Apărarea veştii bune pe cale legală

DE CÂND a început să construiască oraşe, omul a ridicat ziduri. Mai ales în vremurile de odinioară, acestea erau folosite ca mijloace de apărare. Apărătorii puteau lupta de pe ziduri pentru ca ele să nu fie sparte sau surpate de atacatori. Zidurile îi apărau pe locuitorii oraşului, iar deseori, în spatele lor se refugiau şi locuitorii oraşelor vecine. — 2 Samuel 11:20–24; Isaia 25:12.

În mod asemănător, Martorii lui Iehova au construit un zid — un zid juridic de protecţie. Acest zid nu a fost ridicat cu scopul de a-i izola pe Martori de restul societăţii, deoarece Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi ca fiind persoane sociabile şi deschise. Mai degrabă, acesta întăreşte garantarea libertăţilor fundamentale ale tuturor oamenilor. În acelaşi timp, el apără drepturile prevăzute de lege ale Martorilor lui Iehova pentru ca ei să-şi poată practica în mod liber credinţa (compară cu Matei 5:14–16). Acest zid apără închinarea lor şi dreptul lor de a predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Ce este acest zid, şi cum a fost construit?

Construirea unui zid juridic de protecţie

Deşi în majoritatea ţărilor Martorii lui Iehova se bucură de libertate religioasă, în unele ţări ei au fost obiectul unor atacuri nejustificate. Când libertatea lor de închinare, respectiv dreptul lor de a se întruni sau de a predica din casă în casă, a fost contestată, ei au apelat la justiţie. Procesele în care au fost implicaţi Martori ai lui Iehova s-au numărat cu miile în întreaga lume.a Nu toate au fost câştigate. Dar atunci când instanţele inferioare s-au pronunţat împotriva lor, deseori ei au făcut apel la instanţele superioare. Care a fost rezultatul?

Victoriile juridice înregistrate în multe ţări pe parcursul deceniilor secolului nostru au stabilit precedente solide la care Martorii lui Iehova au făcut apel în procesele ulterioare. Asemenea cărămizilor sau pietrelor care formează un zid, aceste decizii favorabile constituie un zid juridic de protecţie. Martorii lui Iehova continuă să lupte de pe acest zid de precedente juridice pentru a-şi apăra libertatea de închinare.

Să luăm ca exemplu cazul Murdock contra Statul Pennsylvania, caz în care Curtea Supremă a Statelor Unite s-a pronunţat la 3 mai 1943. La proces a fost dezbătută următoarea întrebare: Ar trebui ca Martorii lui Iehova să deţină o autorizaţie de vânzare pentru a-şi distribui publicaţiile religioase? Martorii lui Iehova au susţinut că lor nu ar trebui să li se ceară aşa ceva. Lucrarea lor de predicare nu este şi nu a fost niciodată o lucrare comercială. Obiectivul lor nu este acela de a obţine bani, ci de a predica vestea bună (Matei 10:8; 2 Corinteni 2:17). În cazul deciziei Murdock, Curtea s-a raliat Martorilor, admiţând că orice pretenţie de plătire a unei taxe pentru autorizaţie, ca o condiţie prealabilă în vederea distribuirii publicaţiilor religioase, este neconstituţională.b Această decizie a stabilit un precedent important, iar de atunci Martorii au apelat cu succes la autoritatea ei în numeroase cazuri. Decizia Murdock s-a dovedit a fi o cărămidă solidă a zidului juridic de protecţie.

Aceste procese au avut o contribuţie însemnată la apărarea libertăţii religioase a multor oameni. Iată ce se spune în University of Cincinnati Law Review cu privire la contribuţia Martorilor lui Iehova la apărarea drepturilor civile din Statele Unite: „Martorii lui Iehova au avut o mare contribuţie la dezvoltarea dreptului constituţional, îndeosebi prin extinderea măsurilor de protecţie privitoare la [libertatea de] exprimare şi [cea] religioasă“.

Consolidarea zidului

Cu fiecare victorie juridică zidul devine şi mai puternic. Să analizăm câteva decizii emise din 1990 încoace de pe urma cărora au beneficiat Martorii lui Iehova, precum şi toţi ceilalţi iubitori ai libertăţii din întreaga lume.

