Predicând cu perseverenţă în ţara gheţii şi a focului
ISLANDA se află în Atlanticul de Nord, cam la jumătatea drumului dintre America de Nord şi Europa. Deşi se află sub Cercul Polar de Nord, clima ei este mai blândă decât te-ai putea aştepta, datorită efectelor curentului cald Gulf Stream. Islanda a fost denumită ţara gheţii şi a focului, deoarece are cel mai mare gheţar din Europa şi este una dintre regiunile cu vulcanii cei mai activi din lume. Foarte cunoscute sunt numeroasele ei izvoare termale şi solfatarele — arii vulcanice care emană vapori fierbinţi şi gaze sulfuroase.
Cei 260 000 de locuitori ai acestei insule, a doua ca mărime din Europa, sunt descendenţi ai vikingilor, care s-au stabilit aici cu peste 1 100 de ani în urmă. Islandeza este în esenţă identică cu norvegiana veche, limba scandinavă din vremea vikingilor. Ea a rămas aproape neschimbată, deoarece islandezilor le plăcea să citească vechile lor saga, care au fost scrise, în cea mai mare parte, în secolul al XIII-lea.
Odată cu secolul al XVI-lea a început traducerea Bibliei în islandeză. „Noul Testament“ a apărut în 1540, iar Biblia completă în 1584. Peste 90 la sută din populaţie ţine de Biserica Luterană Evanghelică, religia de stat oficială. Deşi Biblia se găseşte în aproape fiecare casă, puţini cred că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Majoritatea islandezilor au idei liberale cu privire la religie şi, în general, sunt liber-cugetători.
Vestea bună ajunge în Islanda
Primii islandezi care au auzit vestea bună a Regatului trăiau pe atunci în Canada. Unul dintre ei era Georg Fjölnir Lindal. Părinţii lui erau din Islanda, şi el vorbea islandeza. La scurt timp după ce şi-a dedicat viaţa pentru Iehova Dumnezeu a devenit predicator cu timp integral al veştii bune. În 1929, când avea 40 de ani, el a dus vestea bună în această ţară a gheţii şi a focului.
Ce sarcină uriaşă pentru o singură persoană! Islanda are circa 320 de kilometri de la nord la sud şi aproximativ 500 de kilometri de la est la vest. Litoralul ei, care include fiorduri şi golfuleţe, are o lungime de circa 6 400 de kilometri. Pe timpul acela nu existau şosele adevărate şi, practic, nici un automobil sau alt mijloc de transport modern. Totuşi, fratele Lindal a parcurs întreaga insulă în zece ani şi a distribuit mii de cărţi. El a călătorit de-a lungul coastei cu bărcile, iar când vizita fermele din interiorul teritoriului folosea doi cai — unul pe care îl călărea el, iar altul pentru a-i duce literatura şi bagajele.
Timp de aproape 18 ani, fratele Lindal a fost singurul Martor din Islanda. De-a lungul acestei perioade, el nu a văzut, în pofida muncii sale grele, pe nimeni care să ia poziţie de partea Regatului. Lunga şi singuratica lui şedere s-a încheiat la 25 martie 1947, când au sosit primii absolvenţi ai Şcolii Galaad. Vă puteţi imagina bucuria sa când Iehova a răspuns în sfârşit la rugăciunile sale pentru mai mulţi lucrători la seceriş (Matei 9:37, 38). Fratele Lindal şi-a continuat serviciul în Islanda până în 1953, când s-a întors în Canada.
Mai mulţi lucrători pentru seceriş
Misionarii care au venit în 1947 erau doi fraţi danezi. Mai mulţi misionari au sosit doi ani mai târziu. În timp ce continuau lucrarea de predicare cu câţiva prieteni care se mutaseră în Islanda, au fost distribuite mii de publicaţii. Majoritatea islandezilor sunt cititori pasionaţi, dar nu mulţi au răspuns la vestea bună. După 27 de ani de plantat şi udat, fraţii răbdători au început să vadă roadele strădaniei lor. În 1956, şapte persoane au luat poziţie de partea Regatului şi şi-au dedicat viaţa pentru Iehova.
