Are vreo importanţă modul în care vă închinaţi?
O CĂLDURĂ toridă domneşte în micul oraş african aflat sub razele soarelui amiezii. Dintr-o vale situată în apropiere se pot auzi bătăi frenetice de tobă şi vesele bătăi din palme, precum şi cântece. Nu este vorba însă despre o reuniune. Este un ritual tradiţional de închinare practicat în Africa. Aceste sunete se iau la întrecere însă cu vocile discordante care răzbat dintr-o biserică carismatică din apropiere. Aici, nişte închinători aflaţi în extaz înfăptuiesc „vindecări“ miraculoase şi vorbesc în limbi. Iar la celălalt capăt al oraşului, se practică o altă formă de închinare. Vocea răsunătoare a unui muezin îi cheamă la rugăciune pe închinătorii musulmani.
Da, în multe oraşe şi orăşele din Africa, devoţiunea religioasă poate fi observată într-o mare varietate de forme. Din generaţie în generaţie, africanii s-au mulţumit să-şi respecte propriile lor tradiţii religioase. Pe urmă însă, după sosirea forţelor militare din diverse naţiuni europene, au venit misionarii creştinătăţii care au încercat cu brutalitate să-i „creştineze“ pe toţi africanii — schimbându-le până şi numele.
Care a fost rezultatul? O formă de religie în care convingerile şi practicile tradiţionale africane au fost amestecate cu credinţe religioase împrumutate de la alţii. Până în zilele noastre, mulţi închinători aşa-numiţi creştini folosesc fetişuri şi amulete tradiţionale. În plus, misionarii creştinătăţii au denaturat în mod grosolan adevăratul creştinism, iar moştenirea lăsată în urma lor a constat doar din resentimente. Ei sunt răspunzători în mare măsură de atitudinea refractară pe care unii africani o manifestă astăzi faţă de Biblie.
Cu toate acestea, încă şi acum sunt practicate pe scară largă multe forme de aşa-zis creştinism. În ultimii ani, au devenit deosebit de populare unele grupări religioase carismatice şi s-au înmulţit bisericile care practică vindecările prin credinţă. O ziaristă explica atracţia pe care o exercită aceste biserici, spunând că ‘noţiunea de religie a africanilor are un sens foarte practic. În gândirea africană, religia trebuie să fie capabilă să ofere existenţei umane o satisfacţie directă de ordin material. Prin urmare, pentru africanul care crede că mijloacele de informare spirituală sunt necesare aproape în orice domeniu, felul de a acţiona al bisericilor spirituale [sau care practică vindecările prin credinţă] este în armonie cu cerinţele modului său de viaţă’. Din nefericire însă, este limpede că multe dintre bisericile carismatice înfiinţate au drept scop îndeosebi obţinerea de bani.
În prezent, în Africa există peste 6 000 de secte religioase. Probabil aţi considerat că toate aceste religii şi secte deţin cheia salvării. În realitate însă întrebarea care se ridică este: ‘Cum le consideră Dumnezeu?’
S-ar putea oare ca absolut toate religiile să-i placă lui Dumnezeu?
Cu certitudine, Creatorul Universului nu ne-a lăsat fără îndrumare în această privinţă (Amos 3:7; Faptele 17:26, 27). Şi există numeroase dovezi care atestă faptul că îndrumarea divină poate fi găsită în Biblie. Nu, Biblia nu este cartea albilor, aşa cum o numesc unii africani de culoare. De fapt, ea este o operă care nu poate fi atribuită nici unui om, indiferent că acesta este alb sau de culoare. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu“, se spune în 2 Timotei 3:16. Adevărurile Bibliei, învăţăturile ei realiste, vechimea ei deosebită, faptul că a supravieţuit unor atacuri pline de ură, exactitatea profeţiilor ei, precum şi inegalabila ei răspândire pe plan mondial — iată dovezi clare care atestă că autorul ei este Dumnezeu.
Ce ne învaţă această carte? În primul rând, ea ne spune că există numai un singur „Dumnezeu adevărat“ (Ioan 17:3). Aşa stând lucrurile, cum s-ar putea oare ca toate religiile să spună adevărul? Nu se află oare grupările religioase în dezacord unele cu altele chiar şi atunci când este vorba despre chestiuni de bază, cum ar fi identitatea şi natura lui Dumnezeu? Scriitorul biblic Iacov a vorbit despre „religia pură şi autentică“ (Iacov 1:27, Today’s English Version). Dacă este necesar să identificăm religia autentică, înseamnă că trebuie să existe şi o religie falsă sau denaturată. Acest fapt contrazice ideea că toate religiile ar constitui doar nişte căi diferite prin care ne apropiem de Dumnezeu.
Normele Creatorului referitoare la închinare
Care este modul potrivit de a-i aduce închinare lui Dumnezeu? Biblia ne învaţă că închinarea autentică se bazează pe o cunoştinţă exactă. Marele profet Isus Cristos i-a spus odată unei femei samaritence: „Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi“ (Ioan 4:22). Nu s-ar putea oare ca acest lucru să fie valabil şi în cazul dumneavoastră? Aţi fost învăţat că Dumnezeul Atotputernic are un nume personal, şi anume Iehova (Psalmul 83:18)? Ştiţi care sunt scopurile sale referitoare la om şi la pământ (Matei 6:9, 10; Efeseni 1:9, 10; 3:11)? Vă oferă religia dumneavoastră o speranţă reală cu privire la un viitor mai bun? Iar dacă vă consideraţi a fi creştin, puteţi explica pe baza Scripturilor convingerile pe care le aveţi sau acestea nu constituie altceva decât o moştenire străveche pe care nu prea v-aţi făcut timp să o cercetaţi?