Grecia. La 25 mai 1993, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut dreptul unui cetăţean grec de a le preda altora convingerile sale religioase. Cauza era a lui Minos Kokkinakis, care avea atunci 84 de ani. Ca Martor al lui Iehova, Kokkinakis fusese arestat de peste 60 de ori începând din 1938, fusese adus de 18 ori în faţa instanţelor greceşti şi stătuse în închisoare mai bine de şase ani. Majoritatea condamnărilor pe care le primise au avut la bază o lege a Greciei din anii ’30 care interzicea prozelitismul, lege pe baza căreia între anii 1938 şi 1992 au fost arestaţi peste 20 000 de Martori ai lui Iehova. Curtea Europeană a decis că Guvernul Greciei violase libertatea religioasă a lui Kokkinakis şi i-a acordat acestuia despăgubiri în valoare de 14 400 de dolari americani. Prin decizia dată, Curtea a confirmat că Martorii lui Iehova sunt într-adevăr o „religie recunoscută“. — Vezi Turnul de veghere din 1 septembrie 1993, paginile 27–31.

Mexic. La 16 iulie 1992 s-a făcut un pas important în ce priveşte apărarea libertăţii religioase în Mexic. La data aceea a fost promulgată o lege pe baza căreia un grup religios poate primi statut legal ca instituţie religioasă, obţinând înregistrarea solicitată. Până la data aceea, Martorii lui Iehova, la fel ca celelalte religii din ţară, existaseră de facto, fără să aibă statut legal. La 13 aprilie 1993, Martorii au înaintat o cerere pentru a fi înregistraţi. Din fericire, la 7 mai 1993, ei au fost înregistraţi legal sub numele de La Torre del Vigía, A. R. şi Los Testigos de Jehová en México, A. R. — Vezi revista Treziţi-vă! din 22 septembrie 1994, paginile 12–14.

Brazilia. În noiembrie 1990, Institutul Naţional de Asistenţă Socială din Brazilia (INSS) a informat filiala Societăţii Watch Tower că din acel moment miniştrii voluntari de la Betel (denumire dată clădirilor de filială ale Martorilor lui Iehova) nu vor mai fi consideraţi miniştri religioşi şi, prin urmare, ei intră sub incidenţa legislaţiei muncii aflate în vigoare în Brazilia. Martorii au făcut recurs. La 7 iunie 1996, Biroul Consultativ al Parchetului Braziliei a decis că miniştrii de la Betel au statut de membri ai unui ordin religios legal, şi nu de angajaţi laici.

Japonia. La 8 martie 1996, Curtea Supremă a Japoniei a emis o decizie privitoare la problema educaţiei şi libertăţii religioase — pentru toţi cetăţenii Japoniei. Curtea a hotărât în unanimitate că Liceul Municipal Tehnic şi Industrial din Kobe a încălcat legea atunci când l-a exmatriculat pe Kunihito Kobayashi în urma refuzului său de a participa la antrenamentele în arte marţiale. Aceasta a fost prima decizie emisă de Curtea Supremă pe baza libertăţii religioase, libertate garantată de Constituţia Japoniei. Lăsându-se îndrumat de conştiinţa sa instruită pe baza Bibliei, acest tânăr Martor a considerat că exerciţiile respective nu erau în armonie cu principiile biblice, cum ar fi cel din Isaia 2:4, unde se spune: „Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. Hotărârea curţii a stabilit un precedent pentru cazurile viitoare. — Vezi revista Turnul de veghere din 1 noiembrie 1996, paginile 19–21.

La 9 februarie 1998, Înalta Curte a oraşului Tokyo a emis o altă decizie deosebit de importantă, prin care este recunoscut dreptul unei Martore pe nume Misae Takeda de a refuza un tratament medical care nu este în armonie cu porunca biblică de a ne „feri de sânge“ (Faptele 15:28, 29). Această cauză a fost prezentată înaintea Curţii Supreme, iar acum rămâne de văzut dacă decizia Înaltei Curţi va fi menţinută de Curtea Supremă.

Filipine. Într-o decizie emisă la 1 martie 1993, Curtea Supremă din Filipine s-a pronunţat în unanimitate în favoarea Martorilor lui Iehova într-o cauză în care au fost implicaţi câţiva tineri Martori exmatriculaţi din şcoală în urma refuzului lor respectuos de a saluta drapelul.

Fiecare hotărâre judecătorească favorabilă se aseamănă cu o nouă cărămidă sau piatră care consolidează zidul juridic ce apără nu numai drepturile Martorilor lui Iehova, ci şi drepturile tuturor oamenilor.

