O lume fără război — Când?

CARTA Organizaţiei Naţiunilor Unite a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945, fiind cea mai cuprinzătoare strategie gândită vreodată de oameni în vederea înfăptuirii păcii mondiale. Alcătuită iniţial din 51 de state membre, Naţiunile Unite au devenit cea mai mare organizaţie internaţională din istoria lumii. De asemenea, era pentru prima dată în istorie când o organizaţie internaţională urma să aibă acces la serviciile unei armate pentru a impune pacea şi securitatea şi pentru a realiza o lume fără război.

În prezent, cu cele 185 de state membre ale sale, Naţiunile Unite sunt mai puternice ca oricând. Atunci de ce nu şi-a realizat pe deplin obiectivele sale nobile cea mai puternică organizaţie internaţională cunoscută în istorie?

Religia — o mare piedică

Rolul pe care îl joacă religia în afacerile lumii constituie o problemă majoră. Este adevărat că, de la fondarea Organizaţiei Naţiunilor Unite încoace, principalele religii ale lumii i-au promis sprijin acestei organizaţii. Referindu-se la cea de-a 50-a aniversare a ei, Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre Naţiunile Unite ca fiind, „prin excelenţă, instrumentul pentru promovarea şi salvgardarea păcii“. Sentimentele sale sunt împărtăşite de o comunitate mondială de conducători religioşi. Însă această relaţie diplomatică dintre religie şi guvern nu poate ascunde faptul că religia a fost un obstacol şi o pacoste pentru Naţiunile Unite.

Timp de secole, religia a jucat un rol de prim rang în promovarea şi în sprijinirea manifestărilor şovine, a războaielor şi a genocidurilor. În ultimii ani, sub pretextul fervorii religioase, vecinii s-au ucis unii pe alţii. În legătură cu războiul din Balcani s-a folosit foarte mult expresia „epurare etnică“. Însă ura sălbatică pe care mulţi oameni de acolo o nutresc unul împotriva celuilalt are ca bază mai degrabă apartenenţa religioasă decât rasa, întrucât majoritatea lor au aceeaşi origine etnică. Da, religia trebuie să-şi asume o mare parte de responsabilitate pentru baia de sânge din fosta Iugoslavie căreia Naţiunile Unite nu au reuşit să-i pună capăt.

În mod corespunzător, un profesor de religie de la un colegiu a declarat recent că, „într-o perioadă cum este cea de după războiul rece, în care au loc din ce în ce mai multe războaie religioase, examinarea religiei raportată la genocid poate fi una dintre cele mai stringente priorităţi, în pofida disconfortului pe care îl creează aceasta“. Astăzi se poate observa o nouă conştientizare a modului în care religia împiedică eforturile depuse în direcţia înfăptuirii păcii mondiale.

Într-o declaraţie din 1981 a Naţiunilor Unite se afirma: „Îngrijoraţi fiind de manifestările de intoleranţă şi de existenţa discriminării, având ca obiect religia sau convingerile, încă prezente în unele zone ale lumii, suntem Hotărâţi să adoptăm toate măsurile necesare pentru rapida eliminare a unei astfel de intoleranţe cu toate formele şi modurile ei de manifestare, precum şi să prevenim şi să combatem discriminarea bazată pe religie sau convingeri“.

În armonie cu această declaraţie, Naţiunile Unite au desemnat 1995 ca Anul toleranţei. Totuşi, în mod realist vorbind, se va putea ajunge vreodată la pace şi securitate într-o lume dezbinată de religie?

Viitorul religiei

Răspunsul ne este oferit de o profeţie din cartea biblică Apocalipsa. Aceasta vorbeşte despre ‘o mare prostituată’ în sens simbolic, care stă ca „împărăteasă“ şi are „un regat peste regii pământului“. Această prostituată trăieşte într-un lux neruşinat şi întreţine relaţii cu guvernele lumii. Aceste guverne sunt descrise ca fiind „o fiară de culoare stacojie“, pe care prostituata călăreşte confortabil (Apocalipsa 17:1–5, 18, NW; 18:7). Fiind cunoscută drept „Babilonul cel Mare“, această femeie puternică şi imorală şi-a primit numele după cel al Babilonului antic, leagănul religiei idolatre. Astăzi, în mod corespunzător, prostituata reprezintă toate religiile lumii care s-au amestecat în afacerile guvernelor.

Relatarea arată în continuare că, în cele din urmă, Dumnezeu va pune în inimile elementelor militariste ale fiarei gândul de a trece la acţiune. Acestea o „vor urî pe prostituată, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc“ (Apocalipsa 17:16).a Astfel, Iehova Dumnezeu însuşi va fi luat iniţiativa manevrând naţiunile puternice într-o campanie de înlăturare a religiei false. Sistemul religios mondial, cu templele şi sanctuarele sale luxoase, va fi devastat complet. Atunci, piedica religioasă care stă în calea instituirii păcii şi securităţii va fi dată la o parte din calea politicienilor. Dar, chiar şi atunci, va exista pe pământ o pace şi securitate reală?