Dacă constataţi că vă lipseşte cunoştinţa exactă, puteţi să o dobândiţi prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia. Iehova Dumnezeu le pretinde adevăraţilor săi închinători să cunoască foarte bine ceea ce învaţă această Carte Sfântă. Mai mult decât atât, el le pretinde să o aplice în viaţa lor. Atitudinea noastră trebuie să fie la fel ca aceea a psalmistului, care a spus: „Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea“ (Psalmul 119:105). În ce măsură v-a ajutat religia dumneavoastră să cunoaşteţi şi să înţelegeţi Biblia?
O altă trăsătură importantă a închinării adevărate este credinţa în Isus Cristos care implică recunoaşterea lui nu numai ca mare profet, ci şi ca Fiu unic-născut al lui Dumnezeu. Scripturile declară fără echivoc faptul că Isus este „Instrumentul Principal al vieţii“ (Faptele 3:15, New World Translation; 4:12). Mulţi oameni declară că au credinţă în Isus, dar cât de adevărată este credinţa lor? Credinţa autentică în Cristos presupune să te supui instrucţiunilor sale. Însuşi Dumnezeu a dat acest îndemn atunci când a declarat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi!“ (Marcu 9:7). Astfel, adevăraţii închinători se străduiesc să păşească, cât mai îndeaproape posibil, pe urmele lui Isus (1 Petru 2:21). O modalitate de a face acest lucru constă în efectuarea lucrării de predicare publică, lucrare pe care a iniţiat-o el (Matei 4:17; 10:5–7). Vă îndeamnă religia dumneavoastră să participaţi personal la această lucrare?
De asemenea, iubirea este o cerinţă a închinării autentice. Iehova Dumnezeu este descris ca fiind însăşi personificarea iubirii, iar Isus le-a spus continuatorilor săi că ei urmau să fie identificaţi datorită iubirii pe care o manifestă unii faţă de alţii (Ioan 13:34, 35; 1 Ioan 4:8). Având în vedere faptul că astăzi multe milioane de oameni declară că sunt creştini, nu ar trebui oare ca lumea să fie, practic, marcată de iubire? În realitate însă, lumea noastră s-a dovedit a fi un loc aproape cu totul lipsit de iubire. Numai în acest secol, războaiele au secerat milioane de vieţi. Delincvenţa şi violenţa continuă să ia amploare. De aceea, întrebaţi-vă: ‘Dacă toţi oamenii ar aparţine religiei mele, ar fi oare lumea un loc mai plin de iubire?’
În sfârşit, Biblia arată că adevăraţii închinători trebuie să se păstreze separaţi de lumea care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu. Atunci când a pus deoparte antica naţiune a lui Israel pentru ca aceasta să fie o păstrătoare a închinării pure, Dumnezeu şi-a avertizat poporul să evite asocierea strânsă cu naţiunile degradate din jurul lui (Deuteronomul 7:1–6). În mod similar, în Ioan 17:16 Cristos Isus a spus despre continuatorii săi: „Ei nu sînt din lume, după cum nici Eu nu sînt din lume“. Adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu nu se amestecă în politică, în imoralitate, în comerţul lacom sau în vreuna dintre filozofiile care îl dezonorează pe Dumnezeu (Ioan 18:36; 1 Ioan 2:15–17). Ei ascultă de porunca consemnată în Romani 12:2: „Încetaţi să vă modelaţi potrivit acestui sistem de lucruri“ (NW). Vă încurajează şi religia dumneavoastră să faceţi acest lucru?
Ajutorul care vă stă la dispoziţie
Da, modul în care vă închinaţi are, într-adevăr, importanţă în ochii lui Dumnezeu. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, există o singură religie adevărată (Efeseni 4:4–6). Această scurtă analiză s-a referit la câteva elemente esenţiale ale învăţăturii biblice. De ce să nu vă străduiţi să învăţaţi mai multe lucruri?
Indiferent de educaţia religioasă pe care aţi primit-o, Martorii lui Iehova vă pot ajuta în această privinţă. Ei sunt cunoscuţi pe plan mondial pentru lucrarea lor intensă de instruire biblică. Ei consideră o obligaţie faptul de a-i ajuta pe oamenii de orice rasă şi de orice apartenenţă religioasă să dobândească o înţelegere mai profundă a Bibliei (Proverbele 2:1–6). Ei tipăresc literatură biblică bazată pe o cercetare minuţioasă.a De fapt, ei vor veni chiar la dumneavoastră acasă pentru a vă învăţa din Biblie, fără să aveţi vreo obligaţie. Milioane de persoane de pe întregul glob beneficiază actualmente de acest program de instruire biblică. De ce să nu beneficiaţi şi dumneavoastră? Da, acesta este un lucru vital pentru dumneavoastră, deoarece modul în care vă închinaţi are, într-adevăr, importanţă.
[Notă de subsol]
a O asemenea publicaţie este cartea Mankind’s Search for God (Omenirea în căutarea lui Dumnezeu), editată în 1990 de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc. Multe persoane au apreciat maniera logică şi erudită în care sunt prezentate aici principalele religii ale lumii.
[Legenda fotografiei de la pagina 5]
Misionarii creştinătăţii au denaturat în mod grosolan adevăratul creştinism.
[Legenda fotografiei de la pagina 5]
Multe biserici carismatice au drept scop obţinerea de bani.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]
Credinţa în Isus ocupă un loc esenţial în adevărata închinare.
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Efectuând în mod gratuit studii biblice la domiciliu, Martorii lui Iehova ajută milioane de persoane să dobândească o cunoştinţă exactă.