În Est, ca şi în Vest, Iehova îşi întăreşte poporul
ÎN TERITORIILE în care lucrarea de predicare este interzisă, în ţinuturile sfâşiate de violenţă şi în ţările în care interdicţia a fost ridicată recent — practic, pe tot ogorul mondial — Iehova continuă să le furnizeze Martorilor săi „puterea care depăşeşte normalul“. — 2 Corinteni 4:7, New World Translation.
Prosperitate în condiţii de interdicţie
Într-un arhipelag din Extremul Orient, lucrarea de predicare se află sub interdicţie de 17 ani. Sunt oare Martorii descurajaţi din această cauză? Nicidecum! În luna mai a anului trecut, ei au atins un nou record de 10 756 de vestitori, dintre care 1 297 slujesc în calitate de miniştri cu timp integral. Pe măsură ce condiţiile mondiale se agravează, locuitorii insulei sunt din ce în ce mai înclinaţi să asculte adevărul. Aşadar, s-au raportat 15 654 de studii biblice efectuate la domiciliul persoanelor interesate. Nu cu mult timp înainte, la întrunirile ţinute în mod discret în vederea comemorării morţii lui Isus, au fost prezente 25 397 de persoane.
Când — tot în mod discret, potrivit condiţiilor locale — s-au ţinut congresele de district „Învăţătura divină“, fraţii au avut bucuria de a primi, în propria lor limbă, aceleaşi publicaţii care fuseseră lansate şi în Statele Unite. Traducătorii, corectorii şi alţii s-au oferit în mod voluntar să lucreze ore suplimentare, astfel încât au putut pregăti la timp principala publicaţie apărută la congres, publicaţie care are sute de pagini. Iar o tipografie care nu aparţine organizaţiei şi care s-a dovedit dispusă să coopereze, a efectuat cu plăcere o excelentă lucrare de tipărire şi de legare. Congresiştii au primit cu bucurie această publicaţie care conţine peste o mie de ilustraţii colorate. Mulţi reprezentanţi guvernamentali manifestă respect faţă de Martorii lui Iehova, iar opoziţia provine, în principal, din partea clericilor creştinătăţii. Există speranţa că în curând interdicţia va fi ridicată.
Ce se poate spune despre continentul american?
Martorii lui Iehova din aceste ţări apusene sunt uniţi cu fraţii lor din Est în ce priveşte rezolvarea în mod curajos a problemelor lor, iar spiritul sfânt al lui Iehova îi ajută să depăşească situaţiile dificile. Să observăm, de exemplu, următorul raport provenit dintr-o ţară latino-americană în care grupări care se ocupă cu producerea şi comerţul ilegal de droguri străbat cu regularitate jungla.
Un grup de Martori a luat autobuzul, îndreptându-se spre un teritoriu izolat. Pe când coborau din autobuz, au observat un drumeag lateral care ducea afară din sat. Astfel, cei cinci fraţi au plecat să vadă unde ducea acel drumeag neasfaltat, repartizându-le pe surori şi pe copii să lucreze în sat. Unul dintre fraţi relatează:
„În două ore de mers pe jos, am găsit foarte puţine case de-a lungul drumului. Apoi, pe neaşteptate, au ieşit din pădure opt bărbaţi înarmaţi şi cu glugi pe cap. Unii aveau mitraliere, iar alţii cuţite. Oare peste ce dăduserăm? Am început să-i întrebăm ce voiau, dar ni s-a spus să rămânem liniştiţi şi să nu vorbim — doar să înaintăm. Aşa am şi făcut! După alte două ore de mers printre arbuştii deşi din junglă, am ajuns într-o poiană care constituia în mod evident o tabără înarmată. Peste tot erau bărbaţi de pază, înarmaţi cu puşti. În mijloc se afla o casă construită cu gust, spre care am fost conduşi.
După ce ne-am aşezat, am fost abordaţi de un bărbat care, după cât se pare, era şeful taberei. Era îmbrăcat îngrijit, bine instruit şi foarte distins. El s-a adresat unui frate din grupul nostru şi i-a spus să se ridice în picioare. Apoi l-a întrebat: «Ce părere aveţi despre gruparea [noastră]?» Dându-şi pe deplin seama unde anume ne aflam, fratele a răspuns: «Ei bine, avem cunoştinţă despre gruparea dvs., însă pe noi nu ne interesează nici această grupare, nici oricare altă grupare politică. Singurul motiv pentru care ne aflăm aici este acela de a predica despre Regatul lui Iehova Dumnezeu, condus de Cristos Isus. Acest Regat va distruge în curând toate guvernele politice ale acestui sistem de lucruri şi le va aduce oamenilor minunate binecuvântări pe acest pământ, în condiţii paradiziace — ceea ce nici un om sau grupare de oameni nu poate realiza».