Să apărăm acest zid

Martorii lui Iehova sunt înregistraţi legal în 153 de ţări, bucurându-se pe drept de multe libertăţi, de care beneficiază şi alte religii recunoscute. După zeci de ani de persecuţii şi de interdicţie în Europa Răsăriteană şi în fosta Uniune Sovietică, Martorii lui Iehova sunt recunoscuţi acum legal în ţări ca: Albania, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kirghizstan, Republica Cehă, România, Slovacia şi Ungaria. Cu toate acestea, în prezent, în anumite ţări, inclusiv în unele ţări din Europa Occidentală, care au sisteme judiciare cu tradiţie, Martorilor lui Iehova li se contestă drepturile. Împotrivitorii încearcă din răsputeri să „facă din apăsare o lege“ împotriva Martorilor (Psalmul 94:20). Care este reacţia acestora?c

Martorii lui Iehova doresc să colaboreze cu toate guvernele, însă ei doresc, de asemenea, să beneficieze de libertatea garantată de lege de a-şi practica credinţa. Convingerea lor fermă este că orice lege sau hotărâre judecătorească care le-ar interzice ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, inclusiv de porunca de a predica vestea bună, este neîntemeiată (Marcu 13:10). Dacă nu se va putea ajunge la o înţelegere pe cale amiabilă, Martorii lui Iehova vor acţiona în instanţă, recurgând la toate căile de atac posibile pentru a beneficia de protecţie juridică în ce priveşte dreptul lor acordat de Dumnezeu de a-şi practica credinţa. Martorii lui Iehova au deplină încredere în promisiunea lui Dumnezeu: „Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără putere“. — Isaia 54:17.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 21]

Apărarea drepturilor Martorilor lui Iehova

Ca urmare a persecuţiei declanşate împotriva lor, Martorii lui Iehova au fost târâţi înaintea judecătorilor şi a funcţionarilor guvernamentali din întreaga lume (Luca 21:12, 13). Martorii lui Iehova au depus toate eforturile pentru a-şi apăra pe cale legală drepturile. În multe ţări, victoriile obţinute în instanţă au contribuit la apărarea libertăţii garantate de lege a Martorilor lui Iehova, inclusiv a următoarelor drepturi ale lor:

◻ de a predica din casă în casă, fiind scutiţi de restricţiile impuse comercianţilor — Murdock contra Statul Pennsylvania, Curtea Supremă a Statelor Unite (1943); Kokkinakis contra Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (ECHR) (1993);

◻ de a se întruni în mod liber în vederea închinării — Manoussakis şi alţii contra Grecia, ECHR (1996);

◻ de a decide cum îşi pot arăta respectul faţă de drapelul sau stema naţională fără a-şi încălca conştiinţa — Ministerul Învăţământului din statul Virginia de Vest contra Barnette, Curtea Supremă a Statelor Unite (1943); Curtea Supremă a Filipinelor (1993); Curtea Supremă a Indiei (1986);

◻ de a refuza serviciul militar, care violează conştiinţa lor creştină — Georgiadis contra Grecia, ECHR (1997);

◻ de a alege tratamentele şi medicamentele care nu intră în conflict cu conştiinţa lor — Malette contra Shulman, Curtea de Apel din Ontario (Canada) (1990); Watch Tower contra E.L.A., Curtea Superioară din San Juan (Porto Rico) (1995); Fosmir contra Nicoleau, Curtea de Apel din New York (1990);

◻ de a-şi educa copiii în armonie cu convingerile lor bazate pe Biblie chiar şi atunci când aceste convingeri sunt contestate în litigiile privitoare la încredinţarea copilului minor — St-Laurent contra Soucy, Curtea Supremă a Canadei (1997); Hoffmann contra Austria, ECHR (1993);

◻ de a deţine şi de a conduce asociaţii înregistrate legal care să beneficieze de aceleaşi scutiri de impozite prevăzute pentru asociaţiile folosite de alte religii recunoscute — Populaţia contra Haring, Curtea de Apel din New York (1960);

◻ de a beneficia pentru cei aflaţi într-o anumită formă a serviciului cu timp integral de acelaşi regim preferenţial de impozitare acordat lucrătorilor religioşi cu timp integral care aparţin altor religii — Institutul Naţional de Asistenţă Socială din Brazilia, Brasilia, (1996).

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Minos Kokkinakis împreună cu soţia sa

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Kunihito Kobayashi

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 19]

The Complete Encyclopedia of Illustration/J. G. Heck