Va fi o înviere a celor drepţi

„Am în Dumnezeu nădejdea [speranţa, NW] . . . că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.“ — FAPTELE 24:15.

1. Cu ce situaţie se confruntă toţi oamenii de când Adam şi Eva au căzut în păcat?

„TOT ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:10). În câteva cuvinte bine alese, înţeleptul rege Solomon descrie o situaţie cu care s-a confruntat fiecare generaţie de oameni de la căderea în păcat a primilor noştri părinţi, Adam şi Eva. Fără excepţie, moartea îi înghite în final pe toţi — săraci şi bogaţi, regi şi oameni de rând, credincioşi şi necredincioşi. Într-adevăr, moartea „a domnit [ca rege, NW]“. — Romani 5:17.

2. De ce au fost unii dintre cei fideli, dezamăgiţi, poate, în timpul sfârşitului?

² În pofida celor mai recente descoperiri în medicină, moartea domneşte ca rege chiar şi azi. Deşi acest lucru nu surprinde pe nimeni, poate că unii au fost oarecum dezamăgiţi când, în cele din urmă, au ajuns faţă în faţă cu acest vechi duşman. De ce? Deoarece, în anii ’20, Societatea Watch Tower a proclamat mesajul „Milioane de oameni care trăiesc în prezent nu vor muri niciodată“. Cine aveau să fie aceste milioane? ‘Oile’ despre care a vorbit Isus în parabola despre oi şi capre (Matei 25:31–46). Despre aceste persoane asemănătoare oilor s-a profeţit că vor apărea în timpul sfârşitului şi că speranţa lor va fi viaţa veşnică pe un pământ paradiziac. Cu trecerea timpului, poporul lui Dumnezeu a ajuns la o înţelegere mai clară a locului acestor „oi“ în scopurile lui Iehova. S-a înţeles că aceste persoane ascultătoare urmau să fie separate de ‘caprele’ încăpăţânate şi că, după distrugerea acestora din urmă, oile vor moşteni domeniul pământesc al Regatului care a fost pregătit pentru ele.

Strângerea celor asemănători oilor

3. Asupra cărei lucrări s-a concentrat poporul lui Dumnezeu începând din 1935?

³ Începând din 1935, ‘sclavul fidel’ s-a concentrat asupra găsirii celor asemănători oilor şi asupra aducerii lor în organizaţia lui Iehova (Matei 24:45, NW; Ioan 10:16). Aceşti creştini dispuşi să înveţe au ajuns să înţeleagă că Isus domneşte în prezent în Regatul ceresc al lui Iehova şi că se apropie cu repeziciune timpul când acest sistem de lucruri rău se va sfârşi şi va începe o lume nouă în care va locui dreptatea (2 Petru 3:13; Apocalipsa 12:10). În această lume nouă se vor împlini cuvintele încurajatoare ale lui Isaia: „Nimiceşte moartea pe vecie“. — Isaia 25:8.

4. Deşi au sperat mult să vadă justificarea suveranităţii lui Iehova în Armaghedon, ce s-a întâmplat cu mulţi din clasa „alte oi“?

⁴ Întrucât sfârşitul lumii lui Satan este atât de aproape, creştinii asemănători oilor s-ar bucura nespus de mult să trăiască până vor vedea justificarea suveranităţii lui Iehova în apropiatul necaz care se va abate asupra Babilonului celui Mare şi asupra restului lumii lui Satan (Apocalipsa 19:1–3, 19–21). Însă mulţi dintre ei nu vor avea parte de lucrul acesta. Mulţi care speraseră să fie printre ‘milioanele’ care nu vor muri niciodată au murit totuşi. Unii au fost martirizaţi pentru adevăr în închisori şi în lagăre de concentrare sau în urma acţiunilor unor fanatici religioşi. Alţii au murit în accidente sau ca urmare a unor cauze naturale — boală sau bătrâneţe (Psalmul 90:9, 10; Eclesiastul 9:11). Evident că până va veni sfârşitul vor muri şi alţii. Cum vor vedea aceştia împlinirea promisiunii referitoare la o lume nouă în care va locui dreptatea?

Speranţa învierii

5, 6. Ce le rezervă viitorul celor care, având speranţă pământească, mor înainte de Armaghedon?

