Frecvenţa crescândă a veştilor rele

AŢI observat vreodată că titlurile din ziare care anunţă veşti rele stârnesc mai mult interesul cititorilor decât cele care transmit veşti bune? Fie că este vorba despre un titlu de ziar referitor la un dezastru natural, fie despre o ştire senzaţională de pe coperta unui magazin, se pare că veştile rele se vând mai bine decât veştile bune.

În prezent nu ducem lipsă de veşti rele. Dar poate vă întrebaţi uneori dacă nu cumva reporterii şi jurnaliştii sunt instruiţi să caute şi să scoată la lumină numai veşti rele, excluzând, astfel, orice veste bună.

Din abundenţă de-a lungul istoriei

De-a lungul veacurilor a existat, într-adevăr, o abundenţă de veşti rele, care a depăşit toate veştile bune. În analele istoriei umane, balanţa este înclinată cu putere spre suferinţă, dezamăgire şi disperare, care au constituit soarta omenirii.

Să analizăm doar câteva exemple. Cartea Chronicle of the World, concepută de Jacques Legrand, prezintă mai multe relatări, fiecare fiind scrisă pentru data când s-a petrecut evenimentul, dar ca şi cum ar fi relatată de un ziarist modern care face un reportaj despre eveniment. Din aceste reportaje bine documentate obţinem o privire de ansamblu asupra veştilor rele de mare anvergură pe care le-a auzit omul de-a lungul tulburatei sale existenţe pe planeta Pământ.

Mai întâi, să analizăm acest reportaj timpuriu despre Grecia, datat 429 î.e.n. El vorbeşte de războiul purtat atunci între Atena şi Sparta: „Oraşul-stat Potidaea a fost forţat să capituleze în faţa asediatorilor atenieni după ce a ajuns într-o stare de înfometare atât de mare, încât oamenii mâncau cadavrele morţilor lor“. Cu adevărat o veste rea!

Ajungând la secolul I î.e.n., găsim un reportaj sugestiv despre moartea lui Iulius Caesar, datat Roma, 15 martie 44 î.e.n. „Iulius Caesar a fost asasinat. El a fost înjunghiat de un grup de conspiratori, unii dintre ei fiind cei mai buni prieteni ai săi, în timp ce îşi ocupa locul în Casa Senatului, azi, Idele lui Martie.“

De-a lungul secolelor care au urmat, veştile rele au continuat să abunde. Un exemplu cutremurător este această veste despre Mexicul anului 1487: „În cadrul celei mai spectaculoase ceremonii de jertfire din câte au avut loc vreodată în capitala aztecă, Tenochtitlán, inimile a 20 000 de oameni au fost jertfite în cinstea lui Huitzilopochtli, zeul războiului“.

Nu numai cruzimea omului a generat veşti rele, dar şi neglijenţa sa a făcut să crească această listă lungă. Marele incendiu din Londra pare să fi fost un astfel de dezastru. Reportajul despre Londra, datat 5 septembrie 1666, spune: „În cele din urmă, după patru zile şi patru nopţi, incendiul din Londra a fost oprit de ducele de York, care a convocat echipe de marină ca să folosească praf de puşcă pentru a arunca în aer clădirile din calea focului. Aproximativ 160 de hectare au fost rase, fiind distruse 87 de biserici şi peste 13 000 de case. Ca printr-un miracol, doar nouă persoane şi-au pierdut viaţa“.

Trebuie să adăugăm la această listă de veşti rele epidemiile care au bântuit în lungul şi-n latul multor continente, de exemplu epidemia de holeră de la începutul anilor 1830. Titlul tipărit care informa despre aceasta spune: „Spectrul holerei bântuie în Europa“. Reportajul realist care urmează descrie vestea în perioada apogeului ei înfricoşător: „Holera, necunoscută în Europa până în 1817, se răspândeşte în vest dinspre Asia. Populaţiile câtorva oraşe ruseşti, cum ar fi Moscova şi St. Petersburg, au fost deja decimate, majoritatea victimelor fiind din rândurile orăşenilor săraci“.

Creşterea din anii recenţi

Prin urmare, deşi este adevărat că veştile rele au fost o realitate în tot cursul istoriei scrise, ultimele decenii ale secolului al XX-lea confirmă că veştile rele iau amploare, că se înmulţesc, într-adevăr, cu rapiditate.

Fără îndoială că veştile de război au constituit cele mai rele veşti care s-au auzit în secolul nostru. În timpul celor mai mari războaie din istorie — denumite pe bună dreptate primul şi al doilea război mondial — s-au raportat cu certitudine veşti rele la o scară înfiorătoare. Dar, în realitate, acestea au constituit doar o mică parte din veştile rele pe care le-a adus acest secol nefericit.

Să vedem doar câteva titluri alese la întâmplare:

1 septembrie 1923: Tokyo prefăcut în ruine de un cutremur — 300 000 de morţi; 20 septembrie 1931: Inflaţie — Marea Britanie devalorizează lira; 25 iunie 1950: Coreea de Nord mărşăluieşte în Coreea de Sud; 26 octombrie 1956: Maghiarii se ridică împotriva dominaţiei sovietice; 22 noiembrie 1963: John Kennedy este împuşcat mortal în Dallas; 21 august 1968: Tancuri ruseşti intră huruind în Praga pentru a reprima răscoala; 12 septembrie 1970: Avioane cu reacţie deturnate explodează în deşert; 25 decembrie 1974: Ciclonul Tracy distruge oraşul Darwin — 66 de morţi; 17 aprilie 1975: Cambodgia ajunge sub controlul forţelor comuniste; 18 noiembrie 1978: Sinucidere în masă în Guyana; 31 octombrie 1984: Dna Gandhi este împuşcată mortal; 28 ianuarie 1986: Naveta spaţială Challenger explodează la lansarea în spaţiu; 26 aprilie 1986: Reactorul sovietic ia foc; 19 octombrie 1987: Prăbuşirea bursei de valori; 25 martie 1989: Alaska este afectată puternic de mareea neagră; 4 iunie 1989: Trupele guvernamentale îi masacrează pe cei care protestează în Piaţa Tiananmen.

Da, istoria arată că veştile rele au existat întotdeauna din abundenţă, în timp ce veştile bune au fost relativ puţine. Pe măsură ce veştile rele s-au înmulţit în ultimele decenii, veştile bune au scăzut la număr în fiecare an.

De ce trebuie să fie astfel? Va fi întotdeauna aşa?

Următorul articol va dezbate aceste două întrebări.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

OMS/Liga Crucii Roşii