Ierusalimul, „oraşul marelui Rege“

„Nu juraţi . . . pe Ierusalim, pentru că este cetatea Marelui Împărat [oraşul marelui Rege, NW].“ — MATEI 5:34, 35.

1, 2. Ce anume le-ar putea nedumeri pe unele persoane în privinţa Ierusalimului?

IERUSALIM. Un nume care trezeşte sentimente adânci în oameni de diferite religii. La drept vorbind, nici unul dintre noi nu poate ignora acest oraş străvechi, deoarece numele lui este deseori menţionat la buletinele de ştiri. Din nefericire însă, numeroase reportaje dezvăluie faptul că Ierusalimul nu este întotdeauna un loc al păcii.

² Lucrul acesta le-ar putea nedumeri pe unele persoane care citesc Biblia. În trecut, forma prescurtată a numelui Ierusalim era Salem, care înseamnă „pace“ (Geneza 14:18; Psalmul 76:2; Evrei 7:1, 2). Prin urmare, v-aţi putea întreba: „De ce în ultimele decenii nu a existat deloc pace într-un oraş care poartă acest nume?“

3. Unde putem găsi informaţii sigure despre Ierusalim?

³ Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne întoarcem în trecutul îndepărtat şi să aflăm unele lucruri despre Ierusalimul antic. Dar unii ar putea obiecta: „Nu avem timp să studiem istoria antică“. Cu toate acestea, tuturor ne este utilă o cunoaştere exactă a istoriei de început a Ierusalimului. Biblia ne arată motivul prin următoarele cuvinte: „Toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde“ (Romani 15:4). Cunoştinţa biblică despre Ierusalim ne poate aduce cu adevărat mângâiere şi speranţa de pace, nu numai în acest oraş, ci pe întreg pământul.

Locul „tronului lui Iehova“

4, 5. Care a fost contribuţia lui David la rolul-cheie pe care l-a avut Ierusalimul în realizarea scopului lui Dumnezeu?

⁴ În secolul al XI-lea î.e.n., Ierusalimul a devenit celebru dat fiind că era capitala unei naţiuni paşnice, aflate în siguranţă. Iehova Dumnezeu îl unsese pe tânărul David ca rege peste Israel, această naţiune antică. Având sediul guvernului la Ierusalim, David şi descendenţii din linia sa regală au ajuns să ocupe „tronul regalităţii lui Iehova“, sau „tronul lui Iehova“. — 1 Cronici 28:5, NW; 29:23, NW.

⁵ David, un bărbat temător de Dumnezeu, era un israelit din tribul lui Iuda. El a cucerit Ierusalimul de la iebusiţi, o naţiune idolatră. La data aceea, oraşul se întindea doar pe o colină numită Sion, nume care a devenit sinonim cu Ierusalimul însuşi. După câtva timp, David a adus la Ierusalim chivotul legământului încheiat de Dumnezeu cu Israelul. Aici chivotul a fost aşezat într-un cort. Cu mulţi ani mai înainte, Dumnezeu îi vorbise profetului Moise dintr-un nor aflat deasupra acestui chivot sfânt (Exodul 25:1, 21, 22; Leviticul 16:2; 1 Cronici 15:1–3). Chivotul era un simbol al prezenţei lui Dumnezeu, deoarece Iehova era adevăratul Rege al Israelului. În sens dublu se putea spune deci că Iehova Dumnezeu guverna din oraşul Ierusalim.

6. Ce promisiune a făcut Iehova cu privire la David şi la Ierusalim?

⁶ Iehova i-a promis lui David că regatul casei sale princiare, reprezentat de Sion, sau Ierusalim, nu va avea sfârşit. Lucrul acesta însemna că un descendent al lui David avea să moştenească dreptul de a guverna pentru totdeauna în calitate de Unsul lui Iehova — Mesia, sau Cristosa (Psalmul 132:11–14; Luca 1:31–33). De asemenea, Biblia dezvăluie că acest moştenitor permanent la „tronul lui Iehova“ va guverna peste toate naţiunile, nu numai peste Ierusalim. — Psalmul 2:6–8; Daniel 7:13, 14.