⁵ Apostolul Pavel a dat răspunsul când a vorbit înaintea guvernatorului roman Felix. Potrivit consemnării din Faptele 24:15, Pavel a declarat curajos: „Am în Dumnezeu nădejdea [speranţa, NW] . . . că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. Speranţa învierii ne dă curaj când ne confruntăm cu cele mai grele suferinţe. Datorită acestei speranţe, dragii noştri fraţi şi surori care se îmbolnăvesc şi simt că vor muri nu se descurajează peste măsură. Orice se va întâmpla, ei ştiu că vor fi răsplătiţi pentru fidelitatea lor. Datorită speranţei învierii, surorile şi fraţii noştri curajoşi care sunt omorâţi de persecutorii lor ştiu că este imposibil ca aceştia să dobândească victoria (Matei 10:28). Când moare cineva din congregaţie, ne întristează această pierdere. În acelaşi timp însă, dacă el sau ea face parte dintre alte oi, ne bucurăm, deoarece colaboratorul nostru în credinţă s-a dovedit fidel până la sfârşit, iar acum se odihneşte, fiindu-i asigurat viitorul în lumea nouă a lui Dumnezeu. — 1 Tesaloniceni 4:13.

⁶ Da, speranţa învierii este un element esenţial al credinţei noastre. De ce este totuşi credinţa noastră în înviere atât de puternică, şi cine are parte de această speranţă?

7. Ce este învierea, şi care versete exprimă certitudinea cu privire la ea?

⁷ Cuvântul grecesc pentru „înviere“ este anástasis, care înseamnă literalmente „ridicare“. El se referă în principal la o sculare dintre morţi. Este interesant faptul că termenul propriu-zis „înviere“ nu apare în Scripturile ebraice, dar speranţa învierii este clar exprimată în ele. O întâlnim, de exemplu, în cuvintele rostite de Iov în timpul suferinţei sale: „Ah! de ai voi să mă ascunzi în Locuinţa Morţilor, . . . de mi-ai rândui un timp şi apoi Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!“ (Iov 14:13). În mod asemănător, în Osea 13:14 citim următoarele: „Îi voi răscumpăra din puterea Şeolului, îi voi scăpa de la moarte. Moarte, unde îţi este [ţepuşul, nota de subsol]? Locuinţă a Morţilor, unde îţi este nimicirea?“ În 1 Corinteni 15:55, apostolul Pavel a citat aceste cuvinte şi a arătat că profeţita victorie împotriva morţii se obţine prin înviere. (Bineînţeles, apostolul Pavel vorbea în acest verset despre învierea cerească.)

Credincioşii „declaraţi drepţi“

8, 9. a) Cum pot oamenii imperfecţi să aibă parte de învierea celor drepţi? b) Pe ce se bazează speranţa noastră într-o viaţă căreia moartea nu îi va pune capăt?

⁸ În cuvintele exprimate înaintea lui Felix, cuvinte citate în paragraful 5, Pavel a spus că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. Cine sunt cei drepţi care vor fi înviaţi? De fapt, nici un om nu este drept din fire. Toţi suntem păcătoşi din naştere şi comitem păcate pe parcursul vieţii, deci din aceste două motive merităm moartea (Romani 5:12; 6:23). Totuşi, în Biblie găsim termenul „îndreptăţit [declarat drept, NW]“ (Romani 3:28). Acesta se referă la oamenii cărora, deşi imperfecţi, Iehova le-a iertat păcatele.

⁹ Expresia este folosită îndeosebi cu privire la creştinii unşi, care au speranţă cerească. În Romani 5:1, apostolul Pavel spune: „Deci, fiindcă am fost îndreptăţiţi [declaraţi drepţi, NW] prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos“. Toţi creştinii unşi sunt declaraţi drepţi datorită credinţei. Credinţă în ce anume? Aşa cum explică Pavel în mod detaliat în scrisoarea către Romani, este vorba despre credinţa în Isus Cristos (Romani 10:4, 9, 10). Isus a murit ca om perfect şi, după aceea, a fost înviat dintre morţi şi înălţat la cer pentru a oferi în folosul nostru valoarea vieţii sale umane (Evrei 7:26, 27; 9:11, 12). Când Iehova a acceptat această jertfă, Isus a cumpărat de fapt rasa umană din sclavia păcatului şi a morţii. Cei care exercită credinţă în această măsură trag mari foloase din ea (1 Corinteni 15:45). Pe baza ei, bărbaţi şi femei fidele speră să moştenească o viaţă căreia moartea, acest duşman crud, nu îi va pune capăt. — Ioan 3:16.

10, 11. a) Ce înviere îi aşteaptă pe creştinii unşi care sunt fideli? b) În ce fel de înviere sperau închinătorii din perioada precreştină?