Pe parcursul ultimilor zece ani, numărul de vestitori ai Regatului a crescut de peste două ori. Acum există şapte congregaţii şi un grup izolat, totalizând 280 de proclamatori ai veştii bune. Să facem o excursie pe insulă ca să vizităm aceste congregaţii.
În capitală
Fraţii şi surorile care au perseverat toţi aceşti ani au primit binecuvântări bogate. Există acum două congregaţii înfloritoare în capitala Reykjavík. Ele se întrunesc într-o minunată Sală a Regatului situată în aceeaşi clădire în care se află biroul filialei, inaugurat în 1975.
Friðrik şi Ada s-au numărat printre cei şapte care s-au botezat în 1956. „Îmi amintesc că ţineam întrunirile într-o cămăruţă de la mansardă, unde locuiau misionarii“, spune Friðrik. „Era loc pentru 12 scaune, dar, uneori, când veneau mai mulţi decât numărul obişnuit, deschideam uşa de la cămăruţa alăturată. Ce deosebire este azi, când două congregaţii umplu Sala Regatului!“
Când s-au ţinut primele adunări, Friðrik era însărcinat cu Departamentul alimentaţie. „Făceam aproape toată munca singur şi, în acelaşi timp, nu era ceva neobişnuit să susţin trei sau patru părţi din program în fiecare zi. În timp ce lucram în bucătărie, purtam un şorţ. Când venea momentul să ţin cuvântarea, îmi puneam haina şi mă grăbeam spre sală. De câteva ori, fraţii au trebuit să-mi amintească să-mi dau jos şorţul. Acum, la adunările noastre asistă între 400 şi 500 de persoane, inclusiv bătrâni excelenţi care participă la susţinerea părţilor din program. Există şi mulţi fraţi care sunt doritori să dea o mână de ajutor la Departamentul alimentaţie.“
Cea mai apropiată congregaţie de Reykjavík este Keflavík, aflată la circa 50 de kilometri vest de ea. Drumul cu maşina ne duce prin câmpii de lavă. Zece la sută din suprafaţa Islandei este acoperită de lavă. Primele forme de vegetaţie care apar în aceste câmpii sunt lichenii şi muşchii, dar în câmpiile de lavă mai vechi se găsesc fructe de pădure şi arbuşti pitici.
Congregaţia din Keflavík are 19 vestitori şi a fost formată în 1965. În apropiere se află aeroportul internaţional şi o bază militară americană. Deşi Martorii nu au putut niciodată să lucreze din casă în casă în baza propriu-zisă, aici s-au condus multe studii biblice şi un număr destul de mare de persoane au învăţat adevărul.
O altă congregaţie se află în Selfoss, la 55 de kilometri est de Reykjavík. Aici vedem un ţinut de păşuni verzi cu vite şi oi, inclusiv cea mai mare fermă de lapte a Islandei. În drum trecem pe lângă Hveragerði, un orăşel aflat într-o vale pitorească. De la distanţă observăm coloane de abur din izvoarele termale de pe tot cuprinsul văii. Aceasta este una dintre cele mai mari regiuni termale din ţară, iar multe sere au fost construite pentru a folosi aceste resurse şi a produce roşii, castraveţi şi o diversitate de flori de seră.
În această regiune există o congregaţie mică, dar activă, formată din 19 vestitori ai Regatului. Sigurður şi Guðrún Svava s-au mutat din Reykjavík în 1988, cam la aceeaşi dată la care s-a format congregaţia, pentru a sprijini acest mic grup. Sigurður este singurul bătrân de aici. Înainte de a deveni Martor al lui Iehova, cu aproximativ zece ani în urmă, el era un binecunoscut muzician, care cânta la baterie în diferite formaţii. Azi, el îşi câştigă existenţa spălând geamuri şi dând meditaţii la muzică. Modul său de viaţă anterior ca instrumentist i-a adus multe necazuri, cum ar fi folosirea drogurilor, băutura excesivă şi o căsătorie destrămată. Cât de mulţumit este el acum că are un scop în viaţă şi că îi slujeşte lui Iehova!