7. Cum a promovat regele David închinarea pură?

⁷ Încercările de a-l detrona pe regele David, unsul lui Dumnezeu, s-au dovedit zadarnice. În loc de aceasta, naţiunile vrăjmaşe au fost subjugate, iar graniţele Ţării Promise au fost extinse până la extremităţile prevăzute de Dumnezeu. David s-a folosit de această situaţie pentru a promova închinarea pură. În mulţi psalmi el îl glorifică pe Iehova, numindu-l adevăratul Rege din Sion. — 2 Samuel 8:1–15; Psalmii 9:1, 11; 24:1, 3, 7–10; 65:1, 2; 68:1, 24, 29; 110:1, 2; 122:1–4.

8, 9. Cum a prosperat închinarea adevărată din Ierusalim sub domnia regelui Solomon?

⁸ În timpul domniei lui Solomon, fiul lui David, închinarea la Iehova a atins noi culmi. Solomon a extins oraşul, incluzând muntele Moria în partea de nord a Ierusalimului (zona actualului Dom din stâncă). Pe această colină mai înaltă, el a avut privilegiul de a construi un templu impunător spre lauda lui Iehova. Chivotul legământului a fost aşezat în Locul Preasfânt din acest templu. — 1 Împăraţi 6:1–38.

⁹ Atât timp cât a sprijinit din toată inima închinarea la Iehova, cu centrul la Ierusalim, naţiunea Israel s-a bucurat de pace. Descriind în cuvinte încântătoare condiţiile de atunci, Scripturile afirmă: „Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se înveseleau. . . . Şi [Solomon] avea pace pretutindeni, de jur împrejur. Iuda şi Israel . . . au locuit în siguranţă, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon“. — 1 Împăraţi 4:20, 24, 25.

10, 11. Cum confirmă arheologia ce spune Biblia despre Ierusalimul din timpul regelui Solomon?

¹⁰ Descoperirile arheologice confirmă această relatare referitoare la domnia înfloritoare a lui Solomon. Profesorul Yohanan Aharoni spune în cartea The Archaeology of the Land of Israel (Arheologia ţării Israel): „Bogăţiile care se revărsau din toate părţile la curtea regală, precum şi comerţul înfloritor . . . au dus la o revoluţie vizibilă în toate domeniile civilizaţiei. . . . Evoluţia civilizaţiei . . . se observă nu numai la articolele de lux, ci îndeosebi la obiectele de ceramică. . . . Calitatea vaselor de lut şi tehnica arderii lor s-au îmbunătăţit considerabil“.

¹¹ În aceeaşi ordine de idei, Jerry Landay a scris: „Sub domnia lui Solomon, civilizaţia Israelului a progresat în trei decenii mai mult decât în cei două sute de ani precedenţi. În straturile epocii lui Solomon găsim vestigii ale unor construcţii impresionante şi ale unor oraşe mari cu ziduri masive, o proliferare a cartierelor de locuinţe în care oamenii înstăriţi locuiau în case frumoase, precum şi dovezi ale unui salt enorm atât în ce priveşte pregătirea tehnică a olarului, cât şi a procedeelor de fabricaţie folosite de el. Descoperim şi rămăşiţe ale unor obiecte manufacturiere făcute în regiuni îndepărtate, mărturii ale unui comerţ internaţional înfloritor“. — The House of David (Casa lui David).

De la pace la pustiire

12, 13. Din ce cauză închinarea adevărată nu a mai fost promovată în Ierusalim?