¹⁰ Mulţumită jertfei de răscumpărare a lui Isus, cei unşi care sunt fideli au — în virtutea faptului că sunt declaraţi drepţi — speranţa sigură de a fi înviaţi sub formă de creaturi spirituale nemuritoare, asemenea lui Isus (Apocalipsa 2:10). Învierea lor este menţionată în Apocalipsa 20:6, unde se spune: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei care au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani“. Aceasta este învierea cerească. Observaţi însă că Biblia o numeşte „întâia înviere“, ceea ce înseamnă că mai urmează una.

¹¹ În Evrei, capitolul 11, Pavel menţionează un şir lung de slujitori precreştini ai lui Dumnezeu care au manifestat o credinţă puternică în Iehova Dumnezeu. Şi aceştia au crezut în înviere. În versetul 35 al acestui capitol, Pavel vorbeşte despre învierile miraculoase care au avut loc de-a lungul istoriei Israelului: „Femeile şi-au primit prin înviere morţii lor; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească eliberarea [prin vreo oarecare răscumpărare, NW] şi au fost torturaţi“. Acei martori fideli din antichitate puteau aştepta cu bucurie o înviere mai bună decât cele efectuate, de exemplu, de Ilie şi Elisei (1 Împăraţi 17:17–22; 2 Împăraţi 4:32–37; 13:20, 21). Ei au sperat să fie înviaţi într-o lume în care slujitorii lui Dumnezeu nu vor fi torturaţi pentru credinţă, o lume în care femeile nu îi vor pierde pe cei dragi. Da, ei aşteptau cu nerăbdare să se scoale dintre morţi pentru a trăi în aceeaşi lume nouă în care sperăm şi noi (Isaia 65:17–25). Iehova nu le-a spus despre lumea nouă atâtea lucruri câte ne-a dezvăluit nouă. Totuşi, ei ştiau că ea va veni şi doreau să trăiască în ea.

Învierea pământească

12. Au fost declaraţi drepţi oamenii fideli din perioada precreştină? Explicaţi.

¹² Ar trebui să considerăm că învierea în lumea nouă a acestor femei şi bărbaţi fideli din perioada precreştină face parte din învierea celor drepţi? Conform dovezilor, da, deoarece Biblia îi numeşte drepţi. De exemplu, discipolul Iacov menţionează un bărbat şi o femeie din antichitate care au fost declaraţi drepţi. Bărbatul se numea Avraam, întemeietorul rasei evreieşti. Referitor la el citim următoarele: „«Avraam a crezut pe Dumnezeu şi i s-a socotit ca dreptate;» şi el a fost numit «prietenul lui Dumnezeu»“. Femeia se numea Rahav, o neisraelită care a exercitat credinţă în Iehova. Ea a fost declarată dreaptă, ajungând să facă parte din naţiunea evreiască (Iacov 2:23–25). Astfel, bărbaţii şi femeile din antichitate care au exercitat o credinţă puternică în Iehova şi în promisiunile sale şi au rămas fideli până la moarte au fost declaraţi drepţi de Iehova pe baza credinţei lor şi, fără îndoială, vor avea parte de acea „înviere a celor drepţi“.

13, 14. a) De unde ştim că pot fi declaraţi drepţi creştinii care au speranţă pământească? b) Ce înseamnă aceasta pentru ei?

¹³ Ce se poate spune însă despre persoanele asemănătoare oilor din prezent — persoane care au speranţă pământească, se dedică lui Iehova şi mor în fidelitate în timpul sfârşitului? Vor avea ele parte de învierea celor drepţi? Conform dovezilor, da! O mare mulţime de asemenea persoane fidele au fost văzute de apostolul Ioan într-o viziune. Să observăm cum le descrie el: „M-am uitat şi iată o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă, stând în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de palmier în mâini. Şi strigau cu glas tare, zicând: «Mântuirea [salvarea, NW] este a Dumnezeului nostru care stă pe scaunul de domnie şi a Mielului»“. — Apocalipsa 7:9, 10.

¹⁴ Să observăm că aceşti oameni smeriţi sunt ferm convinşi de salvarea lor, pe care i-o atribuie lui Iehova şi lui Isus, ‘Mielul’. Pe lângă aceasta, ei stau în picioare înaintea lui Iehova şi a Mielului, îmbrăcaţi toţi în alb. Dar de ce în alb? Iată ce îi spune lui Ioan o creatură cerească: „Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului“ (Apocalipsa 7:14). În Biblie, culoarea albă este un simbol al purităţii, al dreptăţii (Psalmul 51:7; Daniel 12:10; Apocalipsa 19:8). Faptul că marea mulţime este văzută purtând veşminte albe înseamnă că Iehova îi consideră drepţi pe membrii ei. Cum este posibil acest lucru? Aceasta este posibil deoarece ei şi-au spălat, într-un anumit sens, hainele în sângele Mielului. Ei exercită credinţă în sângele vărsat al lui Isus Cristos şi sunt deci declaraţi drepţi în calitate de prieteni ai lui Dumnezeu, având perspectiva de a supravieţui necazului celui mare. Aşadar, orice creştin dedicat şi fidel care face acum parte din ‘marea mulţime’ şi moare înainte de necazul cel mare poate fi sigur că va avea parte de învierea pământească a celor drepţi.

