Perseveraţi în serviciul de pionier
CIRCA 4 500 000 de Martori ai lui Iehova declară vestea bună pe întregul glob. Printre ei se numără peste 600 000 de pionieri, sau proclamatori cu timp integral ai Regatului. Cei care alcătuiesc această armată de pionieri au vârste care variază între preadolescenţă şi bătrâneţea pensionarilor de peste 90 de ani. Ei provin din toate mediile culturale şi din toate păturile sociale.
Fără îndoială că toţi aceşti predicatori cu timp integral vor să reuşească în ministerul de pionier. Mulţi doresc să-şi facă din el o carieră pentru toată viaţa. Unii nu pot face aceasta din anumite motive. Însă alţii au reuşit să continue serviciul de pionier în pofida dificultăţilor financiare, a sănătăţii precare, a descurajării sau a altor probleme. Deci cum pot predicatorii cu timp integral să depăşească astfel de probleme şi totuşi să persevereze în serviciul de pionier?
Satisfacerea nevoilor financiare
În general, pionierii efectuează o muncă laică pentru a-şi acoperi cheltuielile, aşa cum a făcut apostolul Pavel (1 Tesaloniceni 2:9). În majoritatea regiunilor globului, ei au de făcut faţă preţurilor la hrană, îmbrăcăminte, locuinţă şi transport care urcă vertiginos. Deseori este greu să obţină un serviciu laic cu jumătate de normă de care au nevoie. Dacă acestea sunt disponibile, ele oferă, frecvent, doar un salariu minim, fără ca angajatul să beneficieze de asigurări în caz de boală.
Dacă noi ‘căutăm mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui’, putem avea credinţa că Iehova ne va satisface nevoile materiale. Aşadar, când întâmpină dificultăţi de ordin financiar, pionierii nu trebuie ‘să se îngrijoreze pentru ziua de mîine’ (Matei 6:25–34). În timp ce ei depun eforturi susţinute pentru a rezolva asemenea probleme, o credinţă puternică în Iehova îi va scuti de îngrijorări inutile.
Când cineva se confruntă cu dificultăţi financiare, poate că ar putea reduce cheltuielile. Efectuând schimbări în buget, există posibilitatea de a satisface aceste nevoi, nefiind vorba însă de simple dorinţe de natură materială. Pentru a reduce cheltuielile, unii pionieri locuiesc împreună cu alţi creştini în acelaşi apartament. Pentru a-şi ajuta copiii să facă pionierat, părinţii le oferă locuinţă pe gratis sau cu o chirie minimă. Alţii îi ajută pe pionieri plătindu-le hrana şi transportul. Dar pionierii nu ar dori să fie o povară pentru alţii, deoarece ei au datoria scripturală de a se întreţine singuri. — 2 Tesaloniceni 3:10–12.
Costul transportului poate fi redus participând la plata lui împreună cu alţi pionieri. Dacă doi pionieri au autoturisme, ei ar putea efectua lucrarea de predicare împreună în aceeaşi zonă, folosind o singură maşină şi eliminând cheltuielile de întreţinere a două maşini. Pionierii care nu posedă autoturisme pot să se asocieze cu cei care au autoturisme şi să împartă cu ei costul transportului. Cheltuielile de transport pot fi reduse şi mai mult lucrându-se teritoriile apropiate îndeosebi pe jos. În multe ţări pionierii folosesc transportul în comun, care este mai ieftin.
Printre cei care au depăşit dificultăţile financiare şi au perseverat în serviciul cu timp integral se numără Newton Cantwell şi soţia sa. Ei şi-au vândut ferma şi au început serviciul de pionier împreună cu şase dintre cei şapte copii ai lor în anul 1932, în timpul Marii Depresiuni. „În scurt timp ne cheltuisem tot ce primisem din vânzarea fermei noastre, şi aceasta în special pe consultaţii la medici“, scria fratele Cantwell. „Ne amintim că atunci când ne-am mutat în locul unde primisem cea de-a doua repartiţie, aveam doar atât cât să plătim anticipat chiria pe două săptămâni, şi ne mai rămâneau cinci dolari. Cu toate acestea, ştiam că Iehova ne va întreţine atâta timp cât ne îndeplineam cu sârguinţă serviciul. . . . Am învăţat să facem economii în diferite feluri. Când ne mutam într-un teritoriu nou, eu vorbeam, de exemplu, cu câţiva patroni de staţii de benzină şi le explicam că noi aveam trei autoturisme pe care le foloseam în fiecare zi în legătură cu lucrarea noastră creştină. Lucrul acesta ducea, de obicei, la obţinerea benzinei la un preţ redus. În scurt timp, fiii noştri au învăţat să efectueze reparaţiile auto necesare maşinilor noastre, scutindu-ne de multe cheltuieli pentru acestea.“ Astfel, familia Cantwell a făcut faţă cu succes dificultăţilor financiare şi a perseverat în serviciul cu timp integral. Fratele Cantwell mai lucra ca pionier când a murit la vârsta de 103 ani.
