Comunicarea în ministerul creştin

„Duceţi–vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor.“ — MATEI 28:19, NW.

1. Ce misiune încredinţată de Cristos implică necesitatea de a comunica?

MISIUNEA încredinţată de Isus, citată mai sus, ne pune faţă în faţă cu problema de a comunica cu oamenii în cadrul ministerului nostru în timp ce mergem din casă în casă, efectuăm vizite ulterioare, sau participăm la alte aspecte ale predicării Regatului. În această misiune este inclusă responsabilitatea de a face cunoscut adevărul despre Iehova Dumnezeu, despre Isus Cristos şi despre Regatul mesianic în care Isus domneşte acum. — Matei 25:31–33.

2. Ce se cere din partea noastră pentru a comunica cu eficienţă?

² Cum putem comunica cu eficienţă? În primul rînd, trebuie să credem în ceea ce comunicăm. Cu alte cuvinte, trebuie să credem cu tărie că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, că Biblia este realmente Cuvîntul lui Dumnezeu şi că Regatul lui Dumnezeu este singura speranţă pentru omenire. În felul acesta, ceea ce vom preda va izvorî din inimă şi vom da ascultare sfatului adresat de Pavel lui Timotei: „Străduieşte–te să te prezinţi aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n–are de ce să–i fie ruşine şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.“ — 2 Timotei 2:15.

Comunicarea fără cuvinte

3–5. (a) Cum putem comunica chiar fără să rostim un cuvînt? (b) Ce experienţe confirmă lucrul acesta?

³ Comunicarea presupune, de cele mai multe ori, cuvinte. Dar, în realitate, noi comunicăm cu oamenii înainte de a vorbi cu ei. Cum anume? Prin comportarea noastră şi prin modul în care ne îmbrăcăm şi ne aranjăm ţinuta. Cu ani în urmă, un misionar, absolvent al Şcolii biblice Galaad, călătorea cu un transatlantic spre ţara unde fusese repartizat. După cîteva zile de călătorie pe mare, un străin l–a întrebat de ce era el atît de deosebit de ceilalţi pasageri aflaţi la bord. Numai prin înfăţişarea şi conduita sa, misionarul comunicase ceva remarcabil — că avea norme deosebite şi era demn de a fi abordat. Aceasta i–a oferit misionarului o excelentă posibilitate de a depune mărturie.

⁴ Cu o altă ocazie, o soră care se afla pe stradă pentru a le oferi literatură biblică trecătorilor, i–a zîmbit în mod prietenos unei femei care a trecut pe lîngă ea. Femeia a început să coboare scările unei staţii de metrou. Apoi şi–a schimbat intenţia, s–a întors la sora noastră şi i–a solicitat un studiu biblic la domiciliu. Ce anume o impresionase? Cu toate că nu i se oferise literatură biblică, ea a primit un zîmbet prietenos din partea Martorei care efectua lucrarea stradală.

⁵ Un al treilea exemplu: Un grup de tineri Martori serveau masa într–un restaurant şi au rămas surprinşi cînd un străin s–a apropiat de masa lor şi le–a plătit consumaţia. De ce a făcut el lucrul acesta? Fusese impresionat de comportarea lor. Fără să–i spună nici un cuvînt străinului, aceşti tineri creştini comunicaseră faptul că erau persoane temătoare de Dumnezeu. Evident, prin comportarea, prin înfăţişarea şi prin atitudinea noastră prietenoasă noi comunicăm chiar înainte de a rosti un cuvînt. — Vezi 1 Petru 3:1, 2.