¹² Pacea şi prosperitatea Ierusalimului, oraşul în care se afla templul lui Iehova, era un subiect de rugăciune potrivit. David a scris: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc vor prospera. Pacea să fie între zidurile tale şi prosperitatea în palatele tale. Din cauza fraţilor şi prietenilor mei, voi spune: Pacea să fie înăuntrul tău!“ (Psalmul 122:6–8). Deşi a avut privilegiul de a construi un templu impunător în acest oraş paşnic, în cele din urmă Solomon s-a căsătorit cu femei păgâne. Când a îmbătrânit, acestea l-au convins să se închine la dumnezeii falşi de atunci. Această apostazie a avut o influenţă corupătoare asupra întregii naţiuni, privând ţara şi pe locuitorii ei de o pace autentică. — 1 Împăraţi 11:1–8; 14:21–24.

¹³ La începutul domniei lui Roboam, fiul lui Solomon, zece triburi s-au răsculat şi au format regatul de nord al lui Israel. Din cauza idolatriei practicate aici, Dumnezeu a permis ca acest regat să fie înfrânt de Asiria (1 Împăraţi 12:16–30). Ierusalimul a rămas în continuare capitala regatului de sud al lui Iuda, care era alcătuit din două triburi. Cu timpul însă, şi acesta a întors spatele închinării pure. De aceea, Dumnezeu a permis ca acest oraş răzvrătit să fie distrus de babilonieni în 607 î.e.n. Timp de 70 de ani exilaţii evrei au fost captivi în Babilon. Apoi, graţie îndurării divine, acestora li s-a permis să se întoarcă la Ierusalim şi să restabilească închinarea adevărată. — 2 Cronici 36:15–21.

14, 15. Cum a redobândit Ierusalimul un rol-cheie după exilul babilonian, dar ce schimbare a intervenit?

¹⁴ După 70 de ani de pustiire, clădirile dărâmate trebuie să fi fost năpădite de buruieni. Zidul Ierusalimului era dărâmat, iar în locurile unde odinioară fuseseră porţile şi turnurile de susţinere erau spărturi mari. Cu toate acestea, evreii reîntorşi nu şi-au pierdut curajul. Aceştia au construit un altar pe locul fostului templu şi au început să-i aducă în fiecare zi jertfe lui Iehova.

¹⁵ Era un început promiţător, însă Ierusalimul restabilit nu avea să mai fie niciodată capitala unui regat pe al cărui tron să fie un descendent al regelui David. În loc de aceasta, evreii au fost conduşi de un guvernator numit de cuceritorii Babilonului şi au trebuit să plătească tribut stăpânitorilor lor persani (Neemia 9:34–37). Deşi era „călcat în picioare“, Ierusalimul a continuat să fie singurul oraş de pe toată faţa pământului care se bucura de o favoare specială din partea lui Iehova Dumnezeu (Luca 21:24). Fiind centrul închinării pure, acesta simboliza şi dreptul lui Dumnezeu de a-şi exercita suveranitatea asupra pământului prin intermediul unui descendent al regelui David.

Opoziţie din partea vecinilor care practicau religia falsă

16. De ce evreii întorşi din Babilon au oprit reconstruirea Ierusalimului?

¹⁶ La puţin timp după aceea, evreii întorşi din exil la Ierusalim au pus temelia noului templu. Însă vecinii care practicau religia falsă i-au trimis o scrisoare calomniatoare regelui persan Artaxerxes, în care susţineau că evreii se vor răscula. Ca urmare a acestui fapt, Artaxerxes a interzis continuarea lucrărilor de construire din Ierusalim. Dacă aţi fi trăit pe timpul acela în Ierusalim, v-aţi fi întrebat probabil ce avea să-i rezerve viitorul acestui oraş. După cum s-a adeverit, evreii au întrerupt construirea templului şi s-au lăsat absorbiţi de activităţile lor materialiste. — Ezra 4:11–24; Hagai 1:2–6.

17, 18. De ce mijloace s-a folosit Iehova pentru ca Ierusalimul să fie reconstruit?

