A învăţa să aştepţi — o problemă
FAPTUL de a învăţa să aşteptăm lucrurile dorite este, probabil, una dintre cele mai grele lecţii pe care suntem constrânşi noi, oamenii, să le acceptăm. Copiii mici sunt din fire nerăbdători. Ei vor orice lucru care le atrage privirea, şi îl vor acum! Dar după cum, probabil, ştiţi din experienţă, este o realitate faptul că nu orice lucru este disponibil când îl vrei. Chiar şi în cazul unor dorinţe legitime, trebuie să aşteptăm timpul potrivit pentru a ni le satisface. Mulţi învaţă această lecţie, alţii nu o învaţă niciodată.
Cei care doresc să obţină aprobarea divină au motive speciale pentru a învăţa să aştepte. Ieremia, un slujitor precreştin al lui Iehova, a subliniat acest lucru: „Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul DOMNULUI“. Mai târziu, discipolul creştin Iacov a spus: „Fiţi deci îndelung răbdători, fraţilor, pînă la venirea Domnului“. — Plîngerile 3:26; Iacov 5:7.
Iehova îşi are propriul orar pentru aducerea la îndeplinire a scopurilor divine. Dacă nu suntem capabili să aşteptăm până la timpul hotărât de el pentru efectuarea anumitor lucruri, vom fi nesatisfăcuţi şi nemulţumiţi, fapt care ne înăbuşe bucuria. Fără bucurie, un slujitor al lui Dumnezeu va slăbi spiritualiceşte, aşa cum le-a spus Neemia conaţionalilor săi: „Bucuria DOMNULUI este tăria voastră“. — Neemia 8:10.
A învăţa să aştepţi este un lucru înţelept
Este o dorinţă firească ca celibatarii să vrea să se căsătorească sau ca perechile fără copii să dorească să aibă copii. De altfel, nu este nimic greşit în faptul de a dori să-ţi satisfaci necesităţi sau dorinţe materiale fireşti. Cu toate acestea, deoarece cred că zilele acestui sistem de lucruri sunt numărate şi că în viitorul sistem nou, Dumnezeu ‘îşi va deschide mîna şi va sătura după dorinţă tot ce are viaţă’, mulţi creştini au decis să aştepte să-şi îndeplinească unele dintre aceste dorinţe la un moment mai propice. — Psalmul 145:16.
Însă cei care nu au această speranţă creştină bine întemeiată consideră că nu au motive de amânare. Lipsindu-le credinţa în Iehova, de la care provine „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit“, ei pun la îndoială faptul că este înţelept să lase lucrurile pe seama unui viitor despre care se îndoiesc că ar veni vreodată. Ei se conduc după crezul următor: „Să mîncăm şi să bem, căci mîine vom muri“. — Iacov 1:17; 1 Corinteni 15:32; Isaia 22:13.
În ţările dezvoltate, agenţiile de publicitate profită de tendinţa netă a oamenilor spre satisfacţii imediate. Aceştia sunt încurajaţi să-şi satisfacă toate capriciile. Comercianţii ar vrea să ne facă să credem că aparatele moderne şi lucrurile care asigură confortul constituie necesităţi absolute. De ce să te lipseşti de ele, spun ei, îndeosebi când cărţile de credit, sistemele de plată în rate şi metodele „cumpără acum — plăteşte mai târziu“ îţi dau posibilitatea să ai de toate, şi încă acum? În plus, ‘Meriţi ce este cel mai bun; fii bun cu tine! Nu uita: Sau te bucuri de aceasta acum, sau poate niciodată!’ Aşa afirmă reclamele la modă.
Între timp, zeci de milioane de oameni din ţările în curs de dezvoltare abia au cu ce să trăiască sau nici măcar atât. Există vreun lucru care ar putea înfăţişa mai elocvent imperfecţiunea şi injustiţia sistemelor politice şi economice omeneşti?
Că este înţelept să înveţi să aştepţi se vede din faptul că milioane de oameni care nu sunt dispuşi să facă astfel — sau cel puţin nu văd nici un motiv să procedeze aşa — s-au înglodat în datorii pentru a-şi satisface dorinţele imediate. Împrejurări neprevăzute, cum ar fi boala sau şomajul, pot cauza un dezastru. În ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung se explica de ce un milion de persoane sunt fără locuinţă: „De obicei, faptul că nu ai locuinţă este precedat, deseori, de şomaj sau de datorii excesive“.
