Crăciunul în Orient
• CU APROXIMATIV DOUĂ SUTE DE ANI în urmă, un renumit erudit coreean a vizitat Pekingul (China). Privind îndelung la o pictură de pe tavanul unei catedrale, el a văzut o scenă reprezentând-o pe Maria cu copilaşul Isus în braţe. El a spus următoarele despre această pictură uluitoare:
„O doamnă ţinea pe genunchi un copilaş de cinci sau şase ani cu aspect bolnăvicios. Ea părea că nu putea să-şi ţină capul drept, ca şi cum, fiindu-i milă de fiul ei, nu suporta să-l privească. În planul îndepărtat erau o mulţime de stafii şi de copilaşi cu aripi care zburau prin preajmă. În timp ce mă uitam în sus la ei, aveam impresia că urmau să cadă peste mine în orice clipă. Speriat, am întins mâna ca să-i prind“.
ACEASTĂ întâmplare a avut loc la mult timp după începerea Reformei în Europa, la mult timp după epoca întunecată a evului mediu. Totuşi majoritatea orientalilor erau la fel de nefamiliarizaţi cu creştinismul cum erau şi cu această pictură. Cât de mult s-a schimbat această situaţie! În fiecare an, în perioada Crăciunului, scenele cu copilaşul Isus sunt o trăsătură caracteristică. Orientul a ajuns să se familiarizeze cu aceste scene, şi multe străzi de aici seamănă acum cu cele din Europa.
În seara zilei de 25 noiembrie 1998, cu o lună înainte de Crăciun, bulevardul Champs Élysées din Paris este puternic iluminat de peste 100 000 de becuri montate în cei 300 de copaci situaţi de-o parte şi de alta a acestui bulevard renumit. În mod asemănător, pe o stradă din centrul comercial al Seulului (Coreea), un pom de Crăciun uriaş este prezentat de un mare magazin universal şi începe să lumineze în timpul nopţii această capitală. Nu peste mult timp, străzile oraşului sunt împodobite cu ornamente de Crăciun.
Televiziunea, radioul şi presa prezintă zi de zi programe de Crăciun. Cuprinsă de atmosfera Crăciunului, întreaga ţară este ocupată cu întâmpinarea încheierii anului. Bisericile din Seul, care îi uimesc pe mulţi vizitatori prin numărul lor, sunt împodobite în mare grabă. Astfel, Coreea şi alte ţări din Orient se cufundă în atmosfera Crăciunului cam în aceeaşi perioadă în care în Statele Unite se sărbătoreşte Ziua Recunoştinţei, adică la sfârşitul lui noiembrie.
Majoritatea ţărilor din Orient nu sunt considerate ca făcând parte din creştinătate. De exemplu, numai 26,3 la sută din populaţia Coreei se declară creştină; în Hong Kong 7,9 la sută, în Taiwan 7,4 la sută, iar în Japonia numai 1,2 la sută. Evident, majoritatea orientalilor nu practică creştinismul, totuşi ei nu par să aibă ceva de obiectat împotriva sărbătoririi Crăciunului. De fapt, ei par adesea mai entuziaşti în privinţa acesteia decât confraţii lor din Occident. Locuitorii Hong Kongului, de exemplu, sunt renumiţi pentru modul pompos în care ţin Crăciunul, chiar dacă majoritatea lor sunt fie budişti, fie daoişti. Chiar şi în China, unde numai 0,1 la sută din populaţie se declară creştină, Crăciunul câştigă popularitate într-un ritm foarte rapid.
De ce atât de multe persoane din Orient ţin Crăciunul? De ce oamenii care nu îl acceptă pe Isus ca Mesia sărbătoresc Crăciunul, pe care majoritatea celor ce se declară creştini îl consideră ca reprezentând naşterea lui Isus? Ar trebui ca adevăraţii creştini să împărtăşească punctul de vedere al acestor persoane referitor la Crăciun? Răspunsurile le vom afla pe măsură ce vom analiza modul în care Crăciunul s-a răspândit în Coreea, o străveche ţară orientală.