¹⁷ După aproape 17 ani de la întoarcerea evreilor, Dumnezeu i-a ridicat pe profeţii Hagai şi Zaharia pentru a corecta modul de gândire al poporului său. Îndemnaţi să se căiască, evreii au început din nou lucrările de reconstruire a templului. Între timp Darius devenise rege al Persiei. El a verificat ordinul dat de regele Cirus cu privire la reconstruirea templului din Ierusalim. Darius le-a trimis o scrisoare vecinilor evreilor, prin care îi avertiza să se „depărteze“ de Ierusalim şi să ofere sprijin financiar din tributul adus regelui, pentru ca lucrările de construire să poată fi terminate. — Ezra 6:1–13.

¹⁸ După 22 de ani de la întoarcerea lor în ţara natală, evreii au terminat de reconstruit templul. Ne putem imagina cu câtă bucurie a fost sărbătorit acest eveniment memorabil. Totuşi, în mare parte, Ierusalimul şi zidurile lui se aflau încă în ruină. Oraşului i s-a acordat atenţia necesară „pe vremea lui Neemia, guvernatorul, şi a preotului şi cărturarului Ezra“ (Neemia 12:26, 27). Se pare că, spre sfârşitul secolului al V-lea î.e.n., Ierusalimul era reconstruit în întregime, fiind unul dintre importantele oraşe ale lumii antice.

Apare Mesia!

19. Cum a confirmat Mesia poziţia unică de care s-a bucurat Ierusalimul?

¹⁹ Să facem însă un salt în timp peste câteva secole pentru a ajunge la un eveniment de importanţă universală, naşterea lui Isus Cristos. Îngerul lui Iehova Dumnezeu îi spusese mamei lui Isus, care era fecioară: „DOMNUL Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. . . . Şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1:32, 33). Câţiva ani mai târziu, Isus a rostit celebra Predică de pe munte. În această predică el a oferit încurajare şi a dat sfaturi cu privire la multe lucruri. De exemplu, el i-a îndemnat pe ascultătorii săi să-şi ducă la îndeplinire jurămintele făcute lui Dumnezeu, dar să fie atenţi să nu facă cu uşurinţă un jurământ. Iată cuvintele lui Isus: „Aţi mai auzit . . . că s-a zis celor din vechime: «Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de DOMNUL jurămintele tale.» Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea Marelui Împărat [oraşul marelui Rege, NW]“ (Matei 5:33–35). Este demn de remarcat faptul că Isus a confirmat poziţia unică a Ierusalimului — poziţie de care Ierusalimul se bucurase secole la rând. Într-adevăr, Ierusalimul a fost „oraşul marelui Rege“, Iehova Dumnezeu.

20, 21. Ce schimbare zguduitoare a avut loc în atitudinea multor locuitori ai Ierusalimului?

²⁰ Spre sfârşitul vieţii sale pământeşti, Isus s-a prezentat la locuitorii Ierusalimului ca Rege uns în mod oficial. În acele clipe emoţionante, mulţi au reacţionat strigând cu bucurie: „Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova! Binecuvântat este regatul care vine, cel al tatălui nostru David!“ (NW). — Marcu 11:1–10; Ioan 12:12–15.

²¹ Însă după mai puţin de o săptămână, instigate de conducătorii religioşi, mulţimile s-au întors împotriva lui Isus. El a avertizat că oraşul Ierusalim şi întreaga naţiune îşi vor pierde poziţia privilegiată pe care o aveau înaintea lui Dumnezeu (Matei 21:23, 33–45; 22:1–7). Iată ce a spus Isus printre altele: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am dorit să strâng pe copiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată, vi se lasă casa pustie“ (Matei 23:37, 38). Cu ocazia Paştilor din 33 e.n., duşmanii l-au executat pe nedrept pe Isus în afara Ierusalimului. Cu toate acestea, Iehova l-a înviat pe Unsul său şi l-a înălţat la viaţă spirituală nemuritoare în Sionul ceresc, fapt de pe urma căruia putem trage cu toţii foloase. — Faptele 2:32–36.