A discuta în mod argumentat — un lucru vital în comunicare

6. Ilustraţi cît de preţios este în comunicare faptul de a discuta în mod argumentat.

⁶ Pentru a comunica verbal cu oamenii despre vestea bună, trebuie să fim pregătiţi, să nu vorbim în mod dogmatic, ci să discutăm cu ei în mod argumentat. Am citit de repetate ori că Pavel a discutat în mod argumentat cu oamenii cărora a căutat să le transmită vestea bună (Fapte 17:2, 17; 18:19). Cum putem urma exemplul lui? Condiţiile din ce în ce mai rele din lume poate că i–au determinat pe unii să se îndoiască de existenţa unui Dumnezeu atotputernic şi iubitor care se îngrijeşte de omenire. Am putea discuta deci cu ei despre faptul că Dumnezeu are un timp pentru fiecare lucru (Eclesiastul 3:1–8). Astfel, Galateni 4:4 spune că atunci cînd a sosit timpul fixat de Dumnezeu, el l–a trimis pe Fiul său pe pămînt. Aceasta s–a petrecut la mii de ani după ce a promis mai întîi că va face acest lucru. Tot astfel, cînd va sosi timpul fixat, el va pune capăt suferinţei şi răutăţii. Cuvîntul lui Dumnezeu arată însă că Iehova are motive stringente pentru care permite ca răutatea să dureze atît de mult timp. (Compară cu Exodul 9:16.) Discutînd pe marginea celor de mai sus şi susţinînd această discuţie cu ilustrări şi dovezi scripturale solide, îi vom ajuta pe cei sinceri să–şi dea seama că preponderenţa răutăţii nu poate fi utilizată drept argument că Iehova nu există sau nu ne poartă de grijă. — Romani 9:14–18.

7, 8. Cum ne–ar putea ajuta faptul de a discuta în mod argumentat să comunicăm cu un evreu aparţinînd iudaismului ortodox?

⁷ Să presupunem că în timp ce mergeţi din casă în casă, un locatar vă spune: „Eu sînt evreu. Nu mă interesează.“ Cum aţi putea continua? Un frate relatează că are succes utilizînd următoarea abordare: «Cu siguranţă, veţi fi de acord cu mine că Moise a fost unul dintre cei mai mari profeţi pe care i–a folosit Dumnezeu vreodată. Dar ştiaţi că el a spus cuvintele consemnate la Deuteronomul 31:29: „Ştiu că, după moartea mea, . . . vă veţi îndepărta de la calea pe care v–am poruncit–o; şi în cele din urmă vă va ajunge nenorocirea“? Moise a fost un profet adevărat, astfel încît cuvintele sale trebuiau să se împlinească. Nu s–ar putea ca ele să se fi împlinit atunci cînd Dumnezeu l–a trimis pe Mesia la evrei şi de aceea evreii nu l–au acceptat? S–ar putea ca aşa să fi stat lucrurile. Iar dacă este aşa şi dacă ei au făcut o greşeală, este acesta un motiv pentru care d–voastră şi cu mine să facem aceeaşi greşeală»?

⁸ Amintiţi–i, totodată, că evreii au suferit mult din partea creştinătăţii, îndeosebi în acest secol. Astfel, aţi putea să–i spuneţi locatarului că noi nu sîntem implicaţi în acest lucru. De exemplu, i–aţi putea spune: «Ştiaţi că, atunci cînd a fost Hitler la putere, Martorii lui Iehova au sfidat boicotul său împotriva evreilor? Ei au refuzat, de asemenea, să adreseze salutul: „Heil Hitler!“ şi să servească în armata sa.»a

9, 10. Cum ar putea fi utilizată o conversaţie argumentată pentru a ajuta pe cineva care crede în focul iadului?

⁹ În timp ce căutaţi să comunicaţi cu cineva care crede în focul iadului, i–aţi putea explica faptul că, pentru a suferi veşnic în iad, o persoană trebuie să aibă un suflet nemuritor. Interlocutorul care crede în focul iadului va fi imediat de acord. Atunci veţi putea menţiona relatarea despre crearea lui Adam şi Eva şi îl veţi putea întreba cu amabilitate dacă a remarcat vreodată în această relatare vreo menţiune referitoare la un suflet nemuritor. Continuînd conversaţia, i–aţi putea atrage atenţia asupra textului din Geneza 2:7, unde Biblia spune că Adam a devenit un suflet. Şi remarcaţi la ce anume a spus Dumnezeu că avea să ducă păcatul lui Adam: „În sudoarea feţei tale să–ţi mănînci pîinea, pînă te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat; căci ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Prin urmare, sufletul Adam s–a întors în ţărînă.

