Puteţi răzbate prin aceste bariere!

UN JUMBO-JET poate lua la bord sute de pasageri şi tone de încărcătură. Dar cum se poate desprinde de la sol un avion atât de încărcat? Într-un cuvânt, datorită portanţei.

Atunci când avionul înaintează cu viteză pe pista de decolare, aerul exercită o presiune pe partea superioară şi pe cea inferioară a aripilor curbate producând o forţă ascensională numită portanţă. Când portanţa ajunge la valoarea corespunzătoare, avionul poate să se desprindă de la sol şi să zboare. Bineînţeles, un avion prea încărcat nu poate produce o portanţă suficient de mare pentru a asigura susţinerea aparatului în aer.

Şi noi putem deveni prea împovăraţi. Cu secole în urmă, regele David a spus că ‘fărădelegile lui erau ca o povară prea grea pentru el’ (Psalmul 38:4). În mod asemănător, Isus Cristos a avertizat împotriva faptului de a deveni împovăraţi de îngrijorările vieţii (Luca 21:34). Gândurile şi sentimentele negative ne pot apăsa atât de mult, încât să avem impresia că este greu să fim „purtaţi de aer“. Te simţi împovărat în felul acesta? Sau simţi că există unele bariere în calea continuităţii progresului tău spiritual? Dacă da, ce anume te poate ajuta?

Eşti plictisit?

Plictiseala — de care mulţi se plâng astăzi — poate deveni o barieră mintală chiar şi pentru unii membri ai poporului lui Iehova. Mai ales tinerii au tendinţa de a desconsidera unele activităţi, calificându-le drept plictisitoare. Ai uneori această impresie despre întrunirile creştine? Dacă da, ce ai putea face pentru ca asistarea la întruniri să fie ceva stimulator pentru tine?

Cheia este să participi. Pavel i-a scris tânărului Timotei: „Antrenează-te având drept ţel devoţiunea sfântă. Căci antrenamentul fizic este puţin folositor; însă devoţiunea sfântă este folositoare în toate lucrurile, deoarece ea deţine promisiunea vieţii prezente şi a celei viitoare“ (1 Timotei 4:7, 8, NW). O carte despre întreţinerea sănătăţii fizice ar fi plictisitoare şi cu valoare limitată dacă nu am urma exerciţiile recomandate. Întrunirile creştine au menirea să ne exerseze mintea şi chiar o vor face dacă ne pregătim şi participăm. Faptul de a lua astfel parte la ele va face ca întrunirile să procure mai multă satisfacţie şi să fie mai interesante.

În această privinţă, o tânără creştină pe nume Mara a spus: „Dacă nu mă pregătesc pentru întruniri, nu mă bucur de ele. Însă, când mă pregătesc dinainte, mintea şi inima mea sunt mai receptive. Întrunirile capătă mai multă semnificaţie şi aştept cu nerăbdare să fac comentarii“.

Vei avea un alt ajutor dacă înveţi să asculţi. Faptul de a asculta o muzică bună este ceva uşor şi procură imediat plăcere. Însă nu toate satisfacţiile vin instantaneu. Programul întrunirilor ne procură satisfacţie numai atunci când ascultăm cu atenţie ceea ce se spune. O creştină pe nume Rachel a remarcat: „Atunci când vorbitorul nu are entuziasm, trebuie să mă concentrez foarte mult. Pentru mine, regula este: «Cu cât o cuvântare este mai puţin captivantă, cu atât mai mult trebuie să mă concentrez». . . . Acord o deosebită atenţie textelor scripturale, încercând să extrag din ele cât mai mult posibil“. Pentru a asculta trebuie să ne autodisciplinăm, la fel ca Rachel. În cartea Proverbele se spune: „Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea, pleacă urechea la învăţătura mea“. — Proverbele 5:1.

Unele informaţii prezentate la întruniri se pot repeta într-o anumită măsură. Dar aceasta este necesar! Toţi slujitorii lui Dumnezeu au nevoie să li se aducă aminte. Carnea imperfectă, cu înclinaţiile ei îndărătnice şi cu memoria ei deficitară, are nevoie de orice ajutor disponibil. Apostolul Petru ‘a avut grijă să le aducă totdeauna aminte colaboratorilor săi unele lucruri, măcar că le ştiau şi erau întăriţi în adevăr’ (2 Petru 1:12). Totodată Isus a explicat că „orice cărturar [instructor public, NW] . . . se aseamănă cu un gospodar care scoate din comoara lui lucruri noi şi lucruri vechi“ (Matei 13:52). Prin urmare, chiar dacă la întrunirile noastre se scot idei scripturale cu care suntem familiarizaţi, sau ‘comori vechi’, există întotdeauna şi ‘comori noi’ care să ne încânte.

