Ai „o inimă ascultătoare“?
CÂND a devenit rege în Israelul antic, Solomon s-a simţit necorespunzător. De aceea, el i-a cerut lui Dumnezeu înţelepciune şi cunoştinţă (2 Cronici 1:10). De asemenea, Solomon s-a rugat astfel: „Să-i dai servitorului tău o inimă ascultătoare ca să judece poporul tău“ (1 Împăraţi 3:9, NW). Dacă avea „o inimă ascultătoare“, Solomon putea urma legile şi principiile divine şi putea primi binecuvântarea lui Iehova.
O inimă ascultătoare nu este o povară, ci o sursă de bucurie. Apostolul Ioan a scris: „Aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele“ (1 Ioan 5:3). Cu siguranţă, trebuie să ascultăm de Dumnezeu. La urma urmei, Iehova este Marele nostru Creator. Lui îi aparţine pământul şi tot ce este pe el, chiar şi tot argintul şi tot aurul. Aşadar, din punct de vedere material, noi nu-i putem da, de fapt, nimic lui Dumnezeu, deşi el ne permite să ne folosim de bogăţiile pe care le avem pentru a ne arăta iubirea faţă de el (1 Cronici 29:14). Iehova aşteaptă de la noi să-l iubim şi să umblăm modest cu el, înfăptuind voinţa sa. — Mica 6:8.
Când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege, Isus Cristos a spus: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gândirea ta. Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă“ (Matei 22:36–38). O modalitate de a ne exprima această iubire este ascultarea de Dumnezeu. Aşadar, fiecare dintre noi ar trebui să se roage ca Iehova să-i dea o inimă ascultătoare.
Ei au avut o inimă ascultătoare
Biblia conţine multe exemple de persoane care au avut o inimă ascultătoare. De pildă, Iehova i-a spus lui Noe să construiască o arcă uriaşă pentru a face posibilă păstrarea vieţii. Aceasta a fost o muncă enormă care a fost dusă la îndeplinire în 40 sau 50 de ani. Chiar cu toate utilajele moderne de mare tonaj şi alte echipamente disponibile la ora actuală, construirea unui asemenea adăpost uriaş plutitor ar fi o adevărată realizare în domeniul ingineriei. În plus, Noe a trebuit să-i avertizeze pe oameni, care, fără îndoială, l-au ridiculizat. Însă el a fost ascultător, chiar şi în cele mai mici amănunte. Biblia spune: „A făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu“ (Geneza 6:9, 22; 2 Petru 2:5). Noe şi-a demonstrat iubirea pentru Iehova ascultând în mod fidel de el de-a lungul multor ani. El este un excelent exemplu pentru noi toţi.
Să luăm şi exemplul patriarhului Avraam. Dumnezeu i-a spus să se mute din înfloritorul oraş caldeean Ur într-o ţară necunoscută. Avraam a ascultat de Iehova fără să pună întrebări (Evrei 11:8). Restul vieţii, el şi familia lui au locuit în corturi. După ce a petrecut mulţi ani ca străin în acea ţară, Iehova l-a binecuvântat pe el şi pe Sara, soţia lui ascultătoare, cu un fiu pe nume Isaac. Cât de mult trebuie să-l fi iubit Avraam, care era în vârstă de 100 de ani, pe acest fiu născut la bătrâneţe! Câţiva ani mai târziu, Iehova i-a cerut lui Avraam să-l aducă pe Isaac ca ardere-de-tot (Geneza 22:1, 2). Numai gândul de a face lucrul acesta trebuie să-l fi îndurerat pe Avraam. Cu toate acestea, el a continuat să fie ascultător deoarece l-a iubit pe Iehova şi a crezut că sămânţa promisă urma să vină prin Isaac, chiar dacă trebuia ca Dumnezeu să-l scoale din morţi (Evrei 11:17–19). Însă, când Avraam era pe punctul de a-şi ucide fiul, Iehova l-a oprit şi i-a spus: „Ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine“ (Geneza 22:12). Datorită ascultării sale, Avraam, care a avut teamă de Dumnezeu, a ajuns să fie cunoscut drept „prietenul lui Dumnezeu“. — Iacov 2:23.