¹⁰ Aţi putea atrage totodată atenţia asupra faptului că, în relatarea Genezei, Dumnezeu nu menţionează nicăieri suferinţa veşnică în focul iadului. Cînd Dumnezeu l–a avertizat pe Adam să nu mănînce din fructul interzis, el a spus: „În ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit“ (Geneza 2:17). Nici o menţiune despre focul iadului. Dacă, în realitate, păcatul i–ar fi adus lui Adam nu moartea, sau «întoarcerea în ţărînă», ci suferinţa eternă, oare, conform dreptăţii, nu i–ar fi explicat Dumnezeu acest lucru în mod clar? Prin urmare, discutînd în mod argumentat, cu atenţie şi cu amabilitate, am putea ajuta o persoană sinceră să observe incoerenţele convingerii sale. Să nu pierdem niciodată din vedere importanţa faptului de a face apel la raţiune atunci cînd le împărtăşim altora adevărul din Cuvîntul lui Dumnezeu. — Compară cu 2 Timotei 2:24–26; 1 Ioan 4:8, 16.

Calităţile necesare pentru o comunicare eficientă

11–13. Ce calităţi creştine ne pot ajuta să comunicăm cu eficienţă?

¹¹ Ce calităţi trebuie deci să cultivăm pentru a comunica adevărurile Regatului într–un mod cît mai eficient? Ce ne spune exemplul lui Isus? La Matei 11:28–30 citim cuvintele sale: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă [înviorare, NW] pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.“ Aici putem observa una dintre cheile succesului lui Isus în ce priveşte comunicarea. El era blînd şi smerit cu inima. Iar oamenii cinstiţi au constatat că el era înviorător. Apostolul Pavel a dat, de asemenea, un exemplu excelent deoarece, aşa cum le–a spus el bătrînilor din Efes, din prima zi cînd a venit la ei, a slujit Domnului „cu cea mai mare umilinţă a spiritului“. — Fapte 20:19, NW.

¹² Dacă vom da dovadă întotdeauna de modestie şi de umilinţă a spiritului, ceilalţi vor constata că şi noi sîntem înviorători şi ne va fi mai uşor să comunicăm cu ei. Orice altă atitudine va ridica, probabil, o barieră între noi şi cei cu care căutăm să comunicăm. Da, „înţelepciunea este cu cei modeşti“. — Proverbe 11:2, NW.

¹³ Pentru a transmite cu eficienţă informaţii, trebuie totodată să fim răbdători şi plini de tact. Apostolul Pavel a fost, cu siguranţă, plin de tact atunci cînd le–a depus mărturie filozofilor adunaţi în faţa lui pe Colina lui Marte. El le–a prezentat vestea bună într–un mod în care ei s–o poată înţelege (Fapte 17:18, 22–31). Dacă dorim să comunicăm cu succes cu ascultătorii noştri, trebuie să dăm ascultare sfatului pe care l–a dat Pavel colosenilor atunci cînd le–a spus: „Conversaţia voastră să fie întotdeauna plăcută şi niciodată fără gust; studiaţi cum să vorbiţi cel mai bine cu fiecare persoană pe care o întîlniţi“ (Coloseni 4:6, The New English Bible). Vorbirea noastră trebuie să fie întotdeauna cu bun gust. Acest fel de vorbire va fi în stare să deschidă mintea ascultătorilor noştri, în timp ce exprimările nejudicioase îi vor face să devină nereceptivi.

