Focul iadului — Arde sau se stinge?

ÎN SECOLUL al XVIII-lea, predicatorul protestant Jonathan Edwards a răspîndit groaza în inimile americanilor coloniali cu descrierile sale plastice despre iad. Odată, el a descris o scenă în care Dumnezeu îi legăna pe păcătoşi deasupra flăcărilor ca pe nişte păianjeni dezgustători. Edwards şi-a mustrat congregaţia, spunînd: „O, păcătoaso, atîrni de un fir subţire de aţă, în timp ce flăcările mîniei divine licăresc în jurul lui, gata în orice clipă să-l pîrlească şi, arzîndu-l, să-l rupă“.

Totuşi, la scurt timp după ce Edwards a ţinut această predică celebră, flăcările iadului au început, ca să zicem aşa, să scadă şi să se stingă.a În cartea sa, The Decline of Hell, D. P. Walker consemnează că „în deceniul al patrulea al secolului al XVIII-lea, doctrina despre chinul veşnic rezervat celor damnaţi a fost contestată în mod public“. În secolul al XIX-lea, flăcările iadului au continuat să scadă, iar pînă la jumătatea secolului al XX-lea, opinia lui Edwards despre iad, conform căreia acesta ar fi ‘un cuptor de foc în care victimele sînt torturate cumplit şi pentru eternitate, atît mintal, cît şi corporal’, a încetat să mai fie un subiect de conversaţie. „Atacate de intelectualismul modern şi eclipsate de flăcările Hiroşimei şi ale Holocaustului, notează ziaristul Jeffery Sheler, imaginile înfricoşătoare ale iadului şi-au pierdut o mare parte din forţă.“

La rîndul lor, mulţi predicatori nu au mai manifestat înclinaţia de a vorbi despre foc şi pucioasă. Predicile aspre despre ororile iadului au dispărut din retorica celor care predau de la amvonul unor biserici tradiţionale ale creştinătăţii. Pentru majoritatea teologilor, iadul a devenit un subiect mult prea depăşit pentru o doctrină serioasă. Cu cîţiva ani în urmă, un specialist în domeniul istoriei bisericii a făcut cercetări în vederea unei conferinţe universitare referitoare la iad şi a consultat indexurile mai multor publicaţii de specialitate. El nu a putut găsi nici măcar o singură referinţă despre „iad“. Potrivit cu revista Newsweek, istoricul a conchis: „Iadul a dispărut. Şi nimeni nu a observat“.

Reapariţia iadului

A dispărut iadul? Nu tocmai. Este uimitor că, în ultimii ani, doctrina iadului a reapărut în unele locuri. Unele sondaje efectuate în America atestă faptul că numărul celor care declară că cred în iad a crescut de la 53 la sută în 1981 la 60 la sută în 1990. Dacă adăugăm la acest fapt proliferarea la scară mondială a mişcărilor evanghelice care predică doctrina iadului, devine vizibil faptul că reapariţia evidentă a iadului în gîndirea creştinătăţii este, într-adevăr, un fenomen mondial.

Dar, această renaştere îşi face oare simţită influenţa numai în rîndurile credincioşilor din strana bisericii sau a ajuns chiar şi la clerici? Realitatea este că focul iadului, aşa cum era predicat de Jonathan Edwards cu 250 de ani în urmă, nu a dispărut niciodată din învăţătura predată de la amvonul unor biserici conservatoare ale creştinătăţii. În 1991, U.S.News & World Report menţiona: „Chiar în cadrul unor confesiuni liberale tradiţionale, există indicii că teologii încep să reflecteze la ideea iadului cu mai multă seriozitate decît au făcut-o de-a lungul deceniilor“. Este evident că, după ani de zile de neglijare, focul iadului este din nou bine cunoscut şi considerat important în întreaga lume. Şi-a păstrat el însă caracteristicile sale de loc plin de flăcări?

Ce întrebări se ridică?

Teologul W. F. Wolbrecht nu are nici o îndoială: „Iadul este iad, şi nici o dorinţă sau gînd uman nu-i va reduce cîtuşi de puţin din damnarea veşnică“. Multe persoane care merg la biserică nu sînt atît de sigure. Cu toate că nu au nici o îndoială în ce priveşte existenţa iadului, ele ridică întrebări cu referire la natura iadului. Un alt teolog recunoaşte: „Şi pentru mine iadul este o realitate incontestabilă, fiind descoperit cu claritate de mărturia Bibliei, dar natura lui exactă este discutabilă“. Da, pentru un număr tot mai mare de teologi şi de laici, întrebarea nu mai este actualmente dacă „există iadul?“, ci „ce este iadul?“.

Cum aţi răspunde la această întrebare? Ce anume vi s-a spus despre natura iadului? Şi de ce unii creştini sinceri se simt tulburaţi de această doctrină?

[Notă de subsol]

[Provenienţa ilustraţiei de pe copertă]

Coperta: Desen de Doré pentru Divina Comedie de Dante, reprezentînd tumultul şi scăparea

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 3]

Desen de Doré pentru Divina Comedie de Dante, reprezentîndu-l pe Diavol cu Vergiliu