Întrebări de la cititori

Unora dintre Martorii lui Iehova li s-au oferit locuri de muncă în clădiri şi pe proprietăţi aparţinând unor religii. Care este punctul de vedere scriptural referitor la un astfel de loc de muncă?

Cu această problemă se pot confrunta creştinii care doresc în mod sincer să aplice textul din 1 Timotei 5:8, unde este scoasă în evidenţă importanţa satisfacerii necesităţilor materiale ale familiei. Deşi creştinii trebuie, bineînţeles, să respecte acest sfat, el nu constituie un motiv pentru ca ei să accepte orice fel de serviciu laic, indiferent de natura acestuia. Creştinii înţeleg că trebuie să ţină cont şi de alte aspecte legate de voinţa lui Dumnezeu. De exemplu, dorinţa unui soţ de a-şi întreţine familia nu îl va îndreptăţi să încalce normele Bibliei referitoare la imoralitate şi crimă (compară cu Geneza 39:4–9; Isaia 2:4; Ioan 17:14, 16). Este, de asemenea, absolut necesar ca creştinii să acţioneze în armonie cu porunca de a ieşi din Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false. — Apocalipsa 18:4, 5.

Pe tot pământul, slujitorii lui Dumnezeu se confruntă cu nenumărate situaţii privind alegerea unui loc de muncă. Faptul de a încerca să enumerăm toate situaţiile posibile şi de a face reguli stricte ar fi lipsit de sens şi nu ar intra în atribuţiunile noastre (2 Corinteni 1:24). Dar să examinăm câţiva factori pe care creştinii trebuie să-i aibă în vedere când iau decizii personale privind alegerea locului de muncă. Aceşti factori au fost prezentaţi pe scurt în Turnul de veghere din 1 aprilie 1984, într-un articol referitor la folosirea conştiinţei cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Într-un chenar se puneau două întrebări-cheie şi apoi erau enumeraţi alţi factori practici.

Prima întrebare-cheie este: Condamnă Biblia acea muncă laică? Discutând pe marginea acestei întrebări, Turnul de veghere arăta că Biblia condamnă furtul, folosirea greşită a sângelui şi idolatria. Un creştin nu trebuie să presteze o muncă laică ce promovează în mod direct practici pe care Dumnezeu le dezaprobă, cum ar fi cele deja menţionate.

A doua întrebare sună în felul următor: Este posibil ca persoana care efectuează munca respectivă să devină complice la o practică condamnabilă? Evident, o persoană angajată la un cazinou unde se practică jocuri de noroc, la o clinică unde se fac avorturi sau la o casă de prostituţie ar fi complice la o practică nescripturală. Chiar dacă munca pe care persoana o efectuează zilnic în acest loc constă doar în a mătura sau în a răspunde la telefon, ea va sprijini o activitate pe care Cuvântul lui Dumnezeu o condamnă.

Mulţi creştini care trebuie să ia decizii privind alegerea locului de muncă au constatat că analizarea acestor întrebări îi ajută să ia o decizie personală.

De exemplu, punându-şi aceste două întrebări, cineva poate să înţeleagă de ce un închinător adevărat nu trebuie să fie un angajat direct al unei organizaţii ce aparţine religiei false, muncind pentru o biserică sau într-o biserică. În Apocalipsa 18:4 se dă următoarea poruncă: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei“. Cineva ar putea participa la lucrările şi păcatele Babilonului celui Mare dacă ar fi un angajat permanent al unei instituţii religioase care predă învăţături false. Indiferent că ar lucra ca grădinar, portar, reparator sau contabil, munca sa ar contribui la promovarea unei forme de închinare ce contravine religiei adevărate. Mai mult decât atât, cei ce l-ar vedea pe acest angajat decorând biserica, renovând-o sau efectuând unele activităţi de promovare a intereselor religioase ale acesteia l-ar asocia, fireşte, cu acea religie.

Dar ce se poate spune despre cineva care nu lucrează ca angajat permanent al unei biserici sau al unei organizaţii religioase? Probabil că el este solicitat doar pentru a efectua o lucrare urgentă de reparare a unei conducte de apă care s-a spart în subsolul bisericii. Nu diferă această situaţie de cea în care fratele s-ar oferi să încheie un contract, de exemplu pentru a acoperi biserica cu şindrilă sau pentru a-i izola acoperişul?

