În pragul unei activităţi mai ample

„NU EXISTA un spirit de competiţie. Fiecare dorea ca toţi ceilalţi să reuşească“, au spus Richard şi Lusia cu privire la colegii lor din cea de-a 105-a clasă a Şcolii Biblice Galaad a Societăţii Watchtower. „Suntem persoane foarte diferite, însă, pentru noi, fiecare cursant este preţios.“ Un coleg, Lowell, a fost de acord cu această afirmaţie şi a adăugat: „Datorită deosebirilor ne-am simţit atraşi unii de alţii“.

Clasa, care a absolvit la 12 septembrie 1998, a fost într-adevăr variată. Unii cursanţi făcuseră pionierat în zone în care există o mare nevoie de vestitori ai Regatului; alţii au slujit cu fidelitate mai aproape de casele lor. Câţiva, ca Mats şi Rose-Marie, au trebuit să muncească din greu ore întregi pentru a-şi spori cunoştinţele de limbă engleză înainte de a veni la şcoală. Mulţi cursanţi şi-au fixat ca obiectiv serviciul misionar încă de când erau copii. Un cuplu a făcut de 12 ori cerere pentru a urma cursurile acestei şcoli. Cât de fericit a fost acest cuplu când a fost invitat să urmeze cursurile celei de-a 105-a clase!

Cele 20 de săptămâni de instruire intensivă s-au scurs foarte repede. Numai după ce şi-au făcut ultimele exerciţii scrise şi ultimele rapoarte orale şi-au dat seama că, de fapt, ziua absolvirii sosise.

Preşedintele programului, Albert Schroeder, membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova, le-a reamintit absolvenţilor că se aflau „în pragul unei activităţi mai ample din domeniul instruirii biblice“, alăturânduli-se celor peste 7 000 de absolvenţi ai Galaadului dinaintea lor. El a arătat că, în timpul verii, cursanţii s-au bucurat de ocazia unică de a fi în compania unor misionari de-o viaţă, care au venit să viziteze sediul mondial cu ocazia congreselor internaţionale.

Apoi, fratele Schroeder i-a dat cuvântul lui Max Larson, de la Comitetul de Activitate a Betelului. El a susţinut tema „Instruirea care conduce la viaţă eternă“. Fratele Larson a citat Proverbele 1:5, unde se spune că „înţeleptul va asculta şi va asimila mai multă cunoştinţă şi omul cu pricepere este cel care dobândeşte arta de a conduce“ (NW). Pentru a fi un misionar eficient este nevoie de iscusinţă. Omul iscusit stă înaintea regilor (Proverbele 22:29, NW). După ce au fost instruiţi timp de cinci luni, cursanţii erau perfect echipaţi pentru a-i reprezenta pe cei mai mari Regi, Iehova Dumnezeu şi Cristos Isus.

David Olson, de la Departamentul serviciu, a dezbătut subiectul „Contribuiţi la înveselirea inimii lui Iehova“. El a pus următoarea întrebare: „Ce pot face oamenii imperfecţi pentru a înveseli inima lui Dumnezeu?“ Care a fost răspunsul? Îi pot sluji cu fidelitate, loialitate şi bucurie. Iehova vrea ca oamenii să găsească plăcere în serviciul pe care i-l aduc. Când facem voinţa lui Dumnezeu cu bucurie, noi îi înveselim inima (Proverbele 27:11). Fratele Olson a citit o scrisoare din partea unui cuplu de misionari care au absolvit cea de-a 104-a clasă a Şcolii Galaad. Se bucură ei de noua repartiţie? „Suntem în jur de 140 de vestitori“, au scris ei cu referire la congregaţia din care fac parte, „iar asistenţa medie la întruniri este de 250 până la 300 de persoane. Serviciul de teren constituie partea cea mai frumoasă. Fiecare dintre noi are patru studii biblice, iar câţiva dintre cei cu care studiem Biblia vin deja la întruniri“.

Lyman Swingle, membru al Corpului de Guvernare, a vorbit pe tema „Un timp pentru a vă număra binecuvântările“. Instruirea primită la Şcoala Galaad a adus nenumărate binecuvântări. Aceasta i-a ajutat pe cursanţi să-şi sporească cunoştinţele, să aprecieze mai mult organizaţia lui Iehova şi să cultive calităţi vitale, cum ar fi umilinţa. „Faptul de a veni aici şi de a petrece timp primind instruire este o experienţă care contribuie la cultivarea umilinţei“, a spus fratele Swingle, după care a adăugat: „De aici veţi pleca mult mai echipaţi pentru a-l preamări pe Iehova“.