14. Cum ne poate ajuta o abordare calmă, în stil de conversaţie, să comunicăm cu alţii?

¹⁴ Dorim să ne prezentăm întotdeauna calmi şi liniştiţi. Acest lucru îi ajută şi pe ascultătorii noştri să fie în largul lor. A fi calmi şi liniştiţi înseamnă a nu fi prea nerăbdători să întreţinem toată conversaţia. Dimpotrivă, printr–o atitudine neprecipitată şi prin întrebări amabile, le dăm ascultătorilor noştri posibilitatea să se exprime. Îndeosebi atunci cînd depunem mărturie informală, este înţelept să–l încurajăm pe interlocutor să vorbească. De exemplu, un Martor a avut o dată ocazia să stea în avion alături de un preot romano–catolic. Timp de peste o oră, Martorul l–a asaltat pe preot cu întrebări pline de tact, iar preotul, drept răspuns, a întreţinut cea mai mare parte a conversaţiei. Dar la despărţire, preotul şi–a procurat mai multe publicaţii biblice. O astfel de abordare răbdătoare ne va ajuta să manifestăm o altă calitate necesară, şi anume empatia.

15, 16. Cum ne poate ajuta empatia să comunicăm?

¹⁵ Empatie înseamnă, ca să spunem aşa, a ne transpune în situaţia altora. Apostolul Pavel a apreciat foarte mult necesitatea empatiei, aşa cum se poate vedea din ceea ce le–a scris corintenilor: „Căci, măcar că sînt liber faţă de toţi, m–am făcut robul tuturor, ca să cîştig pe cei mai mulţi. Pentru iudei am devenit ca un iudeu, ca să cîştig pe iudei; cu cei care sînt sub lege m–am făcut ca şi cum aş fi fost sub lege, (măcar că nu sînt sub lege) ca să cîştig pe cei care sînt sub lege; cu cei care sînt fără lege m–am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sînt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sînt supus lui Hristos), ca să cîştig pe cei fără lege. Am fost slab cu cei slabi, ca să cîştig pe cei slabi. M–am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii.“ — 1 Corinteni 9:19–22.

¹⁶ Pentru a–l imita pe apostolul Pavel în această privinţă, trebuie să avem tact, discernămînt şi spirit de observaţie. Empatia ne va ajuta să le comunicăm adevărul ascultătorilor noştri conform modului lor de gîndire şi de simţire. Publicaţia Să aducem argumente din Scripturi ne este de mare folos în acest domeniu. Să o aveţi întotdeauna cu voi în minister.

Iubirea — un ajutor în comunicare

17. Dintre toate calităţile creştine, care este cea mai importantă pentru a comunica adevărul cu eficienţă, şi cum se manifestă ea?

¹⁷ Modestia, umilinţa spiritului, răbdarea şi empatia sînt calităţi esenţiale pentru a transmite informaţii în mod eficient. Mai presus de toate, însă, iubirea altruistă ne va ajuta să avem succes în a ajunge la inima altora. Lui Isus i–a fost milă de oameni pentru că «erau necăjiţi şi risipiţi ca nişte oi care n–au păstor». Iubirea era aceea care l–a impulsionat pe Isus să spună: „Veniţi la mine toţi cei care trudiţi şi sînteţi împovăraţi şi eu vă voi înviora“ (Matei 9:36; 11:28, NW). Şi noi vrem să–i înviorăm pe oameni şi să–i ajutăm să găsească drumul spre viaţă, pentru că îi iubim. Mesajul nostru este plin de iubire, de aceea, să continuăm să–l spunem cu iubire. Această iubire se manifestă printr–un zîmbet prietenos, prin amabilitate şi gentileţe, prin bună dispoziţie şi căldură.