Atitudinea bărbatului respectiv s-a schimbat. El a început să pună întrebări. «De unde aţi învăţat toate aceste lucruri? Cum aţi fost pregătiţi să vorbiţi în felul acesta?» Timp de o oră şi jumătate am putut să-i depunem o mărturie temeinică cu privire la condiţiile mondiale, precum şi să-i arătăm faptul că Biblia dezvăluie care este unica speranţă pentru omenire. I-am explicat, de asemenea, textul din Romani, capitolul 13 — şi anume că noi ascultăm de autorităţile aflate la putere însă, atunci când există vreun dezacord între Cuvântul lui Dumnezeu şi cuvântul acestora, noi ascultăm în primul rând de Dumnezeul nostru, Iehova. În final, i-am oferit cărţile pe care le aveam la noi. A luat trei dintre ele, precum şi o Biblie şi, spre marea noastră surprindere, ne-a oferit şi o contribuţie pentru ele. A spus că le va citi.
Apoi, şeful i-a făcut semn unuia dintre bărbaţi să ne scoată afară din tabără. În scurt timp ne aflam în drum spre casă, mulţumindu-i lui Iehova pentru victoria pe care o avuseserăm pe un alt teren de mărturie“.
În Africa sfâşiată de conflicte
La jumătatea distanţei, între Extremul Orient şi Occidentul îndepărtat, este situat continentul african. Conflictele intertribale au transformat unele ţări în bulboane puternice de violenţă. În Liberia, membrii poporului lui Iehova au fost din nou afectaţi în mod serios din cauza reizbucnirii războiului civil. La început, pe parcursul lunilor octombrie şi noiembrie 1992, luptele s-au dat în capitală şi în jurul acesteia. Apoi, pe măsură ce războiul s-a extins şi în interiorul ţării, congregaţii întregi s-au destrămat deoarece fraţii s-au refugiat în savană, împreună cu restul populaţiei. Zelul lor însă nu a scăzut. În timp ce se refugiau, ei predicau, iar faptul acesta a dus la depunerea unei impresionante mărturii în cele mai îndepărtate părţi ale ţării.
O congregaţie formată din fraţi care au fost obligaţi să-şi părăsească locuinţele şi-a construit o Sală a Regatului provizorie în mijlocul unei plantaţii de cauciuc. Populaţia civilă dintr-o localitate situată în apropiere de linia frontului se refugia în timpul zilei pe plantaţiile de cauciuc aflate în împrejurimi pentru a scăpa de bombardamentele aeriene. Fraţii locali (inclusiv numeroşii vestitori refugiaţi din capitala ţării, Monrovia) şi-au organizat ministerul de teren şi puteau fi văzuţi predicându-le cu regularitate miilor de persoane care se adăposteau sub arborii de cauciuc! Ori de câte ori se apropia un avion, fraţii şi surorile săreau într-o groapă din apropiere, iar apoi, când pericolul trecea, îşi continuau mărturia.
Este uimitor faptul că, în pofida acestor condiţii de război civil, cei peste o mie de vestitori de congregaţie, ale căror rapoarte au putut ajunge la Societate, au realizat o medie de 18,1 ore în ministerul de teren şi au condus lunar 3 111 studii biblice.
În ultimii patru ani, restricţiile impuse lucrării Martorilor lui Iehova au fost ridicate în 18 ţări din Africa. Iar culmea bucuriei! La 12 august 1993, a fost ridicată interdicţia impusă Martorilor din Malawi în octombrie 1967. Predicarea ilegală a veştii bune s-a bucurat întotdeauna de succes, dar acum Martorii pot să înainteze în libertate, cu toate că vor trebui să aştepte învierea pentru a-i saluta din nou pe numeroşii lor colaboratori dragi care au fost ucişi de persecutori.
