Vestea bună despre gloria fericitului Dumnezeu

“Si trebuie ca mai întîi vestea bună să fie predicată printre toate naţiunile.“ (Marcu 13:10)

1 Ce prezice Biblia pentru timpul nostru cu privire la: a) veşti rele şi b) o veste bună?

Noi ne bucurăm cu toţii de o veste bună, nu-i aşa? Dar cine anunţă astăzi o veste bună? Desigur că nu mass-media lumii! Situaţia arată foarte întunecată pentru omenire şi cei mai mulţi oameni nu văd nici o rază de lumină, la orizont. Locul de muncă a devenit nesigur. Preţurile produselor de larg consum cresc. Delictele şi actele de violenţă se înmulţesc. Nivelul moral a scăzut la extrem. Cursa înarmărilor pe plan mondial „a scăpat de sub control“. Exact aşa cum a prezis Biblia, astăzi domneşte frică şi ne linişte printre naţiuni . . ., în timp ce oamenii îşi vor pierde cunoştinţa de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit.“ Există însă pentru timpul actual numai veşti rele? Nu căci în acelaşi text biblic li se spune în continuare creştinilor: „Sculaţi-vă drept în picioare şi ridicaţi-vă capetele în sus.“ De ce? „Deoarece eliberarea voastră se apropie.“ (Luca 21:25–28)

2 De ce este această veste cea mai bună dintre toate veştile? (Luca 2:10)

² Există prin urmare şi o veste bună. Dacă o examinăm amănunţit, constatăm că ea este cea mai bună dintre toate veştile! Ea este o veste bună care îi face pe oameni fericiţi.

3 Ce denumiri diferite pentru vestea bună găsim în scripturile greceşti?

³ Termenul „veste bună“, apare în scripturile greceşti creştine de peste 120 de ori. Evangheliştii Matei şi Luca au denumit-o „vestea bună a împărăţiei“. Evanghelia lui Marcu vorbeşte despre „vestea bună despre Isus Cristos“. Apostolul Pavel o denumeşte vestea bună despre gloria fericitului Dumnezeu. Iar apostolul Petru a descris „vestea bună“ drept „spusele lui Iehova“, care „durează pentru totdeauna“ (Matei 4:23; Luca 8:1; 1 Petru 1:25)

4 Cum este subliniată în Biblie valabilitatea eternă a veştii bune?

⁴ In revelaţia (Apocalipsa) ce i-a fost dată apostolului Ioan este accentuată de asemenea valabilitatea eternă a „veştii bune“. Noi citim acolo despre o veşnică veste bună pe care un înger o vesteşte ca pe o îmbucurătoare veste pentru cei ce locuiesc pe pămînt, precum şi pentru orice naţiune, orice trib, orice limbă şi orice popor. Acest înger îi cheamă pe toţi oamenii. „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i onoare . . ., şi închinaţi-vă celui ce a creat pămîntul, marea şi izvoarele de apă“. De ce ar trebui să facem lucrul acesta? Ioan scrie: „Ceasul judecăţii sale a sosit“. (Apoc. 14:6, 7)

5 De ce omenirea în general n-a acceptat vestea bună şi la ce o va duce acest fapt?

⁵ In acest punct culminant al tuturor timpurilor glorioasa veste bună străluceşte ca o puternică lumină. Dar este ea oare privită de omenire în general drept o veste bună? Conform cu 2 Corinteni 4:3, 4 Pavel ne spune: „Vestea bună este acoperită cu un văl printre aceia care pier printre aceia cărora dumnezeul acestui sistem de lucruri le-a orbit minţile de necredincioşi că să nu poată străluci în ele iluminarea glorioasei veşti bune despre Cristos, care este imaginea lui Dumnezeu.“ Vestea bună aduce la judecată sistemul de lucruri al lui Satan. Cei ce-l sprijinesc vor pieri pentru că n-au ascultat vestea bună despre Domnul nostru Isus.“ (2 Tes. 1:8)

6 Ce binecuvîntări le stau în perspectivă celor ce ascultă vestea bună?

⁶ Dar cine ascultă vestea bună va fi binecuvîntat mai mult decît ne putem imagina astăzi noi oamenii muritori. Pavel şi-a exprimat aprecierea pentru vestea bună prin cuvintele: „O adîncul bogăţiei şi înţelepciunii şi cunoştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile sale şi cît de nebănuite sînt căile sale!“ (Rom. 11:28, 33)