Faptul de a fi hotărât să profiţi la maximum de întruniri poate duce la o adevărată încurajare spirituală. „Ferice de cei săraci în duh [de cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, NW]“, a spus Isus (Matei 5:3). O astfel de atitudine faţă de hrana spirituală sănătoasă furnizată la întruniri va alunga plictiseala. — Matei 24:45–47.

Descurajat de un exemplu negativ?

Te-a tulburat cumva conduita vreunui membru al congregaţiei tale? Probabil că te-ai întrebat: ‘Cum poate un frate să se comporte astfel şi să aibă totuşi o reputaţie bună?’ Astfel de gânduri pot acţiona ca o barieră mintală, orbindu-ne ca să nu vedem valoarea companiei plăcute pe care o putem avea cu poporul lui Dumnezeu. — Psalmul 133:1.

Probabil că unii membri ai congregaţiei din Colose aveau o problemă similară. Pavel i-a îndemnat: „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul“ (Coloseni 3:13). Pavel a recunoscut că unii creştini din Colose s-au comportat greşit şi, astfel, le-au dat altora motive reale de a se plânge. Aşadar, nu ar trebui să fim extraordinar de surprinşi dacă un frate sau o soră nu manifestă din când în când o anumită calitate creştină. Isus a dat sfaturi sănătoase cu privire la rezolvarea problemelor grave (Matei 5:23, 24; 18:15–17). Dar, de cele mai multe ori, putem pur şi simplu să suportăm limitele colaboratorilor noştri în credinţă şi să le iertăm (1 Petru 4:8). De fapt, o astfel de atitudine poate fi spre binele nostru şi al altora. De ce?

„Înţelepciunea îl face pe om încet la mânie şi este o cinste pentru el să uite greşelile“, se spune în Proverbele 19:11. Este mult mai bine să ierţi decât să permiţi mâniei şi resentimentelor să te macine. Salvador, un bătrân recunoscut pentru spiritul lui iubitor, a spus: „Atunci când un frate mă tratează rău sau îmi vorbeşte fără amabilitate, mă întreb: «Cum aş putea să-l ajut pe fratele meu? Cum aş putea să evit distrugerea relaţiei preţioase cu el?» Sunt întotdeauna conştient cât de uşor este să spui ceva greşit. Dacă cineva vorbeşte fără să gândească, soluţia ideală ar fi să retracteze ceea ce a spus şi să reia totul de la început. Dar acest lucru este imposibil, aşa că în continuare aleg cea mai bună alternativă şi ignor comentariul lui, atribuindu-l mai degrabă unei izbucniri a cărnii imperfecte decât unei reflectări a adevăratului caracter al fratelui meu“.

Poate consideri că acest lucru este uşor de zis, dar greu de făcut. Dar foarte mult depinde de modul în care ne canalizăm gândirea. „Tot ce este vrednic de iubit, . . . la acestea să vă gândiţi“ (Filipeni 4:8). Literalmente, „vrednic de iubit“ înseamnă „care trezeşte afecţiune“. Iehova doreşte ca noi să luăm în considerare ceea ce este bun în oameni, să ne concentrăm asupra acelor trăsături care ne trezesc mai degrabă afecţiunea decât resentimentele. El însuşi ne oferă exemplul suprem în această privinţă. Psalmistul ne-a amintit acest lucru, spunând: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea să stea în picioare, Doamne?“ — Psalmii 103:12; 130:3.

Este adevărat că, uneori, conduita unui frate ne poate dezamăgi, însă marea majoritate a colaboratorilor noştri în credinţă sunt exemple splendide în ce priveşte modul de viaţă creştin. Dacă ne amintim de acest lucru, vom fi fericiţi ‘să-l lăudăm foarte mult şi să îl mărim pe DOMNUL în mijlocul mulţimii’, întocmai ca David. — Psalmul 109:30.

Pare prea dificil să fii Martor?

Din păcate, din cauza altei bariere mintale, unele persoane nu au început încă să-l laude pe Iehova. Mulţi bărbaţi care nu sunt Martori ai lui Iehova se îngrijesc cu simţul responsabilităţii de familiile lor şi chiar îşi susţin soţiile în ministerul creştin. Ei sunt prietenoşi şi manifestă interes faţă de congregaţie, dar se reţin să devină slujitori dedicaţi ai lui Dumnezeu. Ce anume îi reţine?

O problemă ar putea fi că aceşti soţi observă cât de ocupate sunt soţiile lor în activitatea teocratică şi consideră că faptul de a fi Martor te solicită prea mult. Sau poate se tem că nu ar putea merge niciodată în lucrarea de predicare din casă în casă. Din punctul lor de vedere, responsabilităţile par să umbrească binecuvântările. De ce această barieră mintală? Majoritatea celor care studiază Biblia învaţă şi aplică adevărul în mod treptat. Însă soţii necredincioşi sunt deseori foarte conştienţi de toate responsabilităţile creştine înainte de a dezvolta o motivaţie ca să le accepte.

