O moştenire care s-a transmis la şapte generaţii

În 20 ianuarie 1815, strămoşul meu Thomas (1)a Williams s-a născut în Horncastle, Anglia. Când avea doi ani, Thomas a rămas orfan de mamă, astfel că el şi cei trei fraţi ai lui au fost crescuţi de tatăl lor, John Williams. Deşi tatăl lui l-a învăţat tâmplăria, Thomas şi-a ales altă „meserie”.

Pe timpul acela, Anglia trecea printr-o perioadă de renaştere religioasă. Predicatorul John Wesley s-a desprins de Biserica Anglicană şi a format Societatea Metodistă, grupare care s-a remarcat prin studierea Bibliei şi prin lucrarea de evanghelizare. Învăţăturile lui Wesley s-au răspândit cu repeziciune, iar familia Williams şi le-a însuşit în mod temeinic. Thomas a devenit pastor metodist şi s-a oferit să meargă misionar în Pacificul de Sud. În iulie 1840, el şi soţia sa, Mary, (2) au debarcat în Lakebab, Fiji, o insulă vulcanică locuită la acea dată de canibali.

VIAŢA ALĂTURI DE CANIBALI

În primii ani, Thomas şi Mary au trecut prin mari greutăţi. Au muncit mult în condiţii primitive, pe o căldură insuportabilă. De asemenea, au văzut orori de nedescris: războaie tribale, strangularea văduvelor, infanticid şi canibalism. Iar majoritatea localnicilor n-au fost receptivi la mesajul lor. Mary şi primul ei fiu, John, s-au îmbolnăvit şi au fost la un pas de moarte. Thomas scria în 1843: „Mi se frângea inima de durere. . . . Eram în pragul disperării”. Totuşi, el şi Mary au perseverat datorită credinţei în Iehova Dumnezeu.

Între timp, Thomas, care era un tâmplar priceput, a construit prima casă în stil european din Fiji. Pentru o mai bună ventilaţie, podeaua casei nu a fost construită direct pe sol. Această inovaţie, precum şi altele au atras atenţia localnicilor. Chiar înainte de terminarea casei, Mary l-a născut pe al doilea fiu, Thomas Whitton (3) Williams, strămoşul meu direct.

În 1843, Thomas senior a tradus Evanghelia lui Ioan în fijiană, însărcinare care i s-a părut extrem de dificilă.c Fiind un antropolog talentat, cu un fin simţ al observaţiei, el a scris cartea Fiji şi fijienii (1858), lucrare de înaltă erudiţie despre viaţa fijienilor din secolul al XIX-lea.

După 13 ani de trudă în Fiji, Thomas s-a îmbolnăvit grav şi s-a mutat împreună cu familia în Australia. După o lungă şi impresionantă carieră de pastor, Thomas a murit în 1891 la Ballarat, Victoria.

„AUR” ÎN VEST

În 1883, Thomas Whitton Williams şi soţia sa, Phoebe, (4) s-au mutat împreună cu copilaşii lor în Perth, Australia de Vest. Arthur Bakewell (5) Williams, cel de-al doilea copil al lor şi următorul strămoş direct al meu, avea pe atunci nouă ani.

La vârsta de 22 de ani, Arthur a mers în Kalgoorlie, un orăşel în plină dezvoltare – unde se afla o mină de aur – , situat la 600 de kilometri est de Perth. Aici el a citit câteva publicaţii ale Studenţilor în Biblie, cum se numeau atunci Martorii lui Iehova. De asemenea, a făcut un abonament la revista Turnul de veghe al Sionului. Fascinat de ceea ce citea, Arthur a început să le împărtăşească şi altora lucrurile pe care le afla şi să ţină întruniri unde se studia Biblia. Acestea au fost începuturile modeste ale activităţii Martorilor lui Iehova în Australia de Vest.

Arthur a povestit familiei sale ceea ce aflase. Tatăl său, Thomas Whitton, l-a încurajat să ţină legătura cu Studenţii în Biblie, însă a murit la puţin timp după aceea. Atât mama lui, Phoebe, cât şi surorile lui, Violet şi Mary, au devenit Studente în Biblie. Violet a fost evanghelizatoare cu timp integral, sau pionieră. Arthur a spus despre ea că era „cea mai capabilă şi mai zeloasă pionieră din Australia de Vest”. Probabil că Arthur a exagerat puţin, însă zelul de care a dat dovadă Violet a influenţat mult următoarea generaţie a familiei Williams.

