Ţi-e teamă să ai încredere în alţii?
„NU POT să vorbesc cu nimeni. Oamenii nu mă vor înţelege. Ei sunt prea ocupaţi cu problemele lor. Nu au timp de ale mele.“ Mulţi gândesc aşa şi, prin urmare, se închid în ei înşişi. Când alţii îi întreabă ce fac, deseori ar dori să vorbească, însă nu pot. Pur şi simplu nu se pot deschide.
E adevărat, există persoane care nu doresc ajutor de la alţii. Însă mulţi doresc cu disperare ajutor, dar se tem să-şi dezvăluie cele mai intime gânduri, sentimente şi trăiri. Eşti unul dintre ei? Oare nu există într-adevăr nimeni în care să poţi avea încredere?
Înţelegând teama
În lumea de astăzi domneşte un climat de neîncredere. Tinerii nu vorbesc cu părinţii lor. Părinţii nu pot vorbi între ei. Puţini doresc să vorbească cu persoanele cu autoritate. Incapabili să se încreadă în alţii, unii se îndreaptă spre alcool, droguri sau spre un stil de viaţă desfrânat în încercarea de a scăpa de problemele lor. — Proverbele 23:29–35; Isaia 56:12.
Încrederea în persoanele cu autoritate, cum ar fi clericii, medicii, terapeuţii şi profesorii, a fost clătinată de nenumăratele cazuri de necinste şi imoralitate care au ieşit la iveală. De exemplu, s-a estimat că peste 10% dintre clerici recurg la o conduită sexuală nepotrivită. Aceşti „distrugători ai încrederii“, observă un scriitor, „creează canioane, crevase şi fisuri în relaţiile umane“. Cum se răsfrânge acest lucru asupra congregaţiilor lor? Le distruge încrederea.
Decăderea morală larg răspândită a condus şi la o criză a familiei, până la punctul în care familiile destrămate constituie aproape regula, nu excepţia. Căminul era cândva un mediu educativ. Astăzi, de multe ori nu este cu mult mai mult decât o staţie de alimentare la ora mesei. Când un copil creşte într-o familie în care nu există „afecţiune naturală“, un rezultat obişnuit va fi incapacitatea lui de a se încrede în alţii când va ajunge adult. — 2 Timotei 3:3.
În plus, pe măsură ce starea lumii se înrăutăţeşte, noi suntem tot mai expuşi la eventuale experienţe traumatizante. Într-o situaţie asemănătoare, profetul Mica a scris: „Nu te încrede în ruda cea mai de aproape“ (Mica 7:5). Poate că şi tu ai acest sentiment după o mică dezamăgire, după ce ţi s-a trădat încrederea sau după un episod care ţi-a pus în pericol viaţa. Îţi vine greu să ai din nou încredere în alţii şi dezvolţi o apatie afectivă, trăind în fiecare zi în spatele unui zid emoţional (compară cu Psalmul 102:1–7). E adevărat, o astfel de atitudine te poate ajuta să funcţionezi, însă ‘tristeţea inimii’ te privează de orice bucurie reală a vieţii (Proverbele 15:13). Adevărul este că, pentru a fi sănătos din punct de vedere spiritual, afectiv, mintal şi fizic, trebuie să dărâmi acest zid şi să înveţi să ai încredere în oameni. Este posibil aşa ceva? Da.
De ce trebuie dărâmat zidul?
Încrederea în alţii aduce uşurare unei inimi triste. Ana a avut această experienţă. Ea avea o căsnicie bună, un cămin sigur, însă era profund mâhnită. Deşi avea „sufletul amărât“, ea s-a rugat în mod înţelept lui Iehova cu atâta ardoare, încât îşi mişca buzele în tăcere. Da, ea s-a încrezut în Iehova. Apoi şi-a deschis inima în faţa lui Eli, reprezentantul lui Dumnezeu. Care a fost rezultatul? „[Ana] a plecat, a mâncat, şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi.“ — 1 Samuel 1:1–18.