În afară de acest caz există o mulţime de alte situaţii care ar putea fi menţionate. Aşadar, să revedem alţi cinci factori prezentaţi în Turnul de veghere:

1. Constă munca respectivă în prestarea unui serviciu public care nu este condamnabil din punct de vedere scriptural? Să luăm cazul unui poştaş. Faptul că el distribuie corespondenţa nu înseamnă deloc că promovează o practică greşită în cazul în care una dintre clădirile din zona în care lucrează este o biserică sau o clinică unde se fac avorturi. Dumnezeu permite ca lumina soarelui să pătrundă prin ferestrele tuturor clădirilor, inclusiv ale bisericilor şi ale clinicilor în care se fac avorturi (Faptele 14:16, 17). Un creştin care are meseria de poştaş ar putea considera că prestează un serviciu public zilnic. Această situaţie poate fi comparată cu cea a unui creştin care se ocupă cu rezolvarea cazurilor de urgenţă: un instalator este chemat să oprească o inundaţie într-o biserică sau un asistent pe salvare este chemat să acorde primul ajutor unei persoane care a leşinat în timpul unei slujbe religioase. El ar putea considera acest lucru un simplu gest de acordare de ajutor în caz de urgenţă.

2. În ce măsură are creştinul autoritate asupra activităţii desfăşurate? Un creştin care este proprietarul unui magazin nu va comanda şi nu va vinde niciodată obiecte de idolatrie, amulete, ţigări sau mezeluri cu sânge. Ca proprietar, el deţine controlul asupra întregii activităţi. Oamenii l-ar putea îndemna să vândă ţigări sau obiecte de idolatrie pentru a obţine profit, însă creştinul va trebui să acţioneze potrivit convingerilor sale bazate pe Scripturi. De asemenea, un creştin care este angajat într-un magazin alimentar mare ar putea primi sarcina de a lucra la casă, de a spăla pe jos sau de a ţine contabilitatea magazinului. El nu deţine controlul în ce priveşte produsele comandate şi vândute, chiar dacă unele dintre acestea sunt condamnabile, cum ar fi ţigările sau produsele pentru sărbători religioase (compară cu Luca 7:8; 17:7, 8).a Acest aspect are legătură cu punctul următor.

3. În ce măsură este implicat creştinul? Să revenim la exemplul cu magazinul. Probabil că angajatul însărcinat să lucreze la casa de marcat sau să completeze rafturile cu produse lucrează numai ocazional cu ţigări sau cu produse folosite în scopuri religioase; aceasta este doar o părticică din întreaga sa muncă. Totuşi, între el şi un angajat al aceluiaşi magazin care lucrează la raionul de ţigări este o mare diferenţă! Întreaga muncă efectuată zilnic de acel angajat la raionul de ţigări constă într-o activitate ce contravine învăţăturilor creştine (2 Corinteni 7:1). De aici putem înţelege motivul pentru care atunci când se analizează întrebările referitoare la alegerea unui loc de muncă este necesar să se ţină cont de gradul de implicare.

4. De cine este plătit creştinul şi unde îşi efectuează el munca? Să analizăm două situaţii. Pentru a-şi îmbunătăţi imaginea publică, o clinică unde se efectuează avorturi decide să plătească un om pentru a curăţa străzile din jur. Salariul acestuia provine de la clinica unde se fac avorturi, însă el nu lucrează acolo şi nimeni nu îl vede în clinică întreaga zi, ci este văzut efectuând un serviciu public care nu contravine Scripturilor, indiferent cine îl plăteşte. Să analizăm acum opusul acestei situaţii. Într-o ţară în care prostituţia este permisă de lege, serviciul public de asistenţă medicală plăteşte o asistentă medicală care să lucreze în bordeluri pentru a face controale medicale cu scopul de a reduce rata răspândirii bolilor transmisibile sexual. Deşi este plătită de serviciul public de asistenţă medicală, întreaga sa muncă se desfăşoară în case de prostituţie, făcând din imoralitate o practică mai sigură şi mult mai acceptată. Aceste exemple arată motivul pentru care sursa retribuţiei şi locul în care se desfăşoară munca sunt factori care trebuie luaţi în considerare.

