Cum este corect: „Vechiul Testament“ sau „Scripturile ebraice“?

AZI este un lucru obişnuit pentru membrii creştinătăţii să folosească expresiile „Vechiul Testament“ şi „Noul Testament“ când se referă la diferite părţi ale Bibliei care sunt scrise în limbile ebraică, arameică şi greacă. Dar se bazează pe Biblie folosirea acestor expresii? Şi de ce Martorii lui Iehova evită, în general, folosirea lor în publicaţiile editate de ei?

Este adevărat că redarea textului din 2 Corinteni 3:14 în King James Version şi în alte traduceri mai vechi, cum ar fi Septembertestament, în limba germană — prima traducere a lui Martin Luther (1522) —, pare să sprijine folosirea acestei expresii. Iată cum este redat acest verset în King James Version: „Dar minţile lor au fost orbite: căci până azi rămâne acelaşi văl neînlăturat la citirea vechiului testament; văl care este eliminat în Cristos“.

Dar vorbeşte apostolul aici despre cele 39 de cărţi care sunt cunoscute sub denumirea de „Vechiul Testament“? Cuvântul grecesc tradus aici prin testament este diathéke. Vestita enciclopedie teologică germană Theologische Realenzyklopädie spune în comentariul referitor la 2 Corinteni 3:14 că „a citi, în acest verset, vechiul diathéke“ este la fel cu „a citi Moise“ în versetul următor. Deci, spune enciclopedia, „vechiul diathéke“ înseamnă Legea lui Moise sau, în cel mai bun caz, Pentateuhul. Cu certitudine, el nu înseamnă toate scrierile inspirate şi redactate în perioada precreştină.

Apostolul se referă numai la o parte a Scripturilor ebraice: vechiul legământ al Legii, consemnat de Moise în Pentateuh; el nu se referă la Scripturile ebraice şi arameice în totalitate. În plus, el nu vrea să spună că scrierile creştine inspirate — redactate în secolul I e.n. — constituie „noul testament“, deoarece această expresie nu apare nicăieri în Biblie.

Merită să remarcăm, de asemenea, că termenul grecesc diathéke, folosit de Pavel aici, înseamnă, de fapt, „legământ“. (Pentru informaţii suplimentare vezi New World Translation of the Holy Scriptures​—With References, Appendix 7E, pagina 1585, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc. în 1984.) Prin urmare, multe traduceri moderne redau corect acest termen, folosind expresia „vechiul legământ“, nu „vechiul testament“.

Iată ce se spune în acest sens în publicaţia „National Catholic Reporter“: „Expresia «Vechiul Testament» îţi dă în mod inevitabil senzaţia de inferioritate şi desuetudine“. Dar Biblia este, de fapt, o lucrare unitară şi nici o parte din ea nu este desuetă, sau „veche“. Mesajul ei este coerent de la prima carte a părţii redactate în ebraică până la ultima carte a părţii redactate în greacă (Romani 15:4; 2 Timotei 3:16, 17). Aşadar, avem motive temeinice să evităm aceste expresii care se bazează pe presupuneri eronate şi să preferăm folosirea expresiilor „Scripturile ebraice“ şi „Scripturile greceşti creştine“, care sunt mai corecte.