În majoritatea culturilor se cunosc foloasele discuţiilor intime. De exemplu, faptul de a le împărtăşi idei şi experienţe unor persoane care s-au aflat în situaţii asemănătoare poate fi util. Cercetătorii au ajuns la concluzia că „izolarea afectivă dă naştere la boli; trebuie să ne destăinuim dacă vrem să rămânem sănătoşi pe plan mintal“. Tot mai multe cercetări ştiinţifice confirmă adevărul proverbului inspirat care spune: „Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni“. — Proverbele 18:1.
Dacă nu-ţi deschizi inima înaintea altora, cum pot să te ajute ei? Deşi Iehova Dumnezeu citeşte ce este în inimă, gândurile şi sentimentele tale cele mai lăuntrice sunt o carte închisă pentru familia şi prietenii tăi dacă nu te deschizi (1 Cronici 28:9). Când problema vizează încălcarea legii lui Dumnezeu, faptul de a amâna mărturisirea greşelii nu face decât să înrăutăţească lucrurile. — Proverbele 28:13.
Cu siguranţă, foloasele împărtăşirii necazurilor noastre cu alţii depăşesc cu mult riscurile de a fi răniţi. Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că ar trebui să-i dezvăluim oricui amănunte despre viaţa noastră (compară cu Judecătorii 16:18; Ieremia 9:4; Luca 21:16). „Există asociaţi în stare să se sfâşie unul pe altul“, ne previn Proverbele 18:24 (NW), dar adaugă: „Există un prieten mai ataşat decât un frate“. Unde poţi găsi un astfel de prieten?
Încrede-te în familia ta
Dacă ai o problemă, ai încercat să o discuţi cu partenerul tău de căsătorie sau cu părinţii tăi? „În multe probleme, tot ce este necesar este să vorbim pe faţă despre ele“, mărturiseşte un consilier cu experienţă (Proverbele 27:9). Soţii creştini care ‘îşi iubesc soţiile ca pe ei înşişi’, soţiile care le sunt „supuse soţilor“ lor şi părinţii care îşi iau în serios responsabilitatea dată de Dumnezeu de a-şi ‘creşte copiii în disciplina şi în învăţătura Domnului’ vor depune eforturi pentru a deveni ascultători plini de empatie şi sfătuitori care dau ajutor (Efeseni 5:22, 33; 6:4). Deşi Isus nu a avut nici soţie, nici copii în sens fizic, ce exemplu minunat a dat el în această privinţă! — Marcu 10:13–16; Efeseni 5:25–27.
Dar dacă problema nu poate fi rezolvată în familie? În congregaţia creştină nu suntem niciodată singuri. „Cine este slab şi să nu fiu şi eu slab?“, a spus apostolul Pavel (2 Corinteni 11:29). El a sfătuit: „Purtaţi-vă sarcinile [poverile, NW] unii altora“ (Galateni 6:2; Romani 15:1). Printre surorile şi fraţii noştri spirituali putem găsi, fără îndoială, mai mult decât un singur „frate născut pentru timp de durere“. — Proverbele 17:17, NW.
Încrede-te în congregaţie
În cele peste 80 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe întreg pământul există bărbaţi umili care slujesc în calitate de „colaboratori pentru bucuria voastră“ (2 Corinteni 1:24, NW). Aceştia sunt bătrânii. Isaia spunea: „Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete“. Bătrânii se străduiesc să fie astfel. — Isaia 32:2; 50:4; 1 Tesaloniceni 5:14.
Bătrânii întrunesc cerinţele scripturale înainte de a fi ‘numiţi de spiritul sfânt’. Cunoaşterea acestui lucru îţi va întări încrederea în ei (Faptele 20:28, NW; 1 Timotei 3:2–7; Tit 1:5–9). Ceea ce discuţi cu un bătrân va rămâne strict confidenţial. Una dintre calităţile lui este să fie demn de încredere. — Compară cu Exodul 18:21; Neemia 7:2.
Bătrânii din congregaţie „veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală“ (Evrei 13:17). Nu te îndeamnă acest lucru să ai încredere în aceşti oameni? Evident, nu toţi bătrânii excelează în privinţa aceloraşi calităţi. Unii pot părea mai abordabili, mai amabili sau mai înţelegători decât alţii (2 Corinteni 12:15; 1 Tesaloniceni 2:7, 8, 11). De ce nu te-ai confesa unui bătrân cu care te simţi la largul tău?