La 4 octombrie 1992 a intrat în vigoare un acord de pace în Mozambic. S-a ajuns în teritorii inaccesibile altădată din cauza războiului care a devastat ţara timp de 16 ani. În provincia Carioco a fost restabilită comunicarea cu 375 de fraţi şi surori care pierduseră orice legătură cu organizaţia în ultimii şapte ani. O adunare specială de o zi a avut loc la Milange, capitala provinciei, cunoscută altădată drept locul unde se afla un lagăr de concentrare şi un centru de „reeducare“ a Martorilor lui Iehova, dintre care mulţi erau refugiaţi din Malawi. La adunare a asistat un număr surprinzător de 2 915 persoane, printre care şi primarul oraşului, care le-a urat Martorilor lui Iehova un bun venit. Astfel, în acea zi, fostul centru de „reeducare“ a devenit un centru de instruire divină.
Un misionar scrie: „În legătură cu fraţii noştri care se aflau în lagărele pentru refugiaţi din provincia Tete, un reprezentant al UNHCR (Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi) a făcut o remarcă interesantă. El a spus că Martorii lui Iehova şi-au organizat propriile lor lagăre, separate de cele ale altor grupuri. «Lagărul lor, a spus el, era singurul lagăr bine administrat», adăugând că «Martorii lui Iehova sunt curaţi, organizaţi şi educaţi.» Apoi, el s-a oferit să mă ducă cu avionul pe deasupra savanei pentru a vedea cu ochii mei. În timpul zborului, pilotul ne-a arătat două lagăre. Unul era murdar şi neîngrijit, cu case de lut clădite una lângă alta, fără nici o ordine. Celălalt era bine aranjat, cu casele aşezate în rânduri, iar rândurile separate prin drumuri. Casele aveau un aspect îngrijit iar curţile erau măturate. Unele erau chiar zugrăvite cu vopsele de fabricaţie artizanală. «Ghiciţi care lagăr este al vostru?», a întrebat pilotul. A fost o mare bucurie pentru mine să-i întâlnesc pe fraţii din acest lagăr. Actualmente există opt congregaţii în acest sat de Martori“.
În „Ţara vulturului“
Nu, nu este vorba despre vulturul american! Între Est şi Vest este situată o ţară europeană, şi anume Albania, al cărei nume, Shqipëria, înseamnă în limba oficială „Ţara vulturului“. Interdicţia plină de cruzime impusă Martorilor lui Iehova din această ţară, interdicţie care a durat 50 de ani, a fost ridicată recent, astfel încât ei se pot uni cu fraţii lor din Est şi din Vest, în ce priveşte faptul de a se bucura de libertate de închinare. Şi într-adevăr, ei ‘răscumpără timpul’ (Efeseni 5:16). Prima adunare din istoria Albaniei, o adunare de o zi, a avut loc duminică, 21 martie, la Teatrul Naţional din capitala ţării, Tirana. Sâmbătă după-amiază, un grup de 75 de voluntari a făcut dintr-un loc de întrunire aflat în paragină, o Sală de Adunări curată şi frumoasă. Conducerea administrativă a teatrului a rămas fără cuvinte! Şi este demn de remarcat faptul că, dintre cei 75 de voluntari, numai 20 au fost persoane botezate!
Vremea a fost cât se poate de prielnică! Pe măsură ce soseau delegaţii din alte ţări, saluturile — exprimate în general prin îmbrăţişări şi sărutări — au dat acestei adunări speciale de o zi un caracter foarte special. Cu mâinile îndreptate spre cer, fratele Nasho Dori a rostit rugăciunea de deschidere. El a fost botezat în 1930 şi în prezent este aproape orb. Programul a fost prezentat în limba albaneză, fiind susţinut în cea mai mare parte de către pionierii speciali veniţi din străinătate. Cele 585 de persoane prezente au cântat cântarea „Dedicarea creştină“ — una dintre cele şase cântări care fuseseră traduse în limba albaneză pentru această ocazie —, în timp ce 41 de noi fraţi şi surori s-au îndreptat spre un bazin pe care fraţii oaspeţi din Grecia îl instalaseră cu amabilitate în Sala Regatului din localitate. Ce schimbare! Altădată, faptul de a poseda o Biblie însemna a fi trimis într-un lagăr de muncă, iar întrunirile erau limitate la un număr de două sau trei persoane.
A doua zi după adunare, la Biroul Watch Tower s-a primit un telefon din partea directorului teatrului. De obicei, el nu se prea interesa cine anume închiria teatrul. De lucrul acesta se ocupa directorul adjunct. Însă el a spus: „V-am sunat ca să vă mulţumesc. Niciodată n-am văzut locul acesta atât de curat. Dacă ar trebui să descriu acest lucru, aş spune că o adiere din cer s-a coborât ieri peste teatrul nostru. Ori de câte ori vă va face plăcere să folosiţi clădirea noastră, vă rugăm să reveniţi şi vă vom acorda întâietate. Ştiţi, ar trebui să vă invităm la fiecare trei luni, fără să plătiţi chirie“.