Isus Cristos este exemplul nostru suprem de ascultare. În timpul existenţei sale preumane, desfătarea lui era să-i slujească în mod ascultător Tatălui său în cer (Proverbele 8:22–31). Ca om, Isus l-a ascultat pe Iehova în orice privinţă, găsindu-şi întotdeauna desfătarea în înfăptuirea voinţei sale (Psalmul 40:8; Evrei 10:9). Astfel, Isus a putut spune pe bună dreptate: „Nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut“ (Ioan 8:28, 29). La urmă, pentru a justifica suveranitatea lui Iehova şi pentru a-i răscumpăra pe oamenii ascultători, Isus şi-a dat de bunăvoie viaţa, suferind o moarte foarte umilitoare şi chinuitoare. Într-adevăr, „când s-a aflat sub înfăţişare de om, s-a umilit şi a devenit ascultător până la moarte, şi încă moarte pe un stâlp de tortură“ (Filipeni 2:8, NW). El este un minunat exemplu în ce priveşte faptul de a da dovadă de o inimă ascultătoare!
Ascultarea parţială nu este suficientă
Nu toţi cei ce pretind că ascultă de Dumnezeu ascultă cu adevărat de el. Să luăm exemplul lui Saul, un rege din Israelul antic. Dumnezeu i-a poruncit să-i şteargă din existenţă pe amaleciţi, un popor nelegiuit (1 Samuel 15:1–3). Deşi i-a distrus ca naţiune, Saul l-a lăsat în viaţă pe regele acestora şi a păstrat câteva oi şi vite ale lor. Samuel l-a întrebat: „Pentru ce n-ai ascultat glasul DOMNULUI?“ Saul i-a răspuns: „Am ascultat glasul DOMNULUI . . . Poporul [Israel] a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă . . . ca să le jertfească DOMNULUI“. Subliniind faptul că ascultarea trebuie să fie completă, Samuel a răspuns: „Îi plac DOMNULUI mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul DOMNULUI? Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele şi luarea aminte mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci răzvrătirea este ca şi păcatul ghicitoriei, iar voinţa proprie este ca şi nelegiuirea şi idolatria. Fiindcă ai lepădat cuvântul DOMNULUI, şi El te-a lepădat ca împărat“ (1 Samuel 15:17–23). Cât de mult a pierdut Saul din cauză că nu a avut o inimă ascultătoare!
Chiar şi înţeleptul rege Solomon, care se rugase pentru o inimă ascultătoare, nu a continuat să asculte de Iehova. Contrar voinţei divine, el s-a căsătorit cu femei străine care l-au făcut să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu (Neemia 13:23, 26). Solomon a pierdut favoarea divină deoarece nu a continuat să aibă o inimă ascultătoare. Ce avertisment pentru noi!
Aceasta nu înseamnă că Iehova cere perfecţiune de la slujitorii săi umani. El „îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:14). Cu siguranţă, cu toţii greşim uneori, dar Dumnezeu vede dacă vrem cu adevărat să-i plăcem lui (2 Cronici 16:9). Dacă greşim din cauza imperfecţiunii umane, dar ne căim, îi putem cere iertare pe baza jertfei de răscumpărare a lui Cristos, fiind convinşi că Iehova ne „va ierta cu largheţe“ (Isaia 55:7, NW; 1 Ioan 2:1, 2). Ca să ne redresăm din punct de vedere spiritual şi să avem o credinţă sănătoasă şi o inimă ascultătoare s-ar putea să avem nevoie şi de ajutorul bătrânilor creştini iubitori. — Tit 2:2; Iacov 5:13–15.
Cât de completă este ascultarea ta?