Neputând să-şi achite notele de plată, mulţi nefericiţi de acest fel suferă pierderea tragică atât a locuinţei, cât şi a bunurilor. Mult prea des, înmulţirea necazurilor generează tensiuni în familie. Căsniciile şubrede încep să se destrame. Crizele de deprimare şi alte probleme de sănătate devin un lucru obişnuit. În cazul creştinilor, spiritualitatea lor poate suferi, ceea ce duce la rândul ei la o mentalitate greşită şi la o conduită incorectă. Cei care au început să dorească în mod neînţelept totul sfârşesc neavând aproape nimic.
Pentru mulţi este o nouă dificultate
Isus a arătat în mod clar că trebuie să ne ferim ca nu cumva ‘să năvălească în noi grijile veacului, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri şi să înăbuşe cuvîntul’ (Marcu 4:19). Trebuie să avem în vedere faptul că nici un sistem politic nu a reuşit să elimine grijile, inclusiv cele de ordin financiar, despre care a vorbit Isus.
Comunismul, pe care ţările din Europa Răsăriteană l-au respins acum, a încercat să echilibreze lucrurile prin intermediul unei economii controlate de stat. Spre deosebire de sistemul întreprinderilor libere, fostele sisteme comuniste le-au dat cetăţenilor din acele ţări o anumită siguranţă economică pe care, deseori, capitalismul nu reuşeşte să o asigure. Totuşi, grijile despre care vorbea Isus au existat sub forma lipsei bunurilor de consum şi a libertăţii individului.
În prezent, multe dintre aceste ţări introduc economia de piaţă, creându-le astfel cetăţenilor lor o nouă dificultate. Iată ce se spune într-un raport recent: „Naivitatea se întrepătrunde cu dorinţa de a atinge repede standardul de consum occidental“. Pentru a realiza acest lucru, „un număr crescând de oameni din noile landuri din estul Germaniei alunecă în prăpastia datoriilor“. Raportul adaugă: „După euforia iniţială, generată de noua libertate economică, frica şi disperarea câştigă teren“. Grijile rămân, dar acum ele sunt îmbrăcate într-un alt veşmânt, cel capitalist.
O mai mare libertate politică şi economică a deschis noi posibilităţi de îmbunătăţire a stării financiare. De aceea se pare că multe persoane sunt tentate să acorde o atenţie serioasă ideii de a deschide o firmă proprie sau de a se muta într-o altă ţară, unde există posibilităţi de angajare într-un serviciu mai bun.
Deciziile în acest sens sunt de ordin personal. Nu este greşit ca un creştin să dorească îmbunătăţirea stării sale financiare. Mobilurile sale pot fi dorinţa de a se îngriji de familia sa, fiind conştient de faptul că „dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decît un necredincios“. — 1 Timotei 5:8.
Este, aşadar, nepotrivit să criticăm deciziile luate de alţii. Totodată, creştinii trebuie să nu uite că este neînţelept să caute eliberarea de problemele financiare înglodându-se în datorii care i-ar putea înrobi. Ar fi, de asemenea, greşit să căutăm o uşurare a stării financiare prin neglijarea obligaţiilor şi preocupărilor spirituale.
Să învăţăm de la alţii
În anii de după al doilea război mondial, mii de germani au emigrat din Europa sfâşiată de război în alte ţări, îndeosebi în Australia şi Canada. Mulţi au putut, astfel, să-şi îmbunătăţească situaţia financiară, dar nici unul dintre ei nu a putut să scape total de grijile financiare despre care a vorbit Isus. Rezolvarea problemelor financiare a creat, uneori, noi probleme — dorul de casă, învăţarea unei limbi străine, obişnuirea cu noi feluri de mâncare, adaptarea la alte obiceiuri, găsirea de noi prieteni sau confruntarea cu atitudini diferite.
Unii dintre aceşti emigranţi erau Martori ai lui Iehova. Este lăudabil faptul că majoritatea lor nu au permis ca problemele specifice emigrării să le înăbuşe spiritualitatea. Dar au fost şi excepţii. Unii au căzut victimă puterii înşelătoare a bogăţiilor. Progresul teocratic nu a ţinut pasul cu bunăstarea financiară.
Lucrul acesta arată, fără îndoială, că este înţelept să ne analizăm situaţia înainte de a lua eventuale hotărâri neînţelepte. Tendinţele materialiste ne vor încetini lucrarea irepetabilă care constă în a face discipoli şi pe care creştinii sunt desemnaţi să o efectueze. Lucrul acesta este valabil indiferent de locul unde trăim, deoarece nu există ţară ai cărei cetăţeni să fie liberi de griji financiare.