„Bucuria voastră este foarte mare — Ce motiv aţi avea să vă îngrijoraţi?“ a fost titlul unei cuvântări ţinute de Daniel Sydlik, şi el membru al Corpului de Guvernare. Când apar probleme, căutaţi îndrumarea furnizată de Scripturi, a sfătuit el. Selectând anumite versete din Matei capitolul 6, fratele Sydlik a arătat cum se poate face acest lucru. Din cauza lipsei de credinţă putem ajunge să ne îngrijorăm cu privire la lucruri obişnuite, cum ar fi hrana sau îmbrăcămintea. Totuşi, Iehova ştie de ce anume avem nevoie (Matei 6:25, 30). Îngrijorarea nu va face decât să adauge la problemele pe care le aduce cu sine fiecare zi (Matei 6:34). Într-o altă ordine de idei, este nevoie de o anumită planificare (compară cu Luca 14:28). „Isus nu a condamnat reflectarea cu chibzuinţă asupra viitorului, ci îngrijorarea neînţeleaptă cu privire la viitor“, a explicat fratele Sydlik. „Faptul de a trece la acţiune este cel mai bun leac împotriva îngrijorării. Când devenim îngrijoraţi, este bine să începem să vorbim despre adevăr.“

Instructorii oferă sfaturi de despărţire

Au urmat cuvântările a trei membri ai personalului didactic de la Galaad. Primul vorbitor a fost Karl Adams, care a vorbit pe tema „Cum îl veţi răsplăti pe Iehova?“. Cuvântarea a avut la bază Psalmul 116, care, după cât se pare, a fost cântat de Isus în noaptea dinaintea morţii sale (Matei 26:30, NW, nota de subsol). La ce se gândea Isus în timp ce cânta aceste cuvinte: „Cum voi răsplăti DOMNULUI toate binefacerile Lui faţă de mine?“ (Psalmul 116:12). E posibil ca el să fi reflectat la corpul perfect pe care Iehova i-l pregătise (Evrei 10:5). Următoarea zi, el avea să-şi dea trupul pentru a fi sacrificat, dovedind prin acest act profunzimea iubirii sale. Cursanţii celei de-a 105-a clase au gustat bunătatea lui Iehova pe parcursul celor cinci luni care trecuseră. Acum, ei aveau să-şi arate iubirea faţă de Iehova muncind din greu în repartiţiile lor misionare.

Mark Noumair, cel de-al doilea instructor la Galaad care a luat cuvântul, i-a sfătuit pe cursanţi să „Continue să facă ce este bine“. După ce a fost vândut ca sclav în Egipt, Iosif a îndurat 13 ani un tratament nedrept. A permis el ca greşelile altora să-l determine să nu-i mai slujească lui Dumnezeu? Nu, el a continuat să facă ce este bine. Apoi, la timpul stabilit de Dumnezeu, Iosif a fost eliberat din acele încercări. Pe neaşteptate a avut loc o schimbare de situaţie, dintr-o închisoare ajungând să trăiască într-un palat (Geneza capitolele 37–50). Instructorul i-a întrebat pe cursanţi: „Dacă repartiţia misionară nu corespunde aşteptărilor voastre, veţi renunţa? Veţi dispera? Sau veţi persevera, aşa cum a făcut Iosif?“

În final, Wallace Liverance, secretarul şi arhivarul Şcolii Galaad, a condus o discuţie însufleţitoare împreună cu membrii clasei, pe tema „Anunţaţi Regatul şi Regele“. Unii cursanţi au relatat experienţe pe care le-au avut în timp ce predicau din casă în casă, din magazin în magazin şi pe stradă. Alţii au explicat cum au reuşit să le depună mărturie oamenilor care vorbeau altă limbă. În continuare, alţii au arătat cum li se poate predica oamenilor care provin din diferite medii religioase. Toţi absolvenţii şi-au exprimat dorinţa de a participa din plin la minister în cadrul serviciului misionar.

Misionari de-o viaţă fericiţi

Următoarea temă, intitulată „Minunatele roade pe care le aduce serviciul misionar“, a fost prezentată de Robert Wallen şi a constat din interviuri luate la patru fraţi din personalul sediului central care, de curând, s-au bucurat de o asociere ziditoare cu misionari cu experienţă. Acei misionari au recunoscut fără reţinere că nu le-a fost uşor să înveţe o limbă nouă, să se adapteze altei culturi şi unei clime diferite. La toate acestea s-a adăugat dorul de casă. Uneori, aceştia s-au confruntat şi cu probleme de sănătate. Totuşi, misionarii au trecut prin toate acestea păstrându-şi o atitudine pozitivă, iar perseverenţa lor a fost binecuvântată. Unii dintre ei i-au ajutat pe mulţi oameni să-l cunoască pe Iehova. Alţii au contribuit în diferite feluri la progresul general al lucrării Regatului în ţara lor.

