Este Ierusalimul „mai presus de principalul vostru motiv de bucurie“?

„Să mi se lipească limba de cerul gurii, . . . dacă ar fi să nu fac să se ridice Ierusalimul mai presus de principalul meu motiv de bucurie.“ — PSALMUL 137:6, NW.

1. Ce atitudine au avut mulţi exilaţi evrei faţă de oraşul ales al lui Dumnezeu?

TRECUSERĂ aproape şapte decenii de când primii exilaţi evrei se întorseseră la Ierusalim în anul 537 î.e.n. Templul lui Dumnezeu fusese reconstruit, dar oraşul era încă în ruine. În acest răstimp, în exil ajunsese la maturitate o nouă generaţie. Mulţi dintre ei nutreau fără îndoială sentimente asemănătoare cu ale psalmistului care a cântat: „Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să se uite pe ea însăşi!“ (Psalmul 137:5). Unii au făcut mai mult decât să-şi amintească de Ierusalim. Prin acţiunile lor ei au dovedit că Ierusalimul era „mai presus de principalul lor motiv de bucurie“. — Psalmul 137:6.

2. Cine a fost Ezra, şi cum a fost el binecuvântat?

² Să luăm exemplul preotului Ezra. Chiar înainte de a se întoarce în ţara sa natală, el acţionase cu mult zel pentru promovarea intereselor închinării adevărate din Ierusalim (Ezra 7:6, 10). Ezra a fost binecuvântat din plin pentru că a procedat astfel. Iehova Dumnezeu a sensibilizat inima regelui persan, care i-a acordat lui Ezra privilegiul de a conduce un alt grup de exilaţi la Ierusalim. Mai mult decât atât, regele le-a dat o mare cantitate de aur şi argint pentru a „împodobi . . . casa DOMNULUI“. — Ezra 7:21–27.

3. Cum a demonstrat Neemia că Ierusalimul era principala lui preocupare?

³ După aproape 12 ani, Neemia, un alt evreu, a acţionat şi el cu hotărâre. El slujea la palatul persan din Susa. Acolo Neemia avea o funcţie importantă, fiind paharnicul regelui Artaxerxes, dar nu acesta era „principalul lui motiv de bucurie“. Dimpotrivă, dorinţa lui arzătoare era să meargă la Ierusalim pentru a-l reconstrui. Neemia s-a rugat luni de zile pentru lucrul acesta, iar Iehova Dumnezeu l-a binecuvântat pentru că a procedat astfel. Aflând care era motivul îngrijorării lui Neemia, regele persan i-a pus la dispoziţie un corp de armată şi scrisori care îl autorizau să reconstruiască Ierusalimul. — Neemia 1:1—2:9.

4. Cum putem dovedi că închinarea la Iehova este mai presus de orice motiv de bucurie pe care l-am putea avea?

⁴ Fără îndoială că Ezra, Neemia şi mulţi evrei care au colaborat cu ei au dovedit că închinarea la Iehova, cu centrul la Ierusalim, era mai importantă decât oricare alt lucru, fiind mai presus de „principalul lor motiv de bucurie“, adică mai presus de orice alt lucru de care s-ar fi putut bucura. Aceste persoane sunt o încurajare pentru toţi cei de astăzi care au aceeaşi consideraţie faţă de Iehova, faţă de închinarea sa şi faţă de organizaţia pe care el o conduce prin spiritul său! Se poate spune acelaşi lucru şi despre tine? Dovedeşti tu prin perseverenţa în lucrări sfinte că cel mai mare motiv de bucurie al tău este privilegiul de a-i sluji lui Iehova împreună cu poporul său dedicat (2 Petru 3:11)? Ca o încurajare în plus, să vedem ce rezultate excelente a avut călătoria lui Ezra la Ierusalim.