CARTEA VESTII BUNE ŞI AUTORUL EI

7 De ce poate fi Biblia caracterizată drept cea mai măreaţă operă literară a tuturor timpurilor?

⁷ Unde se poate găsi astăzi vestea bună? Numai în Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia. Ea este într-adevăr o carte unică în felul ei, de o nelimitată înţelepciune. Biblia ne dezvăluie o glorioasă panoramă pornind de la începutul creaţiunii, străbătînd întreaga istorie a omenirii, pînă în timpurile noastre critice şi pînă în măreţul mileniu al glorioasei domnii a lui Cristos. Si totuşi această carte a veştii bune a fost înregistrată în scris de oameni cu totul obisnuiţi, oameni că mine şi ca tine — bărbaţi devotaţi pe care Iehova i-a ales şi i-a calificat prin spiritul său să scrie vestea sa. Iehova s-a îngrijit şi de faptul ca ea să ne parvină neschimbată, în ciuda tuturor încercărilor de a o dilua sau de a o distruge. Vestea bună ne-a fost transmisă peste secole în forma a şaizeci şi şase de „cărticele“ de mărimi diferite şi cu conţinut diferit şi fiecare contribuie cu o parte esenţială la cea mai măreată operă literară care a apărut vreodată pe pămînt — Sfînta Scriptură. (Ps. 19:7–11)

8 a) Ce este pus în evidenţă mai presus de toate în cartea veştii bune? b) Cum se deosebeşte Dumnezeu prin numele său de toţi ceilalţi dumnezei?

⁸ Această carte a veştii bune pune în evidenţă mai presus de toate numele şi suveranitatea adevăratului şi viului Dumnezeu Iehova. (Apoc. 4:11) Ea îl înfăţişează ca Dumnezeul veşnic şi fericit: „Iehova, Iehova, un Dumnezeu milos şi indulgent încet la mînie şi abundent în bunătate iubitoare şi adevăr păstrînd bunătatea iubitoare pentru mii, iertînd greseala, călcarea de lege şi păcatul, dar fără să dea cu nici un chip scutire de pedeapsă aducînd pedeapsa pentru greşeala părinţilor asupra copiilor şi asupra nepoţilor asupra celei de-a treia generaţii şi asupra celei de-a patra generaţii.“ (Exod 34:6, 7) Noi ne putem încrede în acest stăpînitor suveran al universului. Iehova este un Dumnezeu plin de înţelegere, patern, cu totul altfel decît enigmatica trinitate a creştinătăţii precum şi complet diferit de milioanele de divinităţi strămoşeşti şi de zeii neînsufleţiţi adoraţi în religiile necreştine. El este Dumnezeul cel Atotputernic, Cel Prea Inalt peste tot pămîntul iar numele său sublim de Iehova este o garanţie pentru proiectul său de a-i elibera de lumea satanică pe toţi cei ce-l iubesc. (Ps. 83:17, 18; Ezech. 38:23)

MINUNILE CREATIUNII LUI DUMNEZEU

9 Ce minunate însuşiri a dovedit Iehova cînd a creat pămîntul? (Ier. 10:10–12)

⁹ Este uluitor cînd te gîndeşti ce înţelepciune, cîtă prevedere şi iubire are Iehova. (Ps. 40:5) Cînd el a construit „nava spaţială — pămîntul“ a aşezat-o în spaţiu şi a pregătit-o ca locuinţă a omului pentru eternitate el n-a trecut cu vederea nici chiar cel mai mic amănunt. Arhitecţii secolului al douăzecilea ar avea multe de învăţat din prevederea pe care a manifestat-o Iehova cînd a creat şi a „echipat“ pămîntul. El i-a dat patriei noastre pămînteşti un fundament care nu se va clătina niciodată şi un frumos acoperămînt presărat peste măsură cu stele care va vesti gloria sa pînă în toate veşniciile. Este aşa cum sună exprimarea din Proverbe 3:19: „Iehova, însuşi a întemeiat pămîntul cu înţelepciune. El a întocmit cerul (l-a fixot solid) prin discernămînt.

