Excluderea: o măsură plină de iubire?
„SFÂNT, sfânt, sfânt este Iehova Dumnezeu, Cel Atotputernic“ (Apocalipsa 4:8, NW). Potrivit acestei definiţii, Iehova este Sursa normelor sfinte. Aceste norme sunt expuse în „Sfintele Scripturi“, iar creştinii au obligaţia să le urmeze. Ei trebuie, într-adevăr, să evite să facă ceea ce este necurat în ochii lui Iehova. — 2 Timotei 3:15; Isaia 52:11.
Biblia porunceşte fără echivoc: „După cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt»“ (1 Petru 1:15, 16). De la fondarea congregaţiei creştine cu 19 secole în urmă, creştinii adevăraţi au dus o luptă acerbă pentru a o proteja de necurăţenia spirituală şi morală. — Iuda 3.
De ce protecţia este necesară
Toţi slujitorii lui Dumnezeu se confruntă cu dificila sarcină de a se păstra curaţi moraliceşte şi spiritualiceşte. În acest scop, trebuie să luptăm împotriva a trei duşmani puternici: Satan, lumea lui şi înclinaţiile cărnii noastre păcătoase (Romani 5:12; 2 Corinteni 2:11; 1 Ioan 5:19). Lumea lui Satan ne va ispiti ca să devenim imorali, ne va ademeni ca să adoptăm căile ei şi ne va oferi bogăţii materiale, glorie, o poziţie proeminentă şi putere. Dar cei care sunt hotărâţi să urmeze închinarea adevărată se împotrivesc ofertelor lui Satan şi rămân ‘nepătaţi de lume’. De ce? Deoarece ei vor să rămână în grija iubitoare şi protectoare a organizaţiei curate a lui Iehova. — Iacov 1:27; 1 Ioan 2:15–17.
Iehova dă ajutor fiecărui membru al congregaţiei creştine care, din cauza slăbiciunilor omeneşti, cade victimă ispitelor lui Satan. Pentru a ocroti congregaţia şi a-i ajuta cu iubire pe păcătoşi să se căiască şi să facă schimbările necesare în vederea restabilirii au fost numiţi bătrâni calificaţi spiritualiceşte. Orice creştin care comite un păcat trebuie ajutat cu răbdare să se căiască şi să-şi schimbe căile. — Galateni 6:1, 2; Iacov 5:13–16.
De ce excluderea înseamnă iubire
Slujitorii botezaţi ai lui Iehova care, în mod deliberat, urmează o cale rea şi refuză să se schimbe trebuie consideraţi nepenitenţi şi deci nepotriviţi pentru comunitatea creştină (compară cu 1 Ioan 2:19). Acestor persoane nu li se poate permite să rămână în congregaţia creştină curată, deoarece o contaminează. Ei trebuie excluşi.
Faptul că excluderea celor care practică fapte rele este o măsură corespunzătoare poate fi ilustrat prin următoarea situaţie: Ziarul The Globe and Mail, care apare la Toronto (Canada), relatează că, din cauza creşterii numărului de agresiuni şi crime violente împotriva elevilor, unele şcoli au instituit regula care „prevede eliminarea pentru totdeauna din şcoală a elevilor care folosesc arme sau ameninţă cu folosirea lor“. Eliminarea se face pentru a-i ocroti de actele de violenţă pe elevii care vor să tragă foloase de pe urma programei şcolare.
Dar de ce excluderea din congregaţie a unui răufăcător nepenitent înseamnă iubire? Acest procedeu este o expresie a iubirii pentru Iehova şi pentru căile sale (Psalmul 97:10). Această acţiune demonstrează iubire faţă de cei care urmează o cale dreaptă, deoarece ea îndepărtează din rândul lor pe cineva care ar putea exercita o influenţă rea asupra lor. Prin intermediul ei se păstrează şi puritatea congregaţiei (1 Corinteni 5:1–13). Dacă în congregaţie ar fi permisă necurăţenia spirituală sau cazuri de imoralitate grave, ea s-ar contamina şi ar fi nepotrivită pentru a-i aduce un serviciu sacru lui Iehova, care este sfânt. Pe lângă aceasta, expulzarea răufăcătorului îl poate ajuta pe acesta să înţeleagă gravitatea atitudinii sale rebele, să se căiască şi să facă schimbările necesare, astfel încât să fie reprimit în congregaţie.