Binecuvântări şi responsabilităţi

5. Ce binecuvântări s-au revărsat asupra locuitorilor lui Iuda în zilele lui Ezra?

⁵ Grupul alcătuit din aproximativ 6 000 de exilaţi întorşi împreună cu Ezra a adus contribuţii sub formă de aur şi argint pentru templul lui Iehova. Aceste contribuţii echivalează cu 35 de milioane de dolari la cursul valutar actual. Cantitatea de aur şi de argint era de şapte ori mai mare decât cea pe care reuşiseră să o aducă primii exilaţi întorşi. Cât de recunoscători trebuie să-i fi fost lui Iehova locuitorii lui Iuda şi ai Ierusalimului pentru acest sprijin material şi uman! Însă bogatele binecuvântări primite de la Dumnezeu sunt însoţite şi de responsabilităţi. — Luca 12:48.

6. Ce a descoperit Ezra în ţara sa natală, şi care a fost reacţia lui?

⁶ La scurt timp după aceea, Ezra a descoperit că mulţi evrei, printre care şi unii preoţi şi bătrâni, încălcaseră Legea lui Dumnezeu căsătorindu-se cu femei păgâne (Deuteronomul 7:3, 4). El era pe bună dreptate adânc mâhnit din cauză că Legea lui Dumnezeu fusese încălcată astfel. „Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat mantaua şi hainele . . . şi am stat jos, copleşit“ (Ezra 9:3). Apoi, în prezenţa israeliţilor îngrijoraţi, Ezra şi-a vărsat sufletul în rugăciune înaintea lui Iehova. În auzul tuturor, Ezra a enumerat toate neascultările din trecut ale israeliţilor şi avertismentele date de Dumnezeu cu privire la ce avea să li se întâmple dacă se căsătoreau cu locuitorii păgâni ai ţării. El a încheiat astfel: „DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept; căci astăzi noi suntem o rămăşiţă care a scăpat. Iată-ne înaintea Ta ca nişte vinovaţi şi din această cauză nu putem sta înaintea Ta“. — Ezra 9:14, 15.

7. a) Ce exemplu excelent a dat Ezra cu privire la modalitatea în care trebuie reglementate acţiunile greşite? b) Cum au reacţionat în zilele lui Ezra cei vinovaţi?

⁷ Ezra a folosit cuvântul „noi“, incluzându-se şi pe sine, chiar dacă el personal nu era vinovat. Mâhnirea adâncă a lui Ezra şi rugăciunea lui umilă au sensibilizat inima poporului şi l-au îndemnat la lucrări care demonstrau căinţă. Israeliţii au propus o remediere dureroasă: toţi cei ce încălcaseră Legea lui Dumnezeu trebuiau să-şi trimită soţiile păgâne înapoi în ţara lor natală împreună cu copiii avuţi cu ele. Ezra a fost de acord cu această măsură şi i-a îndemnat pe cei vinovaţi să se supună ei. Datorită autorităţii cu care fusese împuternicit de regele persan, Ezra avea dreptul de a-i executa pe toţi răufăcătorii sau de a-i expulza din Ierusalim şi Iuda (Ezra 7:12, 26). Se pare însă că Ezra nu a fost nevoit să recurgă la asemenea măsuri. „Toată adunarea“ a spus: „Trebuie să facem cum ai zis“. În plus, israeliţii au recunoscut: „Ne-am răzvrătit într-o mare măsură în această chestiune“ (NW) (Ezra 10:11–13). În Ezra capitolul 10 sunt enumerate numele a 111 bărbaţi care s-au supus acestei hotărâri, izgonindu-şi soţiile străine împreună cu copiii avuţi cu ele.

8. De ce măsura drastică de a izgoni femeile străine a fost în folosul întregii omeniri?

⁸ Această măsură nu a fost numai în interesul Israelului, ci al întregii omeniri. Dacă nu s-ar fi făcut nimic pentru remedierea situaţiei, israeliţii ar fi putut fi asimilaţi de naţiunile vecine. În cazul acesta, linia genealogică a Seminţei Promise pentru binecuvântarea întregii omeniri ar fi fost contaminată (Geneza 3:15; 22:18). Ar fi fost greu de stabilit identitatea Seminţei Promise, care trebuia să fie un descendent al regelui David din tribul lui Iuda. După aproximativ 12 ani, acestei chestiuni vitale i s-a acordat din nou atenţie când „cei ce erau din sămânţa lui Israel s-au despărţit de toţi străinii“. — Neemia 9:1, 2; 10:29, 30.