10, 11. a) Ce îngrijiri a făcut Iehova pentru om cu mult înainte de a-l fi creat? b) In ce fel au dat oamenii pretutindeni pe pămînt prilej de veşti rele? (Deut. 32:5)

¹⁰ Pentru ca omul să poată fi mai tîrziu fericit, Iehova i-a împodobit locuinţa sa terestră cu o glorioasă varietate de culori. El a tapisat-o cu un covor de încîntătoare cîmpii şi păduri verzi, care sînt nu numai frumoase ca aspect şi înviorătoare ci ele pot şi să absoarbă şi să acumuleze energie solară. Prin urmare locuinţa noastră terestră îşi are construit propriul său depozit de energie. Iehova a avut grijă ca toate vieţuitoarele să poată scoate din acest stoc de energie. Prin faptul că el a permis să crească diferitele soiuri de cereale, fructe şi zarzavaturi, precum şi alte mijloace de consum, Iehova s-a îngrijit să fie bine aprovizionată cămara de alimente — pămîntului încă mult înainte de crearea omului. Această cămară de alimente va fi pentru totdeauna plină, căci mai tîrziu Iehova a declarat: „Pentru că toate zilele cît va continua pămîntul [să existe], semănatul şi seceratul . . . nu vor înceta niciodată.“ (Gen. 8:22; Ps. 104:14, 15, 24).

¹¹ Iehova a făcut şi metalele nobile şi pietrele preţioase, mineralele de valoare, elementele radioactive, precum şi cărbunele şi uleiurile minerale (petrolul). Abia în ultimii ani a înţeles omul bine, cît de minunat a fost înzestrată locuinţa sa terestră în momentul creării ei. O, de-ar fi utilizat omul toate aceste îngrijiri spre folosul omenirii şi spre glorificarea lui Dumnezeu! Atunci orice nouă descoperire ar fi fost prilej de anunţare a unei veşti bune. (Compară cu Deut. 8:6–9) Dar în loc să fie astfel, oamenii, în lăcomia lor, au neglijat să se gîndească la Modelatorul şi Creatorul pămîntului. Ei au locuit mai degrabă asemenea vandalilor [pe pămînt] şi au abuzat de glorioasa creaţiune a lui Iehova. Ei au poluat pămîntul şi i-au irosit bogăţiile împovărîndu-l cu un arsenal de arme nucleare prin care au adus omenirea în pragul autodistrugerii. Ei au dat pretutindeni pe pămînt prilej de veşti rele. Dar aceasta nu va fi pentru totdeauna aşa.

12 De ce se poate spune că omul a fost făcut într-un „mod inspirator de teamă“?

¹² Cea mai măreaţă dintre toate lucrările de creaţiune terestră ale lui Iehova este omul însuşi. Să se reflecteze doar la felul în care a fost el creat! Ce glorioasă lucrare de creaţiune trebuie să fi fost primul om perfect care a fost văcut după „chipul“ lui Dumnezeu şi înzestrat cu un corp a cărui construcţie o depăşeşte pe aceea a oricărei maşini pe care a conceput-o sau a construit-o omul vreodată! (Gen. 1:27) Noi ar trebui să spunem într-adevăr lui Iehova: „O, Iehova . . . Te voi lăuda căci sînt făcut într-un mod minunat, inspirator de teamă. Lucrările tale sînt minunate şi cît de bine ştie sufletul meu lucrul acesta.“ (Ps. 139:1, 14). Si meditează la tine însuţi cum ai apărut dintr-o celulă care era mai mică decît un vîrf de ac. Marele modelator Iehova Dumnezeu, n-a avut nevoie de un spaţiu mai mare pentru a schiţa planul iniţial de construcţie după care ai apărut tu cu toate părţile tale constitutive. Nu ne părem nouă înşine neînsemnat de mici cînd reflectăm la aceste lucruri? (Ecl. 11:5)

DESPRE CE TRATEAZA „VESTEA BUNA“?

13 a) De ce nu mai funcţionează corect corpurile noastre construite într-un mod minunat? b) Ce încredere fermă putem avea cu privire la pămînt? (Ps. 145:17–20)

¹³ Ce nefericire a fost însă că primii oameni s-au răzvrătit împotriva suveranităţii lui Iehova şi că au căzut în păcat! Datorită păcatului moştenit, corpul nostru construit în mod minunat nu mai funcţionează corect, şi cu timpul noi trebuie să murim cu toţi. (Rom. 5:12) Mulţi oameni şi-au accentuat şi mai mult imperfecţiunea abuzînd de corpul lor şi murdărindu-şi mintea. Ei sînt foarte departe de a reoglindi ‘chipul lui Dumnezeu’. Societatea umană a devenit egoistă şi coruptă. Dar astăzi noi cei care-l iubim pe Dumnezeu, ne putem strădui să reoglindim personalitatea sa. Si putem avea şi încrederea fermă că el va pune iarăşi în ordine locuinţa noastră terestră. El îi va izgoni afară din ea pe vandalii care au ruinat-o şi va renova pămîntul astfel încît, în cele din urmă, el să fie un frumos paradis, spre bucuria tuturor oamenilor şi spre onoarea lui Dumnezeu. Acesta este conţinutul „veştii bune“. (Apoc. 11:18; Ps. 37:37, 38)