Să luptăm lupta excelentă
Iată ce l-a sfătuit Pavel pe Timotei: „Urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeţea. Luptă-te lupta cea bună [excelentă, NW] a credinţei, apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat“. Creştinilor din Corint, el le-a spus: „Deveniţi fermi, de neclintit, având întotdeauna mult de muncit în lucrarea Domnului“. — 1 Timotei 6:11, 12; 1 Corinteni 15:58, NW.
Faptul de a urma aceste sfaturi excelente este cea mai bună cale de a lupta cu succes împotriva materialismului, şi, cu certitudine, un creştin are mult de muncit! În unele ţări unde numărul de predicatori ai Regatului nu este mare, mulţimi de oameni au avut doar un acces limitat la adevăr. Isus a prezis cu exactitate: „Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii!“ — Matei 9:37.
În loc să permită grijilor financiare din aceste ţări să-i abată de la lucrarea spirituală care are loc acum, Martorii lui Iehova profită de situaţie folosind din plin ocaziile actuale. Când sunt în şomaj o anumită perioadă, mulţi dintre ei îşi extind activitatea de predicare. Serviciul lor, pe lângă faptul că amplifică strigătul de laudă pentru Iehova, le dă bucuria necesară pentru a face faţă propriilor probleme financiare.
Aceşti Martori dau prioritate lucrării de predicare şi lasă pe planul al doilea greutăţile financiare, lucru care demonstrează fraternităţii mondiale că ei se încred în mod absolut în Iehova, pentru ca el să aibă grijă de ei. Promisiunea sa este: „Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“. — Matei 6:33.
De la restabilirea închinării adevărate în 1919, Iehova nu a mai permis poporului său să şovăie. El l-a ocrotit pe parcursul unor persecuţii aspre şi, în unele locuri, pe o perioadă de decenii de activitate clandestină. Martorii lui Iehova sunt hotărâţi să nu-i permită Diavolului să reuşească prin capcana mai subtilă a materialismului ceea ce nu a reuşit să realizeze prin persecuţii!
Să învăţăm să aşteptăm în toate privinţele
Spaţioasele Săli ale Regatului, costisitoarele echipamente de sonorizare, Sălile de Adunări şi atrăgătoarele case Betel îi aduc glorie lui Dumnezeu şi depun în tăcere mărturie despre faptul că el îşi binecuvântează poporul. Poate că Martorii lui Iehova din ţările în care lucrarea a fost mult timp interzisă consideră că au foarte mult de recuperat. Dar cel mai important este faptul că ei progresează spiritualiceşte. Semnele vizibile ale binecuvântării lui Dumnezeu sub formă materială vor urma la timpul potrivit.
Slujitorii dedicaţi ai lui Iehova trebuie să fie atenţi ca nu cumva, prin urmărirea unor interese personale, să înceapă să considere că au suportat destul lipsa anumitor lucruri materiale. Dorinţa de a scăpa de inegalităţile financiare şi sociale este ceva firesc, dar poporul lui Iehova nu pierde din vedere faptul că toţi slujitorii lui Dumnezeu doresc eliberarea. Orbii doresc să vadă din nou; bolnavii cronici doresc să-şi recapete sănătatea; cei deprimaţi doresc o perspectivă luminoasă, iar cei îndureraţi doresc să-i vadă iarăşi pe dragii lor care au murit.
Din cauza împrejurărilor, fiecare creştin este, într-o anumită privinţă, obligat să aştepte noua lume a lui Iehova pentru ca să-i fie rezolvate problemele. Lucrul acesta ar trebui să ne facă să ne întrebăm: ‘Dacă am hrană şi îmbrăcăminte, nu ar trebui să mă mulţumesc cu aceste lucruri şi să fiu dispus să aştept eliberarea de problemele financiare?’ — 1 Timotei 6:8.
Creştinii care se încred în totalitate în Iehova pot fi siguri că dacă sunt dispuşi pur şi simplu să aştepte, toate dorinţele şi necesităţile lor fireşti vor fi în curând satisfăcute. Nici unul dintre ei nu va fi aşteptat zadarnic. Repetăm deci cuvintele lui Pavel: „Deveniţi fermi, de neclintit, având întotdeauna mult de muncit în lucrarea Domnului, ştiind că truda voastră în legătură cu Domnul nu este în zadar.“ — 1 Corinteni 15:58, NW.
Deci faptul de a învăţa să aştepţi este oare o problemă atât de complicată?
[Legenda fotografiei de la pagina 10]
Faptul de a învăţa să aştepţi îţi poate salva viaţa