9. Ce sfat excelent le dă Biblia creştinilor căsătoriţi cu necredincioşi?

⁹ Ce pot învăţa din această relatare slujitorii din prezent ai lui Iehova? Este adevărat, creştinii nu se mai află sub legământul Legii (2 Corinteni 3:14). În loc de aceasta, ei respectă „legea lui Hristos“ (Galateni 6:2). Astfel, un creştin căsătorit cu un necredincios este de acord cu sfatul dat de Pavel: „Dacă un frate are o soţie necredincioasă şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea“ (1 Corinteni 7:12). În plus, creştinii care au parteneri necredincioşi au obligaţia scripturală de a depune eforturi pentru a avea o căsnicie reuşită (1 Petru 3:1, 2). Deseori ascultarea de acest sfat scriptural a avut drept rezultat binecuvântarea ca partenerul de căsătorie necredincios să-şi schimbe atitudinea faţă de închinarea adevărată. Unii chiar au devenit creştini botezaţi fideli. — 1 Corinteni 7:16.

10. Ce pot învăţa creştinii de la cei 111 israeliţi care şi-au izgonit soţiile străine?

¹⁰ Totuşi, creştinii celibatari pot trage învăţăminte excelente din exemplul israeliţilor care şi-au izgonit soţiile străine. Aceştia nu ar trebui să curteze persoane necredincioase de sex opus. Poate că evitarea acestor relaţii este dificilă, ba chiar dureroasă, însă aceasta este calea cea mai bună pentru cei ce doresc să se bucure de binecuvântări permanente din partea lui Dumnezeu. Creştinilor li se porunceşte: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi“ (2 Corinteni 6:14). Orice creştin celibatar care doreşte să se căsătorească ar trebui să-şi propună să se căsătorească cu un adevărat colaborator creştin. — 1 Corinteni 7:39.

11. Asemenea bărbaţilor israeliţi, cum am putea fi încercaţi în ce priveşte motivul nostru de bucurie?

¹¹ De asemenea, creştinii au făcut schimbări în multe alte privinţe când li s-a atras atenţia că se îndreptau într-o direcţie nescripturală (Galateni 6:1). Din când în când, această revistă a vorbit despre conduita nescripturală care ar putea împiedica o persoană să mai facă parte din organizaţia lui Dumnezeu. De exemplu, în 1973 poporul lui Iehova a înţeles cu claritate că toxicomania şi fumatul sunt păcate grave. Pentru a trăi în sfinţenie trebuie „să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului“ (2 Corinteni 7:1). Un mare număr de persoane au dat atenţie acestui sfat biblic, fiind dispuse să sufere la început de simptome de abstinenţă pentru a rămâne în poporul curat al lui Dumnezeu. Îndrumări scripturale clare au fost date şi cu privire la sexualitate, îmbrăcăminte, aspect exterior, precum şi cu privire la alegerea înţeleaptă a locului de muncă, a divertismentelor şi a muzicii. Indiferent de sfatul scriptural care ne este adus în atenţie, să fim gata de „a fi redresaţi“, asemenea celor 111 israeliţi (2 Corinteni 13:11, NW). Acest lucru va dovedi că privilegiul pe care îl avem de a-l sluji pe Iehova împreună cu poporul său sfânt este „mai presus de principalul nostru motiv de bucurie“.

12. Ce s-a întâmplat în 455 î.e.n.?

¹² După relatarea episodului cu soţiile străine, Biblia nu ne spune ce s-a întâmplat în următorii 12 ani la Ierusalim. Fără îndoială că vecinii israeliţilor au devenit şi mai ostili ca urmare a anulării multor alianţe de căsătorie. În 455 î.e.n. Neemia a sosit la Ierusalim cu o escortă militară. El fusese numit guvernator al Iudeii şi adusese scrisori din partea regelui persan care îl autorizau să reconstruiască oraşul. — Neemia 2:9, 10; 5:14.