Ca slujitori ai lui Iehova, majoritatea dintre noi considerăm, fără îndoială, că avem o inimă ascultătoare. Am putea gândi astfel: „Nu particip eu la lucrarea de predicare a Regatului? Nu sunt eu ferm când apar probleme serioase, cum ar fi păstrarea neutralităţii? Şi nu particip eu cu regularitate la întrunirile creştine, aşa cum ne-a îndemnat apostolul Pavel?“ (Matei 24:14; 28:19, 20; Ioan 17:16; Evrei 10:24, 25). Este adevărat că, în ansamblu, poporul lui Iehova manifestă ascultare din inimă în aceste domenii importante.
Dar ce putem spune despre conduita noastră în activităţile zilnice, probabil în chestiuni aparent neînsemnate? Isus a afirmat: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari“ (Luca 16:10). Fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: „Am eu o inimă ascultătoare când este vorba de lucruri minore sau de chestiuni de care alţii nici măcar nu ştiu?“
Psalmistul a arătat că până şi în casa lui, unde alţii nu-l vedeau, el „umbla în curăţia inimii lui“ (Psalmul 101:2). Când sunteţi acasă, aţi putea deschide televizorul ca să vă uitaţi la un film. Chiar în acel moment ascultarea vă poate fi testată. Poate că filmul începe să devină imoral. Vă veţi uita în continuare, gândindu-vă că aşa sunt filmele de astăzi? Sau inima voastră ascultătoare vă va îndemna să vă supuneţi poruncii scripturale care spune: „desfrânarea sau . . . necurăţia . . . nici să nu fie numite între voi“ (Efeseni 5:3–5)? Veţi închide televizorul, chiar dacă filmul este captivant? Sau veţi căuta un alt canal dacă programul devine violent? „Iehova însuşi îl examinează pe cel drept şi pe cel rău — a cântat psalmistul — şi sufletul Său, în mod cert, urăşte pe oricine iubeşte violenţa.“ — Psalmul 11:5, NW.
O inimă ascultătoare aduce binecuvântări
Bineînţeles că există multe domenii ale vieţii în care e bine să ne examinăm pentru a vedea dacă ascultăm cu adevărat din inimă de Dumnezeu. Iubirea noastră pentru Iehova ar trebui să ne îndemne să-l bucurăm şi să facem ce ne cere el în Cuvântul său, Biblia. O inimă ascultătoare ne va ajuta să păstrăm o relaţie bună cu Iehova. Într-adevăr, dacă suntem pe deplin ascultători, „cuvintele gurii noastre şi cugetarea inimii noastre“ îi vor fi plăcute lui Iehova. — Psalmul 19:14.
Întrucât ne iubeşte, Iehova ne învaţă să fim ascultători spre binele nostru. Dacă dăm atenţie din toată inima învăţăturii divine, vom trage mari foloase (Isaia 48:17, 18). Prin urmare, să acceptăm cu bucurie ajutorul pe care ni-l dă Tatăl nostru ceresc prin intermediul Cuvântului său, al spiritului său şi al organizaţiei sale. Învăţătura pe care o primim este atât de clară, ca şi cum am auzi o voce în urma noastră care ne spune: „Iată drumul, mergeţi pe el!“ (Isaia 30:21). În timp ce Iehova ne învaţă prin intermediul Bibliei, al publicaţiilor creştine şi al întrunirilor congregaţiei, să dăm atenţie celor învăţate, să le punem în practică şi să fim „ascultători în toate lucrurile“. — 2 Corinteni 2:9.
O inimă ascultătoare va avea drept rezultat multă bucurie şi multe binecuvântări. Ea ne va aduce pacea minţii, deoarece facem ce-i este plăcut lui Iehova Dumnezeu şi îi bucurăm inima (Proverbele 27:11). O inimă ascultătoare va fi o protecţie pentru noi când suntem tentaţi să facem ceva rău. Cu siguranţă deci trebuie să ascultăm de Tatăl nostru ceresc şi să ne rugăm: „Dă-i servitorului tău o inimă ascultătoare“.
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 29]
Din Self-Pronouncing Edition of the Holy Bible, care cuprinde King James Version şi Revised Version