doar rezultatul unei pledoarii eficiente în instanță. Ceea ce îi impresionează adesea pe cei aflați în poziții de autoritate este comportamentul exemplar al slujitorilor lui Iehova. Am văzut personal acest lucru în 1998, când trei membri ai Corpului de Guvernare și soțiile lor au participat la congrese speciale în Cuba. Atitudinea lor amabilă și plină de respect a convins autoritățile că suntem neutri din punct de vedere politic mai mult decât orice am spus cu ocazia întâlnirilor noastre oficiale.

Totuși, atunci când chestiunile juridice nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, noi ‘apărăm și stabilim legal vestea bună’ în instanță. (Filip. 1:7) De exemplu, decenii la rând, autoritățile din Europa și din Coreea de Sud nu au recunoscut dreptul nostru de a refuza serviciul militar. Drept urmare, aproximativ 18 000 de frați din Europa și peste 19 000 de frați din Coreea de Sud au fost închiși deoarece au refuzat, pe baza conștiinței, serviciul militar.

În cele din urmă, în 7 iulie 2011, CEDO a emis hotărârea istorică în cauza Bayatyan împotriva Armeniei, care obligă statele europene să asigure un serviciu alternativ civil. Această hotărâre a fost urmată de una similară, pronunțată de Curtea Constituțională a Coreei de Sud la 28 iunie 2018. Dacă și numai un mic procent dintre frații noștri tineri ar fi făcut compromis, niciuna dintre aceste victorii nu ar fi fost posibilă.

Departamentul juridic de la sediul mondial și cele de la filialele din întreaga lume fac eforturi continue pentru a apăra interesele Regatului. Este o adevărată onoare să îi reprezentăm pe frații și pe surorile noastre care se confruntă cu opoziție din partea autorităților. Indiferent că avem sau nu câștig de cauză în instanță, procesele noastre constituie o mărturie pentru guvernatori, pentru regi și pentru națiuni. (Mat. 10:18) În documentele juridice pe care le înaintăm instanțelor și în pledoariile noastre includem versete biblice, care sunt astfel aduse în atenția judecătorilor, a reprezentaților guvernamentali, a mass-mediei și a publicului larg. Oamenii cu o inimă sinceră află cine sunt Martorii lui Iehova și pe ce își bazează convingerile. Unii dintre ei au devenit frații noștri.

ÎȚI MULȚUMESC, IEHOVA!

Pe parcursul ultimelor patru decenii, am avut privilegiul să colaborez în chestiuni juridice cu filiale din întreaga lume și să reprezint organizația înaintea multor instanțe superioare și a multor oficiali de rang înalt. Îi prețuiesc și îi admir pe colaboratorii mei din cadrul Departamentului juridic al sediului mondial și din departamentele juridice din întreaga lume. Viața mea a fost și este plină de binecuvântări și satisfacții!

De 45 de ani, Elizabeth mă susține cu loialitate și cu iubire în perioade bune și în perioade dificile. O apreciez nespus pentru că acționează astfel în pofida unei boli care îi afectează sistemul imunitar și îi limitează forța fizică.

Am văzut cu ochii noștri că tăria și victoria nu sunt rezultatul capacităților noastre. Așa cum a spus David, „Iehova este tăria poporului său”. (Ps. 28:8) Într-adevăr, „lupta este a lui Iehova”!