Martorii s-au reîntors în oraşele lor întăriţi şi plini de recunoştinţă şi au început să se pregătească pentru celebrarea Comemorării morţii lui Isus. Cu exact 15 zile mai târziu, şi anume marţi, 6 aprilie, prima Comemorare celebrată în mod liber s-a ţinut în şapte localităţi.
În oraşul Berat, numărul celor prezenţi la întruniri s-a ridicat la aproape 170 de persoane, iar preotul din localitate este furios. Din cei 33 de vestitori ai Regatului, 21 s-au botezat la adunarea specială. Oraşul Berat a raportat o asistenţă de 472 de persoane la Comemorare. Şi în alte locuri s-a înregistrat o asistenţă remarcabilă la Comemorare, în mare parte ca urmare a excelentei îndrumări acordate de pionierii speciali.
În oraşul albanez cu cei mai mulţi catolici, Shkodër, unde se află o bazilică, biserica a început să tipărească un buletin lunar de informaţii, iar în fiecare număr se tratează tema „Cum să-i evitaţi pe Martorii lui Iehova“. În ultimul număr se spunea: „Martorii lui Iehova au invadat Shkodër-ul!” Aici, o mare armată formată din doi Martori a strâns pentru celebrarea Comemorării 74 de persoane cu judecată şi pline de seriozitate. După ce au ascultat cuvântarea rostită cu ocazia Comemorării, 15 familii au cerut să se efectueze cu ei un studiu biblic la domiciliu. Într-un alt oraş, Durrës, unde există o armată de patru Martori, s-a înregistrat o frumoasă asistenţă de 79 de persoane.
În oraşul montan Kalmeti i Vogel, din cauza opoziţiei unor tineri catolici care au ameninţat că îi vor alunga cu pietre pe Martori, întrunirea pentru Comemorare a fost transferată în casa unui frate din localitate, întrunire la care au asistat în linişte 22 de persoane. În cadrul acestui grup există cinci vestitori, trei dintre ei fiind botezaţi la adunarea din Tirana.
Doi tineri din Vlorë au primit câte un exemplar al revistei Turnul de veghere, l-au citit şi au scris la Societate: „Acum noi ne considerăm Martori ai lui Iehova datorită adevărului pe care l-am aflat din Turnul de veghere. Vă rugăm să ne trimiteţi ajutor!“ Doi pionieri speciali au fost repartizaţi acolo, iar unul dintre aceşti tineri s-a calificat în mod rapid ca vestitor. El a fost fericit să se afle printre cei 64 de asistenţi la celebrarea Comemorării din Vlorë.
Un frate albanez, care învăţase adevărul în Statele Unite, s-a reîntors în anii ’50 în oraşul său natal, Gjirokastër, unde a slujit, în măsura în care a fost posibil, până la moartea sa. El a semănat seminţele adevărului în inima fiului său. Când a fost ridicată interdicţia, acesta a scris Societăţii Watch Tower, solicitând ajutor. A mai scris, cerând ajutor, şi o altă persoană interesată care locuia într-un sat situat mai spre nord, fapt pentru care au fost trimişi acolo patru pionieri speciali. A doua zi după celebrarea Comemorării, adică miercuri dimineaţa, unul dintre ei a telefonat la biroul Societăţii din Tirana, spunând: „Nu mă pot reţine să nu vă spun în ce mare măsură a acţionat spiritul lui Iehova. Suntem nespus de fericiţi! Comemorarea a fost o realizare!“ Asistenţa a fost de 106 persoane, printre care s-a aflat grupul lor de şapte vestitori ai Regatului.
Care a fost asistenţa totală la Comemorare? În 1992, când existau numai 30 de vestitori ai Regatului, a fost o asistenţă de 325 de persoane. În 1993, cei 131 de vestitori au strâns la Comemorare 1 318 asistenţi. În aceşti doi ani, asistenţa a fost de zece ori mai mare decât numărul vestitorilor. Cât de emoţionant este să vedem că într-o perioadă atât de scurtă ‘cel mai mic se face o mie’! — Isaia 60:22.