Ultimul vorbitor a fost Carey Barber, membru al Corpului de Guvernare. El a trecut în revistă punctele principale ale programului de congres „Modul de viaţă care îi place lui Dumnezeu“. „Ce efect a avut programul congresului asupra relaţiei voastre cu Iehova?“, i-a întrebat el pe cei din auditoriu. Vorbitorul a subliniat deosebirea dintre binecuvântările rezultate în urma faptului de a urma calea lui Dumnezeu şi sfârşitul dezastruos al celor ce urmează calea lumii. Vorbind despre greşeala comisă de Moise la Meriba, el a avertizat: „Chiar şi după ce o persoană îi slujeşte cu fidelitate lui Iehova mulţi ani, Iehova nu trece cu vederea nici cea mai mică încălcare a legilor Sale“ (Numeri 20:2–13). Fie ca toţi slujitorii lui Dumnezeu de pretutindeni să ţină strâns la preţioasele lor privilegii de serviciu!

Timpul ca absolvenţii să-şi primească diplomele a sosit. Apoi, un reprezentant al clasei a citit o scrisoare în care absolvenţii îşi exprimau aprecierea pentru instruirea pe care o primiseră. După intonarea cântării de încheiere şi rostirea unei rugăciuni însufleţitoare, programul de absolvire s-a terminat. Totuşi, pentru cea de-a 105-a clasă, acesta a fost doar începutul, pentru că noii misionari se aflau „în pragul unei activităţi mai ample“.

[Chenarul de la pagina 23]

Statistica promoţiei:

Numărul ţărilor reprezentate: 9

Numărul ţărilor în care sunt repartizaţi: 17

Numărul absolvenţilor: 48

Numărul cuplurilor căsătorite: 24

Vârsta medie: 33 de ani

Media anilor în adevăr: 16

Media anilor în ministerul cu timp integral: 12

[Chenarul de la pagina 24]

Ei au ales serviciul cu timp integral

„Când eram mai tânăr, nu aveam ca obiectiv faptul de a deveni pionier“, a spus Ben, un absolvent al celei de-a 105-a clase a Şcolii Galaad. „Credeam că numai cei care au calităţi deosebite şi condiţii ideale pot fi pionieri“, a adăugat el. „Dar am învăţat să iubesc serviciul de teren. Apoi, într-o zi, m-am gândit că faptul de a fi pionier înseamnă a participa mai mult la minister. Atunci mi-am dat seama că aş putea face pionierat.“

„Slujitorii cu timp integral au fost întotdeauna foarte apreciaţi de familia noastră“, a spus Lusia. Ea îşi aminteşte valul de emoţii care cuprindea congregaţia ei de fiecare dată când misionarii veneau în vizită. „Când am crescut“, spune ea, „era de la sine înţeles că serviciul cu timp integral făcea parte din obiectivele mele“.

Mama lui Theodis a murit când acesta avea 15 ani. „În acele momente am simţit într-adevăr ajutorul congregaţiei“, a spus el, „aşa că m-am întrebat: «Ce pot face ca să-mi arăt aprecierea?»“ Acest lucru l-a determinat să înceapă serviciul cu timp integral, iar acum lucrarea de misionar.

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

Absolvenţii celei de-a 105-a promoţii a Şcolii Biblice Galaad a Societăţii Watchtower

În lista de mai jos, rândurile sunt numărate din faţă în spate, iar numele sunt menţionate de la stânga la dreapta, pe fiecare rând.

1) M. Sampson; I. Brown; G. Heggli; E. Abuyen; M. Desbois; P. Pourthié. 2) G. Kassam; R. Lindberg; A. Dapuzzo; C. Taylor; K. LeFevre; S. Walker. 3) L. Baker; M. Pellas; E. Woggon; C. Böhne; J. Asplund; J. Haile. 4) T. Pourthié; J. Whittaker; L. Palmer; S. Norton; M. Gering; W. Haile. 5) J. Walker; A. Böhne; C. Groenveld; M. Washington; D. Whittaker; J. Abuyen. 6) W. Gering; K. Washington; M. Pellas; R. Desbois; T. Heggli; Å. Asplund. 7) B. Woggon; R. LeFevre; L. Taylor; T. Brown; R. Groenveld; R. Palmer. 8) P. Norton; T. Sampson; C. Baker; M. Lindberg; M. Kassam; M. Dapuzzo.