După o vreme, Arthur s-a căsătorit şi s-a mutat în Donnybrook, un orăşel cu pomi fructiferi din sud-vestul Australiei de Vest. Aici a fost poreclit „Smintitul 1914” datorită zelului cu care anunţa profeţiile biblice care îndreptau atenţia spre acest an.d Batjocurile au încetat însă când a izbucnit Primul Război Mondial. Arthur obişnuia să le depună mărturie clienţilor care veneau la magazinul său, în vitrina căruia punea publicaţii biblice. Întrucât respingea cu fermitate doctrina Trinităţii, el a pus în vitrină un afiş care promitea 100 de lire oricui demonstra că Trinitatea este o doctrină biblică. Bineînţeles că nimeni n-a primit aceşti bani!

Locuinţa familiei Williams a devenit un loc important în Donnybrook. Aici se studia Biblia şi se ţineau întruniri ale congregaţiei. Mai târziu, Arthur a construit în orăşelul său o sală a Regatului, care a fost una dintre primele săli din Australia de Vest. Deşi avea aproape 80 de ani, el obişnuia să se îmbrace la costum şi cravată, să încalece pe calul său bătrân şi să predice în districtul Donnybrook.

Copiii lui Arthur au fost influenţaţi de exemplul tatălui lor, care era un om liniştit, respectabil şi foarte zelos. Fiica sa Florence (6) a slujit ca misionară în India. Cei doi fii ai săi, Arthur Lindsay (7) şi Thomas, au slujit mult timp ca bătrâni de congregaţie, la fel ca tatăl lor.

MERELE „LADY WILLIAMS”

Arthur Lindsay Williams, străbunicul meu, a fost foarte îndrăgit pentru că era un om bun. Întotdeauna avea timp pentru alţii şi îşi trata semenii cu respect. De asemenea, în 12 ani a câştigat 18 concursuri regionale de spart lemne cu toporul.

Însă Arthur n-a fost prea încântat când Ronald (8), fiul său de doi ani, a lovit cu toporul un măr tânăr din apropierea casei lor. Mama lui Ronald a bandajat cu grijă pomişorul, care mai târziu a făcut mere foarte dulci. Acel soi de mere a fost numit Lady Williams, după numele doamnei Williams. Mai târziu, din acest soi s-au obţinut merele Cripps Pink, unul dintre cele mai cunoscute soiuri de mere din lume.

Când a devenit adult, Ronald, bunicul meu, a avut preocupări mult mai paşnice. Împreună cu bunica mea, el a slujit mulţi ani ca voluntar la diferite proiecte de construcţii în Australia şi în Insulele Solomon. Bunicul, care se apropie acum de 80 de ani, este încă bătrân de congregaţie şi ajută la construirea şi la renovarea sălilor Regatului din Australia de Vest.

ÎMI PREŢUIESC MOŞTENIREA

Ducând mai departe tradiţia familiei, părinţii mei, Geoffrey (9) şi Janice (10) Williams, s-au străduit să-mi insufle mie (12) şi surorii mele, Katharine, (11) respect pentru principiile creştine. La vârsta de 13 ani am legat o prietenie strânsă cu Iehova. La un congres, John Barr, din Corpul de Guvernare, le-a adresat tinerilor îndemnul: „Nu irosiţi cel mai preţios lucru pe care îl aveţi: ocazia de a-l cunoaşte şi de a-l iubi pe Iehova!”. În acea noapte mi-am dedicat viaţa lui Iehova. După doi ani am început pionieratul.

În prezent, eu şi soţia mea, Chloe, slujim cu timp integral în Tom Price, un orăşel minier izolat din nord-vestul Australiei de Vest. Lucrăm cu jumătate de normă pentru a ne întreţine. Părinţii şi sora mea, Katharine, împreună cu soţul ei, Andrew, slujesc ca pionieri în Port Hedland, la 420 de kilometri spre nord. Atât eu, cât şi tatăl meu slujim ca bătrâni de congregaţie.

Cu şapte generaţii în urmă, strămoşul meu Thomas Williams a fost hotărât să-i slujească lui Iehova Dumnezeu. Consider că această bogată moştenire spirituală pe care am primit-o este o mare binecuvântare.