18. Cum îl putem imita pe Pavel, aşa cum el şi–a imitat Stăpînul?

¹⁸ În această privinţă apostolul Pavel a fost un imitator excelent al Stăpînului său, Isus Cristos. De ce a avut el un succes atît de mare în a forma noi congregaţii? Datorită zelului său? Da. Dar şi datorită iubirii pe care o manifesta. Să remarcăm expresiile sale pline de afecţiune cu privire la noua congregaţie din Tesalonic: „Ne–am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce–şi creşte cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră pentru voi, ne–am fi găsit plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, atît de scumpi ne ajunseserăţi.“ Faptul de a–l imita pe Pavel ne va ajuta în eforturile noastre de a comunica. — 1 Tesaloniceni 2:7,8.

19. De ce nu ar trebui să ne lăsăm descurajaţi de teritoriile nereceptive?

¹⁹ Dacă am făcut tot ce ne–a stat în putinţă pentru a comunica şi totuşi nu ajungem la rezultatele dorite, trebuie oare să ne descurajăm? Nicidecum. Studenţii Bibliei (cum se numeau altădată Martorii lui Iehova) obişnuiau să spună că, pentru a accepta adevărul, oamenii au nevoie de trei calităţi. Ei trebuie să fie cinstiţi, umili şi flămînzi spiritualiceşte. Nu ne putem aştepta ca nişte oameni nesinceri sau necinstiţi să reacţioneze în mod favorabil la adevăr; nici nu ne putem aştepta ca persoane arogante sau orgolioase să asculte vestea bună. Pe de altă parte, chiar dacă cineva este cinstit sau umil într–o oarecare măsură, nu este probabil ca el să accepte adevărul dacă nu este flămînd spiritualiceşte.

20. De ce se poate spune întotdeauna că eforturile noastre nu au fost zadarnice?

²⁰ Fără îndoială, multor persoane pe care le întîlniţi în teritoriul vostru le lipsesc parţial sau complet cele trei calităţi. Profetul Ieremia a trăit aceeaşi experienţă. (Ieremia 1:17–19; compară cu Matei 5:3.) Totuşi eforturile noastre nu sînt niciodată zadarnice. De ce nu? Deoarece noi vestim numele şi Regatul lui Iehova. Atît prin predicarea, cît şi prin însăşi prezenţa noastră, îi avertizăm pe cei răi (Ezechiel 33:33). Şi să nu uităm niciodată că prin eforturile noastre de a le comunica altora adevărul, tragem noi înşine foloase (1 Timotei 4:16). Ne menţinem tare credinţa şi ne păstrăm vie speranţa în Regat. În plus, ne menţinem integritatea şi în felul acesta luăm parte la sfinţirea numelui lui Iehova Dumnezeu, înveselindu–i inima. — Proverbe 27:11.

21. Ce se poate spune în rezumat?

²¹ În rezumat: Comunicarea este transmiterea eficientă a unor informaţii. Arta de a comunica este vitală, iar atunci cînd comunicarea eşuează, rezultă mari daune. Am constatat că Iehova şi Isus Cristos sînt cei mai de seamă comunicanţi şi că Isus a instituit un canal de comunicare pentru timpul nostru. Am remarcat totodată că prin ţinuta şi comportarea noastră, noi comunicăm, transmiţîndu–le nişte mesaje altora. Am învăţat că faptul de a discuta în mod argumentat cu oamenii joacă un rol important în încercarea noastră de a comunica cu ei şi că, pentru a comunica cu eficienţă, trebuie să fim modeşti şi umili, să manifestăm empatie, să dăm dovadă de răbdare şi, mai presus de toate, să facem aceasta dintr–o inimă plină de iubire. Dacă vom cultiva aceste calităţi şi vom urma exemplele biblice, vom avea succes în calitate de comunicanţi creştini. — Romani 12:8–11.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ În ce mod începe comunicarea înainte de a rosti un cuvînt?

◻ Care sînt cîteva din exemplele de comunicare prin discuţie argumentată cu eficienţă?

◻ Ce calităţi le–au permis lui Isus Cristos şi lui Pavel să comunice cu eficienţă?

◻ De ce nu trebuie să fim descurajaţi dacă rezultatele întîrzie să apară?