Spre extremitatea estică
Părăsind Selfoss, ne angajăm într-o călătorie de 680 de kilometri, dintre care cei mai mulţi îi parcurgem pe drumuri înguste şi accidentate, acoperite cu pietriş. Ne îndreptăm spre următoarea congregaţie, aflată în oraşul Reyðarfjörður, pe coasta estică. După o jumătate de oră ne apare în faţă Hekla, cel mai vestit vulcan din Islanda. El a erupt de patru ori în acest secol.
În 1973 s-a produs o impresionantă erupţie vulcanică pe Vestmannaeyjar (Insulele Westmann). Întreaga populaţie de circa 5 300 de locuitori s-a mutat în siguranţă pe insula mare, în câteva ore. După refacerea oraşului, majoritatea locuitorilor au venit treptat înapoi. În prezent, aici locuiesc doi Martori, care predică vestea bună la oamenii din această micuţă comunitate. După ce mergem cu maşina încă două ore, în faţa noastră apare minunata privelişte a maiestuosului Vatnajökull, cel mai mare gheţar din Islanda, care se întinde pe o suprafaţă de 8 300 de kilometri pătraţi. De-a lungul drumului trecem şi pe lângă numeroase cascade încântătoare şi râuri.
După ce am petrecut circa zece ore pe drum, ajungem la destinaţie. În Reyðarfjörður îi întâlnim pe cei 12 vestitori ai celei mai tinere congregaţii din Islanda. În această regiune nu a locuit nici un Martor până la înfiinţarea unei case de misionari în a doua jumătate a anului 1988. Kjell şi Iiris, o familie de misionari suedezi care slujeşte în Islanda din 1963, este repartizată să lucreze în mijlocul celor 15 000 de locuitori din această regiune rurală. Mulţi trăiesc în mici sate de pescari de-a lungul coastei care se întinde pe o lungime de 500 de kilometri.
Iată ce relatează Kjell: „Fără îndoială că Iehova a binecuvântat din belşug lucrarea Regatului din această parte a Islandei. La 1 ianuarie 1993 s-a format o congregaţie, iar noi conducem multe studii biblice cu persoane care fac progrese minunate. Deşi mijloacele de transport s-au schimbat faţă de timpul în care fratele Lindal călătorea cu calul, nu este întotdeauna uşor să mergi, în întunericul din lunile de iarnă, pe drumurile îngheţate din defileele munţilor, chiar dacă te afli la volanul unui jeep cu tracţiune dublă. Odată, jeepul a alunecat pe un drum îngheţat şi ne-am rostogolit de două sau de trei ori pe pantă. Ce fericiţi am fost că am scăpat teferi!“
După 30 de ani petrecuţi în Islanda, Iiris spune: „De-a lungul anilor au venit mulţi fraţi din alte ţări ca să ajute. Deşi majoritatea lor au trebuit să plece din diferite motive, ei au contribuit, desigur, în bună măsură la lucrarea de plantare şi udare. Suntem bucuroşi că putem să rămânem, deoarece avem acum privilegiul de a vedea strângându-se recolta. Iehova îşi grăbeşte lucrarea şi aici“.
O mare parte din creştere s-a realizat fiindcă cei noi le depun mărturie colegilor de serviciu. Atli a învăţat adevărul de la misionari şi a început să le vorbească altor persoane de la compania de construcţii la care lucra el. Doi dintre colegii săi de muncă participă acum la lucrarea de predicare, unul dintre ei fiind botezat împreună cu soţia lui în august 1992. Un al treilea coleg de muncă studiază Biblia cu Martorii.
