Sectele — Ce sunt ele?
28 FEBRUARIE 1993 — peste o sută de agenţi care urmăresc aplicarea legii au făcut o razie într-un grup de clădiri care adăposteau zeci de bărbaţi, femei şi copii. Scopul lor era confiscarea armelor deţinute ilegal şi arestarea unei persoane suspectate de crimă. Agenţii au rămas însă surprinşi când s-au văzut întâmpinaţi de o ploaie de gloanţe care veneau din interiorul clădirilor. Agenţii au ripostat şi ei cu focuri de armă.
În această confruntare s-au înregistrat zece morţi şi câţiva răniţi. În următoarele 50 de zile, sute de agenţi guvernamentali au venit înarmaţi cu atâtea revolvere, încât se putea purta un război la scară redusă. Asediul lor asupra grupului de clădiri a dus la o înfruntare de forţe. Rezultatul: 86 de victime, dintre care cel puţin 17 erau copii.
Dar cine era duşmanul? O bandă de traficanţi de droguri? Un grup de gherilă? Nu. După cum, probabil, ştiţi, ‘duşmanul’ era un grup de extremişti religioşi, membri ai unei secte. Tragedia lor a adus această comunitate nesemnificativă din câmpiile centrale ale Texasului în atenţia opiniei publice internaţionale. Mijloacele de informare au inundat calea undelor şi paginile ziarelor cu un şuvoi de reportaje, analize şi comentarii despre pericolele pe care le prezintă sectele fanatice.
Publicului i s-au reamintit unele cazuri anterioare în care membrii unor secte au fost duşi la moarte de liderii lor: în 1969, asasinatele comise de Manson în California; în 1978, suicidul în masă al membrilor unei secte din Jonestown, Guyana; în 1987, pactul de asasinare-sinucidere pus la cale de Park Soon-ja, lidera unei secte din Coreea, în urma căruia au murit 32 de membri. Este interesant de menţionat că majoritatea acestor oameni pretindeau că sunt creştini şi declarau că ei cred în Biblie.
Se înţelege de la sine că mulţi dintre cei care respectă Biblia, considerând-o Cuvântul lui Dumnezeu, se cutremură când văd neruşinarea cu care aceste secte denaturează Scripturile. De aceea, de-a lungul anilor au fost înfiinţate sute de organizaţii cu scopul de a supraveghea activitatea sectelor şi de a demasca practicile lor periculoase. Specialiştii în practicile sectelor anunţă că venirea peste câţiva ani a noului mileniu ar putea declanşa o proliferare a sectelor. Într-un periodic se spunea că, potrivit opiniei organizaţiilor de luptă împotriva sectelor, există mii de secte care „sunt gata să pună stăpânire pe corpul tău şi pe mintea ta, să-ţi corupă sufletul. . . . Câteva sunt înarmate, dar majoritatea lor sunt considerate periculoase. Ele te înşală şi te jefuiesc, te căsătoresc şi te înmormântează“.
Ce este o sectă?
Termenul „sectă“ este folosit la întâmplare de către mulţi oameni care se pare că nu cunosc suficient de bine nuanţele lui. Pentru a evita confuzia, unii teologi evită practic să-l folosească.
În Dicţionarul general al limbii române, volumul II, pagina 931, 1992, cuvântul „sectă“ este definit drept „comunitate religioasă desprinsă dintr-o biserică oficială“. În The World Book Encyclopedia, se spune că „azi termenul este aplicat tuturor grupurilor care urmează un conducător în viaţă, conducător ce promovează doctrine noi şi heterodoxe“.
Confirmând modul în care este folosit pe scară largă acest termen, revista Newsweek spune despre secte că „de obicei sunt grupuri mici şi marginale, ai căror membri declară că identitatea şi scopul lor provin de la un singur şi carismatic individ“. În mod asemănător, în revista Asiaweek se arată că „termenul [sectă] propriu-zis este vag, dar el semnifică în general o nouă doctrină religioasă edificată în jurul unui conducător carismatic, care, deseori, se proclamă personificarea lui Dumnezeu“.
Forma în care a fost redactată o rezoluţie comună la cel de-al 100-lea Congres al statului Maryland, S.U.A., conferă şi ea o nuanţă peiorativă termenului sectă. În rezoluţie se spune: „Secta este un grup sau o mişcare care manifestă un devotament exagerat faţă de o persoană sau idee şi îşi manipulează membrii folosind mijloace lipsite de orice etică pentru a-i convinge şi a le controla mintea în scopul promovării intereselor conducătorilor grupului“.
Un lucru este clar: În general, sectele sunt considerate grupuri religioase cu concepţii şi practici extremiste care vin în contradicţie cu ceea ce este recunoscut azi drept comportare normală în societate. De obicei, ele îşi desfăşoară activităţile religioase în secret. Multe dintre aceste grupuri sectare se autoizolează în comunităţi. Se pare că devotamentul lor faţă de un conducător uman autoproclamat este necondiţionat şi exclusiv. Deseori, aceşti conducători se laudă că au fost aleşi de Dumnezeu sau chiar că sunt ei înşişi de origine divină.
Din când în când, organizaţiile de luptă împotriva sectelor şi mass-media au spus despre Martorii lui Iehova că sunt o sectă. O serie de articole apărute recent în ziare îi pun pe Martori alături de grupurile religioase care sunt cunoscute pentru practicile lor dubioase. Dar ar fi oare just să se spună despre Martorii lui Iehova că sunt un grup religios mic şi marginal? Deseori, membrii sectelor se autoizolează de prieteni, de familie şi chiar de societate în general. Sunt Martorii lui Iehova în această situaţie? Folosesc Martorii mijloace de înşelare şi lipsite de orice etică pentru a recruta membri?
Conducătorii sectelor sunt cunoscuţi pentru faptul că folosesc metode de manipulare ca să controleze mintea membrilor lor. Există vreo dovadă că Martorii lui Iehova procedează astfel? Este închinarea lor învăluită în mister? Urmează şi venerează ei un conducător uman? În concluzie: Sunt Martorii lui Iehova o sectă?
[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]
Jerry Hoefer/Fort Worth Star Telegram/Sipa Press