Manuel, care a fost în această situaţie, explică: „Aproape zece ani am mers împreună cu soţia la adunări şi la întruniri. Ca să fiu sincer, preferam compania Martorilor în locul celor din lume şi eram fericit să-i ajut când puteam. Am fost impresionat de iubirea care predomina printre ei. Însă ideea de a merge din casă în casă era un mare obstacol pentru mine şi mi-era teamă că voi fi ridiculizat de colegii de serviciu.

Soţia mea a avut multă răbdare cu mine şi nu m-a forţat niciodată să studiez Biblia. Şi ea, şi copiii au «predicat» în special prin bunul lor exemplu. José, un bătrân din congregaţie, mi-a arătat un interes deosebit. Cred că încurajările lui m-au determinat în cele din urmă să încep să studiez cu seriozitate. După ce m-am botezat mi-am dat seama că obstacolele erau în principal rodul imaginaţiei mele. O dată ce am decis să-l slujesc pe Iehova, el m-a ajutat să-mi depăşesc temerile“.

Cum pot soţiile şi bătrânii creştini să-i ajute pe soţii de genul lui Manuel să-şi depăşească barierele mintale? Un studiu al Bibliei poate dezvolta apreciere şi dorinţa de a înfăptui voinţa lui Dumnezeu. Într-adevăr, o cunoştinţă scripturală amplă este fundamentul exercitării credinţei şi încrederii în speranţa care ne stă în faţă. — Romani 15:13.

Ce anume îl va încuraja pe un astfel de soţ să accepte un studiu biblic? Adeseori, prietenia cu un frate înţelegător din congregaţie poate fi un factor decisiv. Poate că un bătrân sau un alt frate cu experienţă s-ar putea apropia de soţul respectiv. O dată ce se stabileşte o relaţie bună, singurul lucru de care mai poate avea nevoie este ca cineva să se ofere să studieze cu el (1 Corinteni 9:19–23). În acelaşi timp, soţia creştină înţeleaptă poate împărtăşi cu soţul ei necredincios firimituri de lucruri spirituale, înţelegând că, foarte probabil, el nu va reacţiona la presiune. — Proverbele 19:14.

Aşa cum Manuel a învăţat din experienţă, atunci când o persoană dobândeşte vigoare spirituală, obstacolele cât munţii devin mai mult ca nişte muşuroaie de furnici. Iehova îi întăreşte pe cei care doresc să îl slujească (Isaia 40:29–31). Cu puterea lui Dumnezeu şi cu sprijinul Martorilor maturi, barierele pot fi îndepărtate. Astfel, lucrarea din casă în casă îi poate înspăimânta mai puţin, iar colegii de muncă pot să nu-i mai intimideze aşa de mult, în timp ce serviciul însufleţit devine mai atrăgător. — Isaia 51:12; Romani 10:10.

Menţineţi-vă avântul

Se poate răzbate prin bariere mintale de genul celor trei pe care le-am analizat. Atunci când un avion decolează, este nevoie, în mod normal, de puterea maximă a motoarelor, precum şi de atenţia neabătută a echipajului de zbor. În timpul decolării, motoarele consumă mult mai mult combustibil decât în orice altă etapă de zbor. În mod similar, pentru a vă smulge din solul gândurilor şi al sentimentelor negative este nevoie de maximum de efort şi concentrare. Începutul poate fi cea mai dificilă fază, întrucât, o dată ce s-a luat avânt, progresul este mai uşor. — Compară cu 2 Petru 1:10.

În continuare, avântul se menţine dând ascultare cu promptitudine încurajărilor scripturale (Psalmul 119:60). Putem fi siguri că congregaţia va dori să-şi ofere ajutorul (Galateni 6:2). Cel mai important însă este sprijinul acordat de Iehova Dumnezeu. După cum spunea David, „binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara“ (Psalmul 68:19). Când ne descărcăm poverile în rugăciune, sarcina noastră devine mai uşoară.

Uneori, un aeroplan lasă în urmă o vreme mohorâtă de ploaie, străpunge un strat de nori şi ajunge pe un cer scăldat în razele strălucitoare ale soarelui. Şi noi putem lăsa în urmă gândurile negative. Cu ajutorul divin, putem răzbate prin stratul de nori, ca să spunem aşa, şi să ne scăldăm în atmosfera strălucitoare şi fericită a familiei mondiale de închinători ai lui Iehova.

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Cu ajutorul lui Iehova, putem răzbate prin barierele mintale.