Ne îndreptăm spre nord
Părăsind Reyðarfjörður, o luăm spre vest. Următoarea congregaţie este la o depărtare de 300 de kilometri, în oraşul Akureyri. Aici au fost repartizaţi să lucreze la începutul anilor ’50 predicatori speciali cu timp integral. Chiar de la început, lucrarea a întâmpinat opoziţii înverşunate din partea unor clerici locali. În ziarul local au fost publicate articole care îi avertizau pe oameni să-i respingă pe Martorii lui Iehova. Mulţi dintre orăşeni practicau şi spiritismul. Dar datorită perseverenţei şi răbdării a diferiţi pionieri şi misionari, azi există o congregaţie activă şi prietenoasă alcătuită din 35 de predicatori ai Regatului.
Friðrik, unul dintre bătrânii de aici, a fost pescar. După ce a asistat la congresul de district din 1982, a fost convins că ceea ce învăţa el era adevărul. S-a înapoiat la Akureyri hotărât să le depună mărturie membrilor familiei sale, prietenilor şi colegilor săi de muncă. Friðrik şi-a propus să-şi abandoneze meseria de pescar, ca să poată avea mai mult timp pentru congregaţie. I-a spus prietenei sale, Helga, că nu mai puteau trăi împreună până se vor căsători, deoarece el avea de gând să devină Martor al lui Iehova. Friðrik mai voia ca ea să studieze Biblia, deoarece el nu voia să se ‘căsătorească cu o necredincioasă’ (1 Corinteni 7:39). Spre surprinderea lui, Helga a început să studieze. S-au căsătorit în februarie 1983 şi s-au botezat la scurt timp după aceea. După un timp, mama şi sora lui Friðrik au acceptat şi ele adevărul.
Ultima noastră oprire este Akranes, situat la 350 de kilometri de Akureyri şi la care se ajunge traversând trei lanţuri muntoase şi multe văi splendide. Aici drumul este asfaltat, ceea ce face ca deplasarea să fie agreabilă în comparaţie cu drumurile înguste şi accidentate, acoperite cu pietriş, pe care le-am parcurs în cea mai mare parte a călătoriei. În Akranes se află cea mai mică congregaţie din Islanda — cinci vestitori, dintre care doi slujesc ca bătrâni. Cei cinci alcătuiesc două familii care au răspuns la chemarea din Macedonia, au părăsit una dintre cele mai mari congregaţii din Reykjavík şi s-au stabilit în acest orăşel pentru a sluji unde este nevoia mai mare (Faptele 16:9, 10). Sunt peste doi ani de când ei au predicat cu răbdare vestea bună în acest teritoriu, plini de încredere că Iehova va face lucrurile să crească. — 1 Corinteni 3:6.
Perspective strălucite de creştere
Cu serele încălzite de energia geotermală şi de lumina artificială, islandezii au reuşit să cultive o mare varietate de fructe, legume şi alte plante. În mod asemănător, Martorii, echipaţi cu adevărul spiritual, cu căldura provenită din felul de a convinge într-un mod blând şi binecuvântaţi cu spiritul sfânt al lui Iehova, au obţinut rezultate minunate pe ogorul islandez.
Anul acesta, la Comemorarea morţii lui Cristos au asistat 542 de persoane, iar în prezent se conduc aproape 200 de studii biblice la domiciliu. În plus, răspunsul pozitiv la îndemnul de a sluji în teritorii nerepartizate ne dă încrederea că toţi cei asemănători oilor din această vastă insulă vor auzi glasul Păstorului Excelent, Isus Cristos (Ioan 10:14–16). Ce rezultat îmbucurător pentru acei proclamatori fideli ai Regatului care au dovedit atâta răbdare şi perseverenţă în predicarea veştii bune în ţara gheţii şi a focului pe parcursul ultimilor 64 de ani.
[Harta de la pagina 24]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
Akureyri
Akranes
Keflavík
Selfoss
Vestmannaeyjar
Reyðarfjörður
Hekla
Geysir
VATNAJÖKULL
REYKJAVíK
[Provenienţa hărţii]
Pe baza hărţii întocmite de Jean-Pierre Biard