Opoziţie din partea vecinilor invidioşi

13. Care a fost atitudinea vecinilor care practicau religia falsă, şi cum a reacţionat Neemia?

¹³ Vecinii care practicau religia falsă s-au împotrivit scopului pentru care venise Neemia. Conducătorii lor l-au ameninţat, întrebându-l: „Vă răsculaţi împotriva împăratului?“ Dovedind credinţă în Iehova, Neemia a răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va face să reuşim. Noi, slujitorii Săi, ne vom scula şi vom zidi; dar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim“ (Neemia 2:19, 20). Când a început repararea zidului, aceiaşi duşmani şi-au bătut joc de evrei: „La ce lucrează aceşti iudei lipsiţi de putere? . . . Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf? . . . Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră“. În loc să riposteze la aceste afirmaţii, Neemia s-a rugat astfel: „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi! Fă să cadă dispreţul lor asupra capului lor“ (Neemia 4:2–4). Neemia a fost în permanenţă un excelent exemplu de încredere în Iehova! — Neemia 6:14; 13:14.

14, 15. a) Ce a făcut Neemia atunci când duşmanii i-au ameninţat cu violenţa? b) Cum pot continua Martorii lui Iehova lucrarea lor spirituală de construire în pofida unei opoziţii înverşunate?

¹⁴ Pentru a duce la îndeplinire importanta misiune de a predica, Martorii lui Iehova de astăzi se bizuie şi ei pe Dumnezeu. Duşmanii încearcă să împiedice această lucrare recurgând la batjocuri. Uneori persoanele interesate de mesajul Regatului renunţă deoarece nu pot suporta ridiculizările. Dacă ridiculizările nu-şi ating scopul, adversarii se pot înfuria şi pot recurge la ameninţări cu violenţa. În această situaţie s-au aflat constructorii zidurilor Ierusalimului. Însă Neemia nu s-a lăsat intimidat. Dimpotrivă, el i-a înarmat pe constructori pentru a face faţă atacului inamic şi le-a întărit credinţa spunându-le: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre“. — Neemia 4:13, 14.

¹⁵ La fel ca în zilele lui Neemia, Martorii lui Iehova sunt bine echipaţi pentru a continua lucrarea lor spirituală de construire în pofida unei opoziţii înverşunate. Pentru a ne întări credinţa, „sclavul fidel şi prevăzător“ furnizează hrană spirituală, care dă posibilitatea poporului lui Dumnezeu să aducă roade chiar şi acolo unde lucrarea de predicare este interzisă (Matei 24:45, NW). Ca urmare a acestui fapt, Iehova continuă să-şi binecuvânteze poporul cu creştere pe tot globul. — Isaia 60:22.

Probleme interne

16. Ce probleme interne ameninţau moralul constructorilor care lucrau la zidul Ierusalimului?

¹⁶ Pe măsură ce reconstruirea zidului Ierusalimului progresa, iar zidul se înălţa, munca devenea din ce în ce mai dificilă. Atunci a ieşit la lumină o problemă care ameninţa moralul constructorilor luptători. Din cauza crizei de alimente, unor evrei le era greu să le asigure hrană familiilor lor şi să-şi plătească taxele la guvernul persan. Evreii înstăriţi le împrumutau hrană şi bani. Însă, contrar legii lui Dumnezeu, israeliţii mai săraci erau nevoiţi să-şi lase pământurile şi copiii ca garanţie că vor înapoia banii cu dobândă (Exodul 22:25; Leviticul 25:35–37; Neemia 4:6, 10; 5:1–5). În acel moment, creditorii îi ameninţau că le vor lua pământurile şi că îi vor forţa să-şi vândă copiii ca sclavi. Neemia s-a înfuriat din cauza acestei atitudini materialiste, lipsite de iubire. Pentru ca Iehova să le binecuvânteze în continuare lucrarea de reconstruire a zidului Ierusalimului, Neemia a trecut imediat la acţiune.