Efectul asupra altora
Când un membru al congregaţiei comite un păcat grav, de exemplu adulter, el nu bucură inima lui Iehova (Proverbele 27:11). Cu siguranţă că orice creştin care cedează la imoralitatea sexuală nu gândeşte cum s-a gândit Iosif când soţia lui Potifar a încercat să-l determine să aibă relaţii sexuale cu ea. Iată cum a reacţionat Iosif: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39:6–12). Iosif a respectat normele sfinte ale lui Iehova şi a fugit din locul acela. Pe de altă parte, o persoană adulteră se pare că nu îl iubeşte suficient pe Dumnezeu ca să se abţină de la satisfacerea patimii ei carnale. — Galateni 5:19–21.
O persoană botezată care violează poruncile lui Dumnezeu nu manifestă preocupare faţă de prejudiciile şi durerea pe care le va cauza rudelor ei credincioase. Pentru unii, şocul emoţional este insuportabil. După ce a descoperit că fiul ei era imoral, o creştină s-a plâns astfel: „Foarte puţini fraţi şi surori par să înţeleagă ce lezaţi şi distruşi suntem. . . . Avem inima zdrobită“. Reputaţia întregii familii poate fi pusă sub semnul îndoielii. Deprimarea şi, într-o anumită măsură, vinovăţia îi pot afecta pe membrii fideli ai familiei. Nelegiuirea răufăcătorului aduce deci amărăciune familiei.
Ajutor plin de iubire pentru membrii familiei
Membrii fideli ai familiei creştine din care fac parte cei care au fost excluşi trebuie să-şi aducă aminte că excluderea este o măsură atât de iubire, cât şi de protecţie. Se depun toate eforturile pentru a-l ajuta pe răufăcător, dar dacă el dovedeşte nesupunere faţă de Dumnezeu şi se încăpăţânează, refuzând să se căiască, atunci congregaţia trebuie ocrotită, şi nu are altă soluţie decât să acţioneze potrivit directivelor din Cuvântul lui Dumnezeu: „Înlăturaţi din mijlocul vostru pe răul acela!“ (1 Corinteni 5:13). Un Martor a spus că „excluderea este o chestiune de loialitate faţă de Iehova“.
Când un membru al familiei este exclus, rudele creştine suferă. De aceea bătrânii numiţi trebuie să facă tot posibilul ca să le încurajeze pe plan spiritual (1 Tesaloniceni 5:14). Bătrânii se pot ruga cu şi pentru aceşti creştini fideli şi deseori există posibilitatea de a-i vizita pentru a discuta cu ei idei scripturale ziditoare. Păstorii turmei trebuie să profite de orice ocazie pentru a-i întări spiritualiceşte pe aceşti fraţi dragi înainte şi după întrunirile creştine. Ei mai pot fi încurajaţi dacă sunt însoţiţi în ministerul de teren (Romani 1:11, 12). Păstorii spirituali trebuie să manifeste faţă de aceşti slujitori fideli ai lui Iehova iubirea şi atenţia pe care o merită. — 1 Tesaloniceni 2:7, 8.