5. Ce efect are o astfel de muncă? Va leza conştiinţa celui ce o efectuează sau îi va poticni pe alţii? Trebuie să se ţină cont atât de propria conştiinţă, cât şi de conştiinţa altora. Chiar dacă se pare că o anumită muncă (inclusiv locul desfăşurării ei şi sursa retribuţiei) este acceptată de majoritatea creştinilor, cineva ar putea considera că aceasta i-ar leza conştiinţa. Apostolul Pavel, care constituie un exemplu excelent, a spus: „Suntem încredinţaţi că avem o conştiinţă bună, dorind să ne purtăm drept în toate“ (Evrei 13:18). Ar trebui să evităm să efectuăm o muncă ce ne-ar tulbura conştiinţa, totuşi nu ar trebui să-i criticăm pe alţii a căror conştiinţă diferă de a noastră. În schimb, un creştin ar putea considera că o anumită muncă nu contravine Bibliei, însă îşi dă seama că, prestând o astfel de muncă, ar tulbura conştiinţa multora din congregaţia şi din comunitatea sa. Pavel a arătat care este atitudinea corectă spunând: „Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată. Ci în toate privinţele, arătăm că suntem nişte slujitori ai lui Dumnezeu“. — 2 Corinteni 6:3, 4.

Să revenim acum la întrebarea de bază referitoare la faptul de a lucra într-o biserică, de exemplu pentru a monta ferestre noi, pentru a spăla covoarele sau pentru a repara soba. Cum ar putea fi aplicaţi la această situaţie factorii menţionaţi mai sus?

Să ne amintim de factorul referitor la autoritate. Este creştinul proprietarul sau managerul care poate să decidă dacă să accepte sau nu acest tip de muncă ce trebuie efectuat într-o biserică? Va dori un creştin care are această autoritate să ia parte la acţiunile Babilonului celui Mare oferindu-se să presteze o muncă sau încheind un contract pentru a ajuta o anumită religie să promoveze închinarea falsă? Nu s-ar putea compara această situaţie cu cea în care creştinul ar decide să vândă ţigări sau obiecte de idolatrie în propriul magazin? — 2 Corinteni 6:14–16.

Dacă creştinul este un simplu angajat care nu e în măsură să decidă ce fel de munci să se accepte, este necesar să se ia în considerare alţi factori, cum ar fi locul unde trebuie să muncească şi gradul de implicare. I se cere angajatului doar să livreze sau să aşeze scaune noi cu o anumită ocazie sau să presteze un serviciu public, cum ar fi acela de pompier, stingând un incendiu care a izbucnit într-o biserică pentru a preveni extinderea acestuia? Mulţi consideră că aceste situaţii sunt diferite de cele în care un angajat al unei companii petrece mult timp zugrăvind biserica sau efectuând cu regularitate lucrări de grădinărit pentru a o înfrumuseţa. Un contact permanent sau de lungă durată va mări probabilitatea ca mulţi să-l asocieze pe creştinul respectiv cu o religie pe care el pretinde că o dezaprobă, fiind pentru ei probabil un motiv de poticnire. — Matei 13:41; 18:6, 7.

În acest articol am adus în discuţie câteva aspecte importante privind alegerea locului de muncă. Acestea au fost prezentate în contextul unei anumite întrebări, privind religia falsă. Totuşi, ele pot fi luate în considerare şi atunci când este vorba de alte tipuri de locuri de muncă. În fiecare caz, situaţia ar trebui analizată sub rugăciune, luând în considerare aspectele specifice, şi probabil unice, ale situaţiei respective. Factorii prezentaţi mai înainte i-au ajutat deja pe mulţi creştini sinceri să ia decizii în cunoştinţă de cauză care reflectă dorinţa lor de a umbla înaintea lui Iehova într-un mod integru. — Proverbele 3:5, 6; Isaia 2:3; Evrei 12:12–14.

[Notă de subsol]