14 Ce veste bună cu privire la o „sămînţă“ a fost vestită?

¹⁴ Această deosebită „veste bună“ din momentul în care a venit Păcatul în lume este vestită. Atunci în Eden, Iehova şi-a făcut de cunoscut proiectul său de a produce o „sămînţă“ un Mesia, un Eliberator, care să–l zdrobească pe Satan, pe „şarpele originar“ şi să înlăture toate lucrările sale rele. (Gen. 3:15; Apoc. 12:9–12). Abel, Enoh şi Noe au crezut în această veste bună însă cu toate că Dumnezeu a nimicit lumea nelegiuită în potop, „sămînţa“ promisă încă tot n-a venit atunci. Promisiunile au fost făcute apoi lui Avraam şi seminţei sale. (Gen. 22:15–18).

15 Cum a fost făcută de cunoscut această „sămînţă“? (Luca 24:25–27)

¹⁵ Cine avea să fie această „sămînţă“? Scriitorii inspiraţi de Dumnezeu au prezis în sute de profeţii cu amănunte exacte felul venirii lui Mesia, serviciul său, suferinţele sale, moartea şi învierea sa, după care el avea să fie înălţat la dreapta lui Dumnezeu. Da, acelaşi, Dumnezeu care a dovedit o atît de minunată prevedere cînd a amenajat locuinţa noastră terestră, l-a prezis cu mult înainte şi pe Acela pe care avea să–l utilizeze pentru a introduce în cele din urmă pe pămînt stări paradisiace.

16 Cînd şi cum a apărut această „sămînţă“?

¹⁶ După un timp de aşteptare de circa 4 000 de ani, a apărut la orizont membrul principal al „sămînţei“ promisiunii, şi anume Isus Cristos. (Gal. 3:16) Ingerul lui Iehova care a anunţat naşterea lui Isus, le-a spus unor simpli păstori: „Vă anunţ o veste bună, de mare bucurie de care va avea parte tot poporul, căci astăzi, în oraşul lui David, vi s-a născut un Salvator, care este Cristos Domnul.“ (Luca 2:10, 11). La vîrsta de treizeci de ani, Isus a fost botezat şi uns cu spiritul lui Dumnezeu şi în Sinagoga oraşului său natal Nazareth, el a făcut cunoscut scopul cu care a venit pe pămînt, citind în public următoarele cuvinte ale profetului Isaia: „Spiritul lui Iehova este peste mine, căci el m-a uns să anunţ celor săraci vestea bună, el m-a trimis să predic o eliberare a captivilor şi o recăpătare a vederii celor orbi, să–i trimit pe cei zdrobiţi cu o punere în libertate să predic anul de acceptare a lui Iehova.“ După ce s-a aşezat Isus le-a spus concetăţenilor săi: „Astăzi s-a împlinit acest cuvînt al scripturii pe care tocmai l-aţi auzit.“ (Luca 4:18–21) Dar s-au bucurat ei de vestea bună? Nu. Dimpotrivă, ei au căutat să–l omoare pe Isus.

17 Ce speranţă le-a mijlocit oamenilor „vestea bună“ după cum a permis Isus să se recunoască?

¹⁷ La timpul potrivit Isus „a plecat într-o călătorie prin toate oraşele şi satele, a învăţat în sinagogile lor, a predicat vestea bună a împărăţiei şi a vindecat orice fel de boală şi orice fel de infirmitate.“ (Mat. 9:35) Prin urmare Isus le-a relatat oamenilor despre o guvernare regală prin care omenirea va fi bogat binecuvîntată şi a lăsat să se vadă proporţia acestor binecuvîntări vindecîndu-i pe oameni de bolile şi infirmităţile lor. (Luca 7:22) Da vestea bună le–a mijlocit oamenilor speranţa de a fi eliberaţi de păcat şi moarte, de domnia rea a lui Satan şi a oamenilor precum şi de robia falsei religii.

DE CE AR TREBUI SA FIM RECUNOSCATORI LUI DUMNEZEU SI LUI CRISTOS?