„Lungeşte corzile cortului tău“
Pe măsură ce lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova se extinde în toate colţurile globului, înaintează chemarea: „Să faci mai spaţios locul cortului tău. Şi să întinzi pânzele de cort ale tabernacolului tău grandios! Nu te reţine. Lungeşte corzile cortului tău şi consolidează ţăruşii tăi de cort! Căci te vei întinde dintr-o dată la dreapta şi la stânga“ (Isaia 54:2, 3, NW). Această extindere a ‘tabernacolului grandios’ al lui Dumnezeu — reprezentat de congregaţia mondială a închinătorilor săi — a fost cu adevărat evidentă în Europa Răsăriteană, îndeosebi în ţările fostei Uniuni Sovietice. După ce şi-a susţinut slujitorii pe parcursul a zeci de ani de represiune, Iehova le furnizează în prezent Martorilor săi energia dinamică necesară pentru a extinde şi a întări organizaţia.
Între 22 şi 25 iulie, pe Stadionul Lokomotiv din Moscova, Rusia, un număr record de 23 743 de persoane au fost prezente la un semnificativ congres internaţional, din seria de congrese „Învăţătura divină“ care au avut loc anul trecut. Cine ar fi crezut, cu numai doi ani în urmă, că va fi posibil acest lucru? Şi totuşi aceştia au fost prezenţi acolo! Peste 1 000 au venit din Coreea şi Japonia, aproape 4 000 au venit din Statele Unite şi Canada, iar alte mii au venit din peste 30 de ţări din sudul Oceanului Pacific, din Africa, din Europa, precum şi din alte regiuni — cu adevărat o întâlnire între Est şi Vest. Cât de încurajator a fost pentru toţi aceştia să se asocieze în mod liber cu cei peste 15 000 de fraţi şi surori ai lor din Rusia! Bucuria a fost fără margini.
Un număr surprinzător de 1 489 de noi Martori s-au botezat. Presa din întreaga lume a făcut o mare publicitate evenimentului botezului, ziarul The New York Times publicând pe prima pagină şi o frumoasă fotografie. Cu toate că şi în timpul efectuării botezurilor au fost aplauze furtunoase, ele au fost depăşite însă de cele înregistrate în timpul discursului final, când vorbitorul le-a mulţumit celor 4 752 de voluntari şi reprezentanţilor oficiali care au contribuit la reuşita congresului, după care a spus: „Mai presus de toate, îi mulţumim lui Iehova!“ Da, spiritul lui Iehova a stăvilit puternica opoziţie din partea adepţilor religiei ortodoxe şi a furnizat energia vitală care a făcut ca acest congres să fie o emoţionantă realitate.
De proporţii şi mai mari avea să fie însă congresul din Kiev, Ucraina, care a avut loc între 5 şi 8 august. Din nou, lucrători voluntari harnici au renovat complet stadionul, astfel încât această uriaşă Sală a Regatului a adăpostit un număr record de 64 714 persoane. Şi de această dată, Martorii au venit atât din Est, cât şi din Vest, precum şi din toate părţile lumii. Cuvântările principale au fost traduse în 12 limbi. Cei aproximativ 53 000 de delegaţi, care au sosit cu diverse mijloace de transport, au trebuit să fie întâmpinaţi în gări şi aeroporturi şi să fie transportaţi la locurile de cazare în hoteluri, şcoli şi locuinţe particulare, precum şi pe nave fluviale. Toate acestea s-au realizat la un preţ de cost minim datorită unei bune şi eficiente organizări care a stârnit cuvinte de uimire şi de laudă din partea poliţiei oraşului.
Punctul culminant al emoţionantului program de congres a fost botezul, care a durat cel puţin două ore şi jumătate. Un număr de 7 402 de noi fraţi şi surori şi-au simbolizat dedicarea faţă de Iehova, în timp ce aplauzele au răsunat îndelung pe uriaşul stadion. Această cifră a depăşit recordul de 7 136 de botezuri înregistrat cu ocazia congresului ţinut în 1958 la New York, când au fost prezenţi 253 922 de congresişti.
Pe măsură ce acest timp de judecată se apropie de final, persoane asemănătoare oilor din Est, din Vest, precum şi din „cea mai îndepărtată parte a pământului“ sunt strânse acum într-o unitate fără precedent în întreaga istorie a omenirii. Într-adevăr, o „mare mulţime, . . . din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“ se alătură Israelului spiritual pentru a-şi exprima credinţa lor în preţioasa jertfă de răscumpărare a lui Isus, care constituie fundamentul a tot ceea ce s-a realizat în scopul justificării domniei suverane a lui Iehova. — Faptele 1:8, NW; Apocalipsa 7:4, 9, 10.
[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]
Estul se întâlneşte cu Vestul la Moscova şi Kiev.