Păstrarea secretelor în numele Domnului
ÎN MARTIE 1995, un atac cu gaz toxic în metroul din Tokyo, Japonia, a ucis 12 oameni, a rănit alte mii de persoane şi a dus la dezvăluirea unui secret. O sectă religioasă cunoscută sub denumirea de Aum Shinrikyo (Adevărul suprem) îşi formase în secret un arsenal de gaz sarin pentru a-l folosi în scopuri misterioase.
O lună mai târziu, explozia unei bombe a făcut ţăndări o clădire federală din oraşul Oklahoma, S.U.A., şi a ucis 167 de persoane. Dovezile păreau să indice că atacul a fost oarecum legat de faptul că, exact cu doi ani înainte, guvernul pusese în impas cultul religios Ramura Davidiană cu sediul în Waco, Texas. Atunci au murit aproximativ 80 de membri ai cultului. Explozia bombei a dezvăluit totodată ceea ce era un secret pentru majoritatea oamenilor: că acum în Statele Unite operează zeci de grupări paramilitare de rezervişti, dintre care cel puţin unele sunt suspectate că ar pune la cale pe ascuns acţiuni antiguvernamentale.
Mai târziu, spre sfârşitul anului 1995, într-o zonă forestieră din apropiere de Grenoble, Franţa, s-au găsit 16 cadavre carbonizate. Persoanele respective făcuseră parte din Ordinul Templului Solar, un mic cult religios care, în octombrie 1994, a constituit obiectul ştirilor în Elveţia şi în Canada, când 53 dintre membrii cultului fie s-au sinucis, fie au fost ucişi. Dar secta şi-a continuat activitatea chiar şi după această tragedie. Motivaţiile şi scopurile ei rămân până astăzi o enigmă.
Pericolele secretelor de ordin religios
Având în vedere astfel de cazuri, este de mirare că mulţi oameni privesc cu neîncredere grupările religioase? Cu siguranţă, nici un om nu ar dori să susţină o organizaţie secretă — religioasă sau nereligioasă — care abuzează de încrederea acordată şi îl face să urmărească obiective cu care el nu este de acord. Dar ce pot face oamenii pentru a nu ajunge într-o organizaţie secretă suspectă?
Evident, ar fi înţelept ca oricine intenţionează să se înscrie într-o organizaţie secretă să se asigure de obiectivele reale ale acesteia. Presiunile din partea prietenilor sau a cunoştinţelor trebuie evitate, iar deciziile ar trebui luate pe baza faptelor, nu a sentimentelor. Amintiţi-vă că probabil persoana însăşi, nu alţii, va suferi eventualele consecinţe.
Respectarea principiilor biblice este cea mai sigură metodă de a evita grupările periculoase ale căror motive nu sunt prea onorabile (Isaia 30:21). Aceasta presupune menţinerea neutralităţii politice, manifestarea iubirii faţă de alţii, chiar şi faţă de duşmani, evitarea ‘lucrărilor cărnii’ şi cultivarea roadelor spiritului lui Dumnezeu. Mai presus de toate, adevăraţii creştini trebuie să nu facă parte din lume, la fel ca Isus, atitudine care împiedică asocierea cu organizaţii secrete lumeşti. — Galateni 5:19–23, NW; Ioan 17:14, 16; 18:36; Romani 12:17–21; Iacov 4:4.
Martorii lui Iehova sunt studenţi sârguincioşi ai Bibliei, care îşi iau credinţa în serios şi se străduiesc în mod deschis să trăiască la înălţimea convingerilor lor. Ei sunt recunoscuţi la nivel mondial drept un grup religios care „caută pacea şi o urmăreşte“ (1 Petru 3:11). Cartea lor Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu menţionează pe bună dreptate: „Martorii lui Iehova nu sunt nicidecum o societate secretă. Convingerile lor bazate pe Biblie sunt explicate amănunţit în publicaţii care sunt puse la dispoziţia oricărei persoane. În plus, ei depun eforturi speciale pentru a invita publicul să asiste la întruniri, astfel încât să vadă şi să audă personal cum se desfăşoară acestea“.
Adevărata religie nu face nicidecum o practică din păstrarea secretelor. Închinătorii adevăratului Dumnezeu au fost instruiţi să nu-şi ascundă identitatea sau scopul pe care-l au ca Martori ai lui Iehova. Primii discipoli ai lui Isus au umplut Ierusalimul cu învăţătura lor. Ei îşi exprimau convingerile şi îşi efectuau activitatea în public. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Martorilor lui Iehova de astăzi. Este de înţeles că, atunci când unele regimuri dictatoriale impun în mod greşit restricţii libertăţii de închinare, creştinii trebuie să-şi continue cu prudenţă şi curaj activitatea, ascultând „mai mult de Dumnezeu decât de oameni“, situaţie care le este impusă de curajoasa lor mărturie publică. — Faptele 5:27–29; 8:1; 12:1–14; Matei 10:16, 26, 27.
Dacă v-aţi gândit vreodată că Martorii lui Iehova ar putea fi un cult sau o sectă secretă, acest lucru s-a datorat probabil faptului că dumneavoastră ştiaţi prea puţine despre ei. La fel trebuie să fi stat lucrurile în cazul multor persoane din secolul întâi.
În Faptele, capitolul 28, se vorbeşte despre o întrevedere la Roma a apostolului Pavel cu „mai-marii iudeilor“. Ei i-au spus: „Am vrea să auzim ce gândeşti, pentru că despre partida [secta, NW] aceasta am aflat, căci pretutindeni se vorbeşte împotriva ei“ (Faptele 28:16–22). Ca răspuns, Pavel „le-a vorbit, mărturisind despre împărăţia lui Dumnezeu“, şi „unii au fost convinşi“ (Faptele 28:23, 24). În mod sigur, cunoaşterea faptelor despre adevăratul creştinism a fost spre binele lor de durată.
Dedicaţi cum sunt serviciului deschis şi public pentru Dumnezeu, Martorii lui Iehova vor fi fericiţi să dezvăluie fapte concrete din activitatea şi convingerilor lor oricui doreşte să cunoască realitatea. De ce nu aţi face personal o investigaţie, fiind astfel informaţi cum trebuie cu privire la credinţa lor.
[Legenda fotografiei de la pagina 6]
Martorii lui Iehova sunt fericiţi să dezvăluie cine sunt şi ce fac