18 Ce dovedeşte că Dumnezeu şi Cristos se îngrijesc cu adevărat de omenire?

¹⁸ Din această veste bună noi înţelegem şi cît de mult se îngrijeşte Dumnezeu de creaţiunea umană de pe pămînt: „Căci aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea că l-a dat pe singurul său fiu născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie nimicit ci să aibă viaţă veşnică.“ (Ioan 3:16) Noi ar trebui să fim cu adevărat recunoscători lui Iehova pentru această iubitoare îngrijire. Si noi ar trebui să–i fim recunoscători şi fiului său Isus Cristos care spune despre sine: „Nimeni nu are o iubire mai mare decît aceea cînd unul îşi dă sufletul în favoarea prietenilor săi.“ (Ioan 15:3) Această iubire împinsă pînă la sacrificarea de sine a devenit fundamentul veştii bune.“

19 a) Ce s-a realizat prin moartea lui Isus? b) De ce n-a fost interesat Isus în aceea de a întemeia o familie?

¹⁹ Pentru această veste bună Isus a luat asupră şi cel mai crud fel de a muri. Si ce s-a realizat prin moartea sa? Isus şi-a dovedit nezdruncinata sa loialitate faţă de suveranitatea Tatălui său lîngă care a stăruit pînă la moarte ca să fie pe deplin potrivit pentru cea mai înaltă poziţie de stăpînitor în împărăţia cerească. Iar prin faptul că Isus a rămas fără păcat pînă la moartea sa, el şi-a păstrat dreptul la viaţă umană perfectă. Acest drept el îl putea utiliza acum ca „valută“ pentru a răscumpăra tot ce pierduse Adam pentru omenire (Evrei 5:8, 9; Rom. 5:19). Isus ar fi putut să se căsătorească şi să întemeieze o familie perfectă. El însă nu era interesat de aşa ceva. El era interesat de noi, de familia lipsită de ajutor a lui Adam, şi era gata să facă voinţa Tatălui său, răscumpărîndu-ne pe noi din păcat şi din moarte. De aceea a fost pe deplin potrivit că „Dumnezeu l-a înălţat la o poziţie superioară şi i-a dat în mod binevoitor numele care este mai presus de orice alt nume.“ (Fil. 2:9–11).

20 a) Ce poate face Isus în poziţia în care serveşte el în prezent? b) Ce speranţă îi mijloceşte „vestea bună“ creaţiunii ce suspină?

²⁰ Acum Isus conform puterii vieţii sale indistructibile serveşte ca „Preot pentru totdeauna“, în ceruri astfel încît el este în situaţia de a înlătura pentru toate timpurile consecinţele păcatului moştenit. El deja a făcut lucrul acesta pentru „turma mică“ a discipolilor săi unşi pe care el le-a ales mai întîi dintre iudei iar mai tîrziu şi dintre naţiunile neiudaice pentru a-i accepta într-un „nou legămînt“, prin care ei au obţinut perspectiva ca după învierea lor ca creaturi spirituale, să guverneze împreună cu el în împărăţia sa cerească. Aceasta este vestea bună pe care Pavel şi alţi discipoli au vestit-o atît de zelos în primul secol. (Rom. 1:15, 16; Evrei 7:16, 21; 8:7–13). Dar vestea bună mai tratează şi despre speranţa de viaţă veşnică pentru o mare mulţime, care va supravieţui Armaghedonul, cît şi pentru o şi mai mare ceată de oameni morţi care vor fi reînviaţi în parradisul restabilit. „Pentru creaţiunea care suspină aceasta este într-adevăr o glorioasă veste bună“. (Rom. 8:20–22)

21 a) Cine în deosebi a avut de suferit din partea lui Satan? (Apoc. 6:9) b) De ce a sosit acum timpul ca Dumnezeu să restabilească guvernarea sa regală pentru întregul pămînt?

²¹ Da, omenirea a suferit mult în secolele trecute, lucru valabil mai ales cu privire la servii credincioşi ai lui Dumnezeu care au fost persecutaţi sau chiar ucişi de către Satan şi de către complicii lui religioşi. Dar integritatea le va fi răsplătită; Ei ca şi Isus, au dat un răspuns la provocarea lui Satan că Dumnezeu n-ar putea avea pe pămînt oameni care să–i rămînă credincioşi în încercări. In cei 6 000 de ani ai istoriei omenirii ei au dovedit că adevăraţii servi ai lui Dumnezeu nu pot fi determinaţi prin nimic să se abată de la iubirea şi devotamentul lor faţă de Dumnezeu. Acesti închinători credincioşi ai lui Iehova au recunoscut că guvernările omeneşti nu le pot aduce oamenilor unitate şi fericire. Lucrul acesta nu este posibil decît prin dreapta suveranitate a lui Dumnezeu. Iar acum, pentru că domnia oamenilor s-a dovedit un eşec total, a sosit timpul ca Iehova să–i elibereze pe servii săi credincioşi să-şi justifice suveranitatea şi să restabilească guvernarea sa regală pentru întregul pămînt.