Ştiinţa şi religia — naşterea unui conflict
BĂTRÂNUL astronom de 70 de ani era pe patul de moarte. În mână ţinea proba de tipăritură a lucrării sale, pe care se chinuia să o citească. Indiferent că îşi dădea sau nu seama, lucrarea sa avea să revoluţioneze concepţia lumii despre univers. Însă ea avea să declanşeze şi o controversă aprinsă în creştinătate, ale cărei efecte se resimt încă şi astăzi.
Era anul 1543. Bărbatul ajuns la capătul vieţii era astronomul polonez Nicolaus Copernic, de religie catolică. În tratatul Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti, Copernic a arătat că nu pământul, ci soarele se află în centrul sistemului solar. Copernic înlocuia extrem de complicatul sistem geocentric cu altul de o simplitate elegantă.
La început, nimic n-a lăsat să se întrevadă un conflict. În primul rând, Copernic îşi expusese cu prudenţă ideile. Apoi, Biserica Catolică, adeptă a concepţiei geocentrice, părea mai îngăduitoare cu speculaţiile savanţilor vremii. Chiar papa îl încurajase pe Copernic să-şi publice tratatul. Când Copernic l-a publicat în cele din urmă, editorul, temându-se de eventualele reacţii negative la tezele lui Copernic, a scris o prefaţă în care prezenta teoria heliocentrică mai degrabă drept un ideal matematic, decât un adevăr astronomic.
Se încing spiritele
A urmat apoi astronomul, matematicianul şi fizicianul italian Galileo Galilei (1564–1642), şi el catolic. Cu ajutorul lunetelor pe care le construise folosindu-se de nişte lentile abia inventate, Galilei a reuşit să vadă pe bolta cerească detalii pe care nimeni nu le mai văzuse până la el. Observaţiile sale i-au întărit convingerea că teoria lui Copernic era corectă. De asemenea, Galilei a observat pete pe suprafaţa soarelui, numite astăzi pete solare, ceea ce punea la îndoială o altă importantă concepţie religioasă şi filozofică a vremii, şi anume că soarele nu este supus schimbării sau descompunerii.
Spre deosebire de Copernic, Galilei şi-a expus ideile cu mult curaj şi îndrăzneală, făcând aceasta într-un climat religios ostil, deoarece pe timpul său Biserica Catolică se opunea în mod deschis teoriei lui Copernic. De aceea, când Galilei a susţinut teoria heliocentrică, spunând totodată că ea este în armonie cu Biblia, Biserica l-a acuzat de erezie.a
Galilei a mers la Roma pentru a-şi apăra cauza, însă fără succes. În 1616, Biserica i-a ordonat să nu mai promoveze ideile lui Copernic. Pentru un timp, Galilei a fost redus la tăcere. Apoi, în 1632, a publicat o altă lucrare în favoarea concepţiei coperniciene. Chiar în anul următor, Inchiziţia l-a condamnat pe Galilei la închisoare pe viaţă. Însă, din consideraţie pentru vârsta sa înaintată, pedeapsa i-a fost imediat comutată în arest la domiciliu.
Mulţi consideră conflictul lui Galilei cu Biserica drept o mare victorie a ştiinţei asupra religiei şi, prin extensie, asupra Bibliei. Dar, aşa cum vom vedea în următorul articol, această concluzie simplistă scapă din vedere multe fapte.
[Notă de subsol]
a Cu replicile şi cu sarcasmul său usturător, Galilei şi-a făcut în mod inutil duşmani dintre oameni influenţi. În plus, susţinând că teoria heliocentrică este în armonie cu Biblia, el şi-a asumat rolul de autoritate în materie de religie, ceea ce a supărat şi mai mult Biserica.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]
Copernic
[Provenienţa ilustraţiei]
Din ediţia germană a cărţii Giordano Bruno şi Galilei
[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]
Galilei apărându-se în faţa Inchiziţiei Catolice
[Provenienţa ilustraţiei]
Din cartea The Historian’s History of the World, vol. IX, 1904
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 3]
Pe fundalul paginii: harta sistemului solar întocmită de Copernic