Aceşti bărbaţi nu fac din poziţia lor o meserie pentru care să fie plătiţi. Dimpotrivă, ei sunt „daruri sub formă de oameni“ pe care Iehova le-a dat ca să te ajute (Efeseni 4:8, 11–13, NW; Galateni 6:1). Cum? Folosind Biblia cu îndemânare, ei vor aplica puterea ei vindecătoare la situaţia ta personală (Psalmul 107:20; Proverbele 12:18; Evrei 4:12, 13). Ei se vor ruga cu tine şi pentru tine (Filipeni 1:9; Iacov 5:13–18). Ajutorul acordat de astfel de sfătuitori iubitori poate contribui mult la vindecarea unui spirit tulburat şi la restabilirea păcii minţii.
Cum să clădeşti relaţii de încredere
Faptul de a cere ajutor, sfaturi sau doar o ureche care să te asculte nu este un semn de slăbiciune sau de eşec. Este doar recunoaşterea realistă a faptului că suntem imperfecţi şi că nimeni nu deţine toate răspunsurile. În mod sigur, cel mai mare sfătuitor şi cel mai de încredere prieten pe care îl avem este Tatăl nostru ceresc, Iehova Dumnezeu. Subscriem la declaraţia psalmistului: „DOMNUL este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi sunt ajutat“ (Psalmul 28:7). În rugăciune ne putem ‘vărsa inima’ înaintea lui oricând şi fără rezerve, fiind încrezători că el ne aude şi se îngrijeşte de noi. — Psalmul 62:7, 8; 1 Petru 5:7.
Dar cum poţi învăţa să ai încredere în bătrâni şi în alţii din congregaţie? Mai întâi, fă-ţi o autoanaliză. Sunt temerile tale întemeiate? Pui la îndoială motivele altora (1 Corinteni 13:4, 7)? Există vreo modalitate de a reduce riscul de a fi rănit? Da. Cum? Încearcă să-i cunoşti personal pe ceilalţi într-un cadru spiritual. Vorbeşte cu ei la întrunirile congregaţiei. Participaţi împreună la lucrarea din casă în casă. Încrederea, la fel ca respectul, trebuie câştigată. Deci ai răbdare. De exemplu, pe măsură ce vei ajunge să cunoşti un păstor spiritual, încrederea ta în el va creşte. Dezvăluie-ţi îngrijorările treptat. Dacă reacţionează corespunzător, înţelegător şi discret, atunci ai putea încerca să-i destăinui mai multe.
Colaboratorii în închinarea la Iehova, îndeosebi bătrânii creştini, lucrează din greu ca să imite calităţile atrăgătoare ale lui Dumnezeu în relaţiile lor cu alţii (Matei 5:48). Aceasta contribuie la o atmosferă de încredere în congregaţie. Un bătrân cu multă experienţă spune: „Fraţii trebuie să ştie un lucru: Indiferent de ceea ce face o persoană, bătrânul nu-şi pierde iubirea creştină pentru aceasta. Poate că detestă ce a făcut, însă el continuă să-şi iubească fratele şi doreşte să-l ajute“.
Deci nu trebuie să te simţi singur când ai o problemă. Vorbeşte cu cineva care are „calităţile spirituale necesare“ şi care te poate ajuta să-ţi duci povara (Galateni 6:1, NW). Nu uita că „neliniştea din inima omului îl doboară“, dar „cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase“. — Proverbele 12:25; 16:24.
[Chenarul de la pagina 26]
Oricărui creştin i se poate cere ajutor din partea unei rude, a unui prieten sau frate spiritual care are o problemă personală. Ştii cum să-l ajuţi?
Un sfătuitor eficient
este abordabil: Matei 11:28, 29; 1 Petru 1:22; 5:2, 3.
alege cadrul potrivit: Marcu 9:33–37.
încearcă să înţeleagă problema: Luca 8:18; Iacov 1:19.
nu reacţionează exagerat: Coloseni 3:12–14.
ajută la învingerea sentimentelor chinuitoare: 1 Tesaloniceni 5:14; 1 Petru 3:8.
îşi cunoaşte limitele: Galateni 6:3; 1 Petru 5:5.
dă sfaturi concrete: Psalmul 19:7–9; Proverbele 24:26.
păstrează confidenţialitatea: Proverbele 10:19; 25:9.