22. La ce se aplică multe referiri la Ierusalim de la moartea lui Isus încoace?

²² Începând de atunci, majoritatea profeţiilor neîmplinite referitoare la Sion, sau la Ierusalim, se aplică la lucrurile cereşti sau la continuatorii unşi ai lui Isus (Psalmii 2:6–8; 110:1–4; Isaia 2:2–4; 65:17, 18; Zaharia 12:3; 14:12, 16, 17). O serie de referiri făcute cu privire la „Ierusalim“, sau „Sion“, scrise după moartea lui Isus, au în mod clar un sens figurat şi nu se aplică la oraşul literal sau la teritoriul ocupat de el (Galateni 4:26; Evrei 12:22; 1 Petru 2:6; Apocalipsa 3:12; 14:1; 21:2, 10). O ultimă dovadă a faptului că Ierusalimul nu mai era „oraşul marelui Rege“ a fost cea din anul 70 e.n., când armatele romane au pustiit oraşul, aşa cum profeţise Daniel şi Isus Cristos (Daniel 9:26; Luca 19:41–44). Nici scriitorii Bibliei, nici Isus însuşi nu au prezis o restabilire ulterioară a Ierusalimului pământesc la favoarea specială de care se bucurase odinioară în ochii lui Iehova Dumnezeu. — Galateni 4:25; Evrei 13:14.

Licăriri ale unei păci durabile

23. De ce ar trebui să constituie Ierusalimul un subiect de interes pentru noi?

²³ După ce am trecut în revistă istoria de început a Ierusalimului pământesc, nu putem nega faptul că, în timpul domniei lui Solomon, oraşul a fost la înălţimea semnificaţiei numelui lui — „Posesiunea [sau Fundamentul] unei Păci Duble“. Însă lucrul acesta nu a fost decât o licărire a păcii şi a prosperităţii de care se vor bucura în curând persoanele care îl iubesc pe Dumnezeu şi care vor locui pe un pământ transformat în paradis. — Luca 23:43.

24. Ce reiese din condiţiile care au existat în timpul domniei lui Solomon?

²⁴ Psalmul 72 descrie condiţiile care au existat în timpul domniei lui Solomon. Dar această cântare frumoasă profeţeşte binecuvântările de care va avea parte omenirea sub guvernarea cerească a lui Mesia, adică Isus Cristos. Iată ce a cântat psalmistul cu privire la Mesia: „În zilele lui, cel drept va înflori şi va fi belşug de pace, până ce luna nu va mai fi. . . . El va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor; va răscumpăra sufletele lor din apăsare şi din asuprire şi sângele lor va fi scump înaintea lui. Va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“. — Psalmul 72:7, 8, 12–14, 16.

25. De ce ar trebui să dorim să aflăm mai multe lucruri despre Ierusalim?

²⁵ Câtă mângâiere şi speranţă le aduc aceste cuvinte persoanelor care îl iubesc pe Iehova şi care locuiesc fie în Ierusalim, fie în altă parte a globului! Şi voi vă puteţi număra printre cei ce se vor bucura de pace mondială sub domnia Regatului mesianic al lui Dumnezeu. Cunoaşterea trecutului Ierusalimului ne poate ajuta să înţelegem scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire. Următoarele articole se vor opri asupra evenimentelor care au avut loc în deceniile al VII-lea şi al VIII-lea după întoarcerea evreilor din exilul babilonian. Acest lucru constituie o încurajare pentru toţi cei ce doresc să-i aducă o închinare plăcută Marelui Rege, Iehova Dumnezeu.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cum a ajuns Ierusalimul să fie locul „tronului lui Iehova“?

◻ Ce rol important a avut Solomon în promovarea închinării adevărate?

◻ De unde ştim că Ierusalimul a încetat să mai fie centrul închinării la Iehova?

◻ De ce ar trebui să fim interesaţi să aflăm mai multe lucruri despre Ierusalim?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Oraşul lui David se afla pe o colină sudică, dar Solomon a extins oraşul spre nord şi a construit templul

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 8]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.