Obţinerea unui serviciu cu jumătate de normă
Mulţi pionieri se întreţin singuri din punct de vedere financiar printr-un serviciu cu jumătate de normă. Ca să se întreţină în ministerul din Corint, Pavel confecţiona corturi, împreună cu colaboratorii săi în credinţă Acuila şi Priscila (Faptele 18:1–11). Azi, fraţii spirituali au deseori bucuria de a le oferi pionierilor servicii laice cu jumătate de normă. Alţi pionieri obţin asemenea posturi prin birourile forţelor de muncă care oferă locuri de muncă temporare. Credinţa în Dumnezeu este un factor esenţial, ca şi rugăciunile fierbinţi pentru îndrumarea sa în luarea unor decizii privitoare la serviciul laic. — Proverbele 15:29.
„După ce m-am întărit mult prin faptul că am analizat sub rugăciune situaţia, a spus un pionier, l-am înştiinţat pe funcţionarul de la biroul forţelor de muncă că activitatea mea de ministru creştin este o responsabilitate personală serioasă şi că nu voi putea accepta postul cu normă întreagă. Miercurea următoare am fost întrebat dacă voiam să accept postul, dar cu jumătate de normă. L-am acceptat cu bucurie.“ Nu subestimaţi puterea rugăciunii şi acţionaţi în armonie cu ceea ce v-aţi rugat.
Pionierii pot constata că este recomandabil să le spună viitorilor lor patroni că scopul lor de a căuta un serviciu cu jumătate de normă este de a se întreţine în minister. Ei ar putea menţiona zilele în care sunt disponibili şi numărul de ore pe săptămână pe care le pot dedica unui serviciu laic. Două surori de corp au putut să împartă între ele un serviciu cu normă întreagă la o firmă de consultaţii juridice, fapt care i-a permis fiecăreia să lucreze câte două zile şi jumătate pe săptămână. Aceasta le-a asigurat existenţa ca pioniere până când au urmat Şcoala Galaad şi au primit repartiţii ca misionare.
Se pot găsi diferite tipuri de muncă acceptabile din punct de vedere scriptural dacă discutăm cu colaboratorii în credinţă şi cu alte persoane sau dacă vom consulta rubricile de mică publicitate. Umilinţa este utilă, deoarece ea îi împiedică pe pionieri să fie prea mofturoşi cu privire la tipul de muncă pe care ar dori să-l facă (compară cu Iacov 4:10). Pentru a continua pionieratul, poate că ei trebuie să presteze o muncă laică pe care unii oameni o consideră înjositoare sau bună pentru servitori. Dacă o asemenea muncă este acceptată, dar se doreşte altceva, poate că este posibil în cele din urmă ca locul de muncă să fie schimbat.
Sănătate precară şi descurajare
Unii trebuie să-şi întrerupă serviciul de pionier, din cauza unor grave probleme de sănătate. Însă dacă pionierii nu sunt pripiţi în această privinţă, ei pot constata că o boală poate fi vindecată sau că starea sănătăţii li se poate ameliora într-o măsură suficientă pentru a-şi putea continua pionieratul. Mulţi pot face pionierat, în ciuda problemelor de sănătate, deoarece urmează tratamentul medical, respectă o dietă potrivită pentru ei şi beneficiază de odihna şi mişcarea necesară. Un supraveghetor itinerant a observat că o soră-pionier suferea atât de mult din cauza artritei, încât avea nevoie de ajutor pentru a merge în ministerul din casă în casă (Faptele 20:20). Totuşi, ea şi soţul ei conduceau 33 de studii biblice la domiciliu şi ajutaseră 83 de persoane să accepte adevărul lui Dumnezeu. Cu timpul starea sănătăţii ei s-a ameliorat, iar 11 ani mai târziu, a urmat Şcoala pentru serviciul de pionier.