15. Întrucât atât cei drepţi, cât şi cei nedrepţi vor fi înviaţi, ce avantaj vor avea la înviere cei drepţi?

¹⁵ Această înviere este descrisă în cuvintele din Apocalipsa, capitolul 20, versetul 13: „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea, Moartea şi Locuinţa Morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui“. Astfel, pe parcursul marii Zile de Judecată a lui Iehova, zi care va dura o mie de ani, toţi cei care se află în memoria lui Dumnezeu vor fi înviaţi: atât cei drepţi, cât şi cei nedrepţi (Faptele 17:31). Însă cu cât mai bine va fi pentru cei drepţi! Ei şi-au trăit viaţa în credinţă. Ei întreţin deja relaţii strânse cu Iehova şi au încredere că el îşi va realiza scopurile. Martorii drepţi dinaintea erei creştine se vor trezi din moarte nerăbdători să afle cum şi-a îndeplinit Iehova promisiunile referitoare la Sămânţă (1 Petru 1:10–12). Cei din clasa „alte oi“ pe care Iehova îi consideră drepţi în prezent vor ieşi din morminte nerăbdători să vadă Paradisul pământesc despre care au vorbit ei când au declarat vestea bună în acest sistem de lucruri. Câtă bucurie va fi atunci!

16. Ce putem spune despre cei care vor învia în Ziua de Judecată, dar mor în timpul actual?

¹⁶ Dar când anume vor fi înviaţi pe parcursul Zilei de Judecată de o mie de ani cei care au murit în fidelitate în ultimii ani ai sistemului de lucruri al lui Satan? Biblia nu ne spune. Totuşi, nu este oare logic să credem că cei care sunt consideraţi drepţi şi care mor în timpul nostru vor beneficia de o înviere timpurie pentru a putea, astfel, să participe împreună cu marea mulţime de supravieţuitori ai Armaghedonului la lucrarea de primire a generaţiilor mai vechi când acestea se vor întoarce dintre morţi? Ba da!

O speranţă care aduce mângâiere

17, 18. a) Ce mângâiere ne dă speranţa învierii? b) Ce ne simţim îndemnaţi să declarăm despre Iehova?

¹⁷ Speranţa învierii îi întăreşte şi le aduce mângâiere tuturor creştinilor de azi. Dacă rămânem fideli, nici un eveniment neprevăzut şi nici un duşman nu ne poate priva de răsplată! De exemplu, la pagina 177 din Anuarul Martorilor lui Iehova din 1992 apar fotografii ale unor creştini curajoşi din Etiopia care mai degrabă au murit decât să renunţe la credinţă. În legenda acestor fotografii citim următoarele: „Feţe pe care le vom vedea la înviere“. Ce privilegiu va fi să-i cunoaştem pe ei şi pe numeroşi alţii care au dovedit o fidelitate asemănătoare în faţa morţii!

¹⁸ Dar ce se poate spune despre rudele noastre dragi, precum şi despre fraţii şi surorile care, din cauza bătrâneţii sau a infirmităţilor, nu vor supravieţui necazului celui mare? În armonie cu speranţa învierii, ei au un minunat viitor dacă rămân fideli. Iar dacă şi noi exercităm în mod curajos credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus, vom avea, de asemenea, un viitor minunat. De ce? Deoarece, la fel ca Pavel, sperăm în ‘învierea atât a celor drepţi cât şi a celor nedrepţi’ (NW). Pentru această speranţă îi mulţumim lui Iehova din toată inima. Fără îndoială că ea ne îndeamnă să repetăm cuvintele psalmistului: ‘Declaraţi printre naţiuni gloria [lui Dumnezeu], printre toate popoarele lucrările sale minunate. Căci Iehova este mare şi foarte demn de laudă’. — Psalmul 96:3, 4, NW.

Ştiţi să explicaţi?

◻ Ce versete ne ajută să ne întărim speranţa într-o înviere pământească?

◻ Pe ce bază sunt declaraţi drepţi creştinii din prezent?

◻ Cum ne dă speranţa învierii curaj şi hotărâre?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

La fel ca Pavel, creştinii unşi speră în învierea cerească.