„Ziua Domnului“

„PRIN INSPIRAŢIE am ajuns să fiu în ziua Domnului“ (Apocalips 1:10, NWT). Aşa a spus bătrînul apostol Ioan, înfăţişat mai sus, în primul capitol al cărţii biblice Apocalipsul. Cuvintele lui ne ajută să stabilim timpul împlinirii splendidelor viziuni pe care el le descrie în continuare.

Dar nu toţi sînt de acord cu această redare a textului din Apocalips 1:10. De exemplu, Jörg Zink, un traducător german al Bibliei, îl redă astfel: „M–am umplut de spirit sfînt — era duminică.“ Totuşi, majoritatea versiunilor biblice traduc fraza grecească téi ku·ri·a·kéi he·mé·rai prin „ziua Domnului“. Dar într-o notă de subsol mulţi afirmă că ea se referă la duminică. Este corect acest lucru?

Herders Bibelkommentar, o lucrare de referinţă catolică, în limba germană, explică astfel raţiunea care stă la baza acestei concepţii: „Aici [Apocalips 1:10] nu se face referire la Ziua Judecăţii Finale, care este cunoscută şi sub numele de «Ziua Domnului», ci la o zi specifică a săptămînii. Primii creştini au început să sărbătorească prima zi a săptămînii drept ziua principalelor lor slujbe bisericeşti încă de la mijlocul secolului I. (Fapte 20:7; 1 Cor. 16:2)“ Totuşi, cele două versete citate în această lucrare de referinţă nu dovedesc nicidecum că creştinii din secolul I considerau prima zi a săptămînii drept „ziua principalelor lor slujbe bisericeşti“.

Primul text, Fapte 20:7, nu consemnează decît că Pavel, tovarăşii lui de călătorie şi creştinii din Troa s-au adunat laolaltă în prima zi a săptămînii pentru o masă. Întrucît Pavel urma să plece a doua zi şi avea să nu-i mai vadă un timp, el s-a folosit de această ocazie pentru a le vorbi pe îndelete.

Cel de al doilea text, 1 Corinteni 16:2, îi încuraja pe creştinii din Corint să pună bani deoparte „în fiecare prima zi a săptămînii“ pentru a avea cu ce să îi ajute pe cei nevoiaşi din Iudeea. Savantul Adolf Deissmann sugerează că aceasta poate să fi fost o zi de plată. În orice caz, propunerea lui Pavel era practică, deoarece banii puteau să se epuizeze pe parcursul săptămînii.

Nicăieri în Biblie nu se spune că respectivii creştini din perioada apostolică considerau prima