Descurajarea îi poate face pe unii să abandoneze ministerul de pionier (Proverbele 24:10). Un pionier i-a spus următoarele unui supraveghetor itinerant: „Am de gând să întrerup pionieratul. . . . Trebuie să plătesc nişte chitanţe“. El avea nevoie de ochelari de vedere care costau 20 de dolari. „Ai de gând să întrerupi pionieratul, fiindcă ai nevoie de 20 de dolari?“, a întrebat supraveghetorul. I s-a sugerat pionierului să lucreze o zi pe plantaţia de cafea din localitatea respectivă, să câştige 20 de dolari, să cumpere ochelarii şi să continue pionieratul. Conversaţia care a continuat a dezvăluit că problema principală era descurajarea din cauza costului ridicat al reparaţiilor la maşină. I s-a recomandat pionierului să reducă cheltuielile, mergând în fiecare zi cu maşina pe o rază de câţiva kilometri în loc de o zonă extinsă. El a mai fost sfătuit să-şi păstreze spiritualitatea. Pionierul a aplicat sfaturile şi după şase luni a fost chemat să urmeze Şcoala Galaad. După absolvire, el a fost repartizat într-o ţară străină şi a slujit acolo cu fidelitate mulţi ani, până la moarte. Da, putem primi deseori mari binecuvântări dacă nu cedăm în faţa descurajării, ci ţinem minte că Iehova este cu noi.
Preţuiţi-vă privilegiul de serviciu
În pofida încercărilor, cum ar fi strâmtorările şi timpurile fără hrană, Pavel îşi considera ministerul o comoară (2 Corinteni 4:7; 6:3–6). În faţa privaţiunilor şi persecuţiei de azi, mulţi slujitori ai lui Iehova din Africa, Asia, Europa Răsăriteană şi din alte părţi şi-au păstrat privilegiul pionieratului. Aşadar, când vă confruntaţi cu încercări, depuneţi toate eforturile de a persevera în acest serviciu privilegiat, spre lauda lui Iehova.
Majoritatea pionierilor au putut să intre în lucrarea de predicare cu timp integral numai pentru că şi-au simplificat modul de viaţă. La fel ca Pavel, ei s-au împotrivit atracţiilor materialiste şi au cultivat o stare de mulţumire cu ‘hrană şi acoperire’. Pentru a persevera în serviciul de pionier, ei trebuie să se mulţumească în continuare cu strictul necesar (1 Timotei 6:8). Bucuria provine din faptul că preţuim privilegiile pe care ni le-a acordat Dumnezeu şi că le punem mai presus de bunurile materiale.
Să ilustrăm: Anton Koerber a avut privilegiul să reprezinte interesele Regatului în faţa oficialităţilor din Washington, D.C. El a slujit un timp ca pionier şi a fost supraveghetor de circumscripţie din 1952 până în 1959. Unii dintre foştii săi asociaţi în afaceri i-au făcut la un moment dat o propunere care i-ar fi dat posibilitatea să obţină un profit net de un milion de dolari pentru sine. Însă pentru a face aceasta, ar fi trebuit să-şi dedice aproximativ un an tot timpul afacerilor. După ce s-a rugat pentru îndrumare şi pentru manifestarea unui spirit sănătos, el a spus: „Nu pot să renunţ la minunatele mele privilegii de a-i sluji lui Iehova aici nici măcar pentru un an, ba chiar nici pentru toţi banii din lume. Faptul de a le sluji fraţilor mei din Washington este mai preţios pentru mine şi ştiu că aici am binecuvântarea lui Iehova. Fără îndoială că aş câştiga un milion de dolari, dar la sfârşitul unui an de astfel de viaţă, cum m-aş prezenta din punct de vedere spiritual sau chiar fizic?“ De aceea el a respins oferta. Preţuindu-şi privilegiile în mod asemănător, mulţi sunt ajutaţi să persevereze în serviciul de pionier.
Ce binecuvântări măreţe au pionierii! Este o binecuvântare să petreci multe ore vorbind despre domnia glorioasă a lui Iehova (Psalmul 145:11–13). Datorită faptului că dedică atâta timp ministerului, pionierii au binecuvântarea de a aduce mângâiere spirituală sărmanilor şi oprimaţilor, bolnavilor sau îndoliaţilor şi altora care sunt la mare strâmtorare şi care au nevoie de o speranţă sigură. Deci dacă împrejurările ne permit să ne angajăm în lucrarea de predicare cu timp integral, ne vom bucura, într-adevăr, de multe binecuvântări. ‘Binecuvântarea DOMNULUI este cea care îmbogăţeşte’ (Proverbele 10:22). Şi tocmai cu ajutorul şi binecuvântarea sa perseverează cu bucurie în serviciul de pionier mulţi proclamatori ai Regatului.