Natura umană imperfectă

Există vreo garanţie că eliminarea religiei va deschide cu adevărat calea instaurării unei lumi fără război? Nu. Naţiunile Unite se vor confrunta în continuare cu o situaţie ironică. Pe de o parte, oamenii doresc pace şi securitate. Pe de altă parte însă, tot oamenii sunt cei care pun pacea şi securitatea în cea mai mare primejdie. Ura, mândria, egotismul, egoismul şi ignoranţa sunt trăsături umane care stau la baza tuturor conflictelor şi războaielor. — Iacov 4:1–4.

Biblia a prezis că oamenii din zilele noastre vor fi „iubitori de sine, iubitori de bani, prezumţioşi, trufaşi, blasfematori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, neloiali, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, umflaţi de mândrie“. — 2 Timotei 3:1–4, NW.

Secretarul general Boutros Boutros-Ghali a recunoscut că „lumea trece printr-o criză socială şi morală care, în multe dintre societăţile ei, este de proporţii uriaşe“. Nici un ansamblu de manevre diplomatice nu poate neutraliza trăsăturile rele ale naturii umane imperfecte. — Compară cu Geneza 8:21; Ieremia 17:9.

Isus Cristos — Prinţul păcii

Este limpede că Naţiunile Unite nu au capacitatea de a aduce o pace mondială. Chiar dacă au obiective foarte înalte, membrii şi adepţii ei sunt, cu toţii, oameni imperfecţi. Biblia spune: „Calea omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23, nota de subsol). În plus, Dumnezeu avertizează: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului [pământean, NW] în care nu este mântuire“. — Psalmul 146:3.

Biblia prezice ce anume va realiza Iehova prin intermediul Fiului său, ‘Prinţul păcii’. Isaia 9:6, 7 declară: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia [princiară, NW] va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfătuitor, Dumnezeu puternic, Părintele veşniciei, Prinţ al păcii.» El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da“.

După 50 de ani de eforturi zadarnice, naţiunile lumii sunt istovite. Peste foarte puţin timp, ele vor distruge organizaţiile religioase care se aseamănă cu o prostituată. Apoi, Isus Cristos, ‘Regele regilor şi Domnul domnilor’, împreună cu armatele sale de războinici cereşti vor dizolva toate guvernele omeneşti şi le vor cauza moartea tuturor celor care resping suveranitatea lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:11–21, NW; compară cu Daniel 2:44). Astfel, Iehova Dumnezeu va aduce o lume fără război.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 7]

PUNCTUL DE VEDERE CREŞTIN CU PRIVIRE LA NAŢIUNILE UNITE

În profeţiile biblice, guvernele omeneşti sunt adesea simbolizate de animale sălbatice (Daniel 7:6, 12, 23; 8:20–22). Prin urmare, revista Turnul de veghere a identificat timp de multe decenii animalele sălbatice prezentate în capitolele 13 şi 17 ale Apocalipsei cu guvernele lumeşti de astăzi. Acestea includ şi Naţiunile Unite, organizaţie descrisă în Apocalipsa, capitolul 17, ca fiind o fiară de culoare stacojie, cu şapte capete şi zece coarne.

Totuşi, această poziţie scripturală nu scuză nici o formă de lipsă de respect faţă de guverne sau faţă de funcţionarii lor. Biblia declară cu claritate: „Orice suflet să fie supus autorităţilor care sunt mai presus de el; căci nu este autoritate decât de la Dumnezeu. Şi cele care există sunt rânduite [aşezate în poziţiile lor relative, NW] de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu; şi cei care se împotrivesc îşi vor primi judecata“. — Romani 13:1, 2.

În deplină armonie cu aceasta, Martorii lui Iehova, care îşi menţin cu stricteţe neutralitatea politică, nu se amestecă în treburile guvernelor omeneşti. Ei nu instigă niciodată la revoluţie şi nici nu participă la acte de nesupunere civilă. Dimpotrivă, ei recunosc că este nevoie de o oarecare formă de guvernare pentru respectarea legii şi menţinerea ordinii în societatea omenească. — Romani 13:1–7; Tit 3:1.

Martorii lui Iehova privesc Organizaţia Naţiunilor Unite la fel ca pe celelalte structuri guvernamentale ale lumii. Ei recunosc faptul că Naţiunile Unite continuă să existe deoarece Dumnezeu permite acest lucru. În deplină armonie cu ceea ce spune Biblia, Martorii lui Iehova le acordă tuturor guvernelor respectul cuvenit şi se supun acestora atâta timp cât o astfel de supunere nu le pretinde să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu. — Faptele 5:29.