17. Ce a făcut Neemia pentru ca Iehova să le binecuvânteze în continuare lucrarea de construire, şi cu ce rezultat?

¹⁷ S-a organizat „o mare adunare“ (NW), iar Neemia le-a arătat cu claritate israeliţilor mai înstăriţi că îl supăraseră pe Iehova cu faptele lor. Apoi a făcut un apel la cei vinovaţi — printre care erau şi câţiva preoţi — să înapoieze toate dobânzile, precum şi pământurile pe care le luaseră în mod ilegal de la cei ce nu putuseră să plătească dobândă. Din fericire, cei vinovaţi au spus: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis“. Acestea nu au fost vorbe goale, deoarece Biblia consemnează că „poporul s-a ţinut de cuvânt“ şi toată adunarea l-a lăudat pe Iehova. — Neemia 5:7–13.

18. Datorită cărei atitudini sunt cunoscuţi Martorii lui Iehova?

¹⁸ Ce putem spune despre zilele noastre? În loc să exploateze munca altora, Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi în întreaga lume pentru generozitatea pe care o manifestă faţă de colaboratorii lor în credinţă şi faţă de alţi oameni care au avut de suferit în urma unor calamităţi. La fel ca în zilele lui Neemia, lucrul acesta are drept rezultat multe exprimări de recunoştinţă şi de laudă la adresa lui Iehova. În acelaşi timp însă, „sclavul fidel şi prevăzător“ a considerat că este necesar să dea sfaturi scripturale cu privire la problemele de afaceri şi la necesitatea de a nu îi exploata cu lăcomie pe alţii. În unele ţări se obişnuieşte să se ceară un preţ de mireasă exorbitant, însă Biblia avertizează cu claritate că persoanele lacome şi extorcatorii nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9, 10). Reacţia favorabilă a majorităţii creştinilor aminteşte de modul în care au privit acei evrei păcatul de a-i exploata pe fraţii lor mai săraci.

Terminarea zidului Ierusalimului

19, 20. a) Ce efect a avut terminarea zidului Ierusalimului asupra duşmanilor religioşi? b) Ce succes au înregistrat Martorii lui Iehova în multe ţări?

¹⁹ În pofida opoziţiei, zidul Ierusalimului a fost terminat în 52 de zile. Ce efect a avut lucrul acesta asupra duşmanilor? Neemia a spus: „Când toţi vrăjmaşii noştri au auzit, toate popoarele dimprejurul nostru s-au temut; şi-au pierdut încrederea în ei şi au recunoscut că lucrarea se făcuse de Dumnezeul nostru“. — Neemia 6:16.

²⁰ Astăzi opoziţia duşmănoasă faţă de lucrarea lui Dumnezeu continuă în multe feluri şi în multe locuri. Cu toate acestea, milioane de oameni au văzut că opoziţia îndreptată împotriva Martorilor lui Iehova este zadarnică. Să luăm ca exemplu încercările din trecut menite să pună capăt lucrării de predicare din Germania nazistă, Europa Răsăriteană, precum şi din multe ţări de pe continentul african. Toate aceste încercări nu şi-au atins ţinta, şi mulţi oameni recunosc acum că lucrarea pe care o facem noi este de la Dumnezeu. Ce recompensă minunată a fost lucrul acesta pentru persoanele fidele de mulţi ani din aceste ţări care au făcut ca închinarea la Iehova să fie mai „presus de principalul lor motiv de bucurie“!

21. Ce evenimente importante vor fi analizate în articolul următor?

²¹ În articolul următor vom trece în revistă evenimentele importante care au precedat inaugurarea plină de bucurie a zidului reconstruit al Ierusalimului. De asemenea, vom analiza în ce sens se apropie terminarea unui oraş mult mai mare, care va aduce foloase întregii omeniri.

Vă amintiţi?

◻ Cum şi-au găsit bucuria în Ierusalim Ezra şi alţi conaţionali?

◻ Ce greşeli şi-au corectat mulţi evrei cu ajutorul lui Ezra şi al lui Neemia?

◻ Ce învăţăminte putem trage din relatările referitoare la Ezra şi Neemia?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Principala preocupare a lui Neemia era Ierusalimul, nu funcţia importantă pe care o avea la palatul din Susa

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Asemenea lui Neemia, noi trebuie să ne rugăm ca Iehova să ne îndrume şi să ne dea puterea necesară pentru a continua lucrarea de predicare, care este de cea mai mare importanţă pentru noi