Propagarea fundamentalismului

FUNDAMENTALISMUL — în urmă cu câteva decenii care parcă au zburat, acesta nu era decât o mişcare minoritară în sânul protestantismului. Cât de mult s-au schimbat lucrurile! Bruce B. Lawrence, comentator religios, scria că în urmă cu 30 de ani puţini ar fi prevăzut că, la sfârşitul secolului al XX-lea, fundamentalismula va deveni un subiect atât de important şi chiar obsesiv în mass-media şi în cercetările universitare.

Însă exact acest lucru s-a întâmplat. Rapoartele de presă despre demonstraţii stradale violente, crime, mişcări împotriva avortului, manevre politice datorate presiunii exercitate de grupări religioase şi arderea în public a cărţilor considerate blasfematoare reamintesc mereu de acţiunile fundamentaliştilor. Săptămânalul financiar italian Mondo Economico declara că fundamentalismul este aproape pretutindeni „gata de atac în numele lui Dumnezeu“.

Fundamentaliştii sunt descrişi deseori ca extremişti şi fanatici, ca persoane care urzesc comploturi şi dau atacuri teroriste. Oamenii sunt alarmaţi de creşterea unor grupări cum ar fi Comunione e Liberazione (Comuniune şi eliberare) în romano-catolicism, Gush Emunim (Gruparea celor fideli) în iudaism şi Christian Coalition (Coaliţia Creştină) în protestantismul nord-american. De ce se propagă fundamentalismul? Ce anume determină existenţa lui? Este acesta „răzbunarea lui Dumnezeu“, aşa cum sugerează sociologul francez Gilles Kepel?

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Nina Berman/Sipa Press