Conduita rea a unei persoane nu este un motiv pentru ca membrii congregaţiei să-i neglijeze pe cei din familia acesteia care îi rămân fideli lui Iehova. Din cauza răutăţii sale, regele Saul al Israelului a fost respins de Dumnezeu, dar David nu a lăsat ca acest lucru să ducă la pierderea afecţiunii sale pentru Ionatan, fiul lui Saul. De fapt, legătura dintre David şi Ionatan a devenit foarte puternică (1 Samuel 15:22, 23; 18:1–3; 20:41). Aşadar, toţi membrii congregaţiei trebuie să-i sprijine şi să le arate iubire creştinilor ale căror rude păcătuiesc împotriva lui Iehova.
Am demonstra o totală lipsă de iubire dacă i-am ignora sau am fi aspri cu aceste persoane fidele. Membrii loiali ai familiei au o deosebită nevoie de încurajare. Ei se pot simţi singuri, iar situaţia în care se găsesc poate fi foarte grea. Am putea să le dăm telefon şi să discutăm cu ei despre o nestemată spirituală sau despre o experienţă ziditoare. Dacă răspunde la telefon cel exclus, cereţi pur şi simplu să vorbiţi cu ruda creştină respectivă. Am putea să-i invităm pe membrii fideli ai unei astfel de familii la o întrunire recreativă sau la masă la locuinţa noastră. Dacă îi întâlnim la cumpărături, am putea folosi această ocazie pentru a-i încuraja. Să ne amintim că creştinii loiali care au rude excluse fac încă parte din organizaţia curată a lui Iehova. Ei se pot repede izola şi descuraja. Aşadar, să manifestăm cu promptitudine amabilitate şi iubire. Să continuăm să le facem bine ‘tuturor celor cu care suntem înrudiţi în credinţă’ (NW). — Galateni 6:10.
Să apreciem măsurile luate de Iehova
Cât de recunoscători suntem că Iehova Dumnezeu se îngrijeşte cu tandreţe de fiecare membru al familiei sale mondiale de închinători! Prin intermediul organizaţiei sale, el a prevăzut măsuri pline de iubire pentru a ne ajuta să umblăm înaintea lui pe calea dreptăţii. Chiar şi atunci când un membru al familiei practică în mod deliberat păcatul şi trebuie exclus din congregaţie, el are posibilitatea de a fi reprimit dacă se căieşte cu adevărat. Lucrul acesta este ilustrat prin următorul exemplu:
Bătrânii încercaseră să ajute o persoană căreia îi vom pune pseudonimul Ana, dar ea a început să fumeze, să bea şi să consume droguri. Ana nu s-a căit şi nu a mai rămas în congregaţie. Însă la scurt timp după aceea, ea a început să regrete că nu mai beneficia de comunitatea plină de iubire a congregaţiei curate a lui Iehova şi s-a rugat lui Dumnezeu să o ajute. Ea recunoaşte că nu a înţeles deplin cât de mult se îngrijesc bătrânii de cei care se abat de la adevăr. Ana a început să frecventeze din nou întrunirile creştine, fapt care a determinat-o să se căiască. După aceea, ea a fost reprimită în congregaţie, unde a găsit iubire şi ocrotire. Ana susţine din nou normele înalte ale lui Iehova cu privire la moralitate. Ea este recunoscătoare pentru iubirea manifestată de bătrâni şi declară: „Nici nu vă puteţi imagina cât de mult m-au ajutat publicaţiile creştine. Este cert că Iehova se îngrijeşte mult de necesităţile noastre“.
Într-adevăr, Dumnezeu le-a furnizat o cale de întoarcere celor care au fost excluşi din congregaţie, dar care, mai târziu, se căiesc. Am văzut că până şi excluderea constituie în sine o măsură plină de iubire. Dar este mult mai bine să evităm această experienţă tristă şi să respectăm neabătut căile drepte ale Dumnezeului nostru sfânt! Să fim întotdeauna recunoscători pentru privilegiul de a-l lăuda pe Iehova ca membri ai organizaţiei sale curate, unde suntem iubiţi şi ocrotiţi!
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Manifestaţi iubire faţă de rudele fidele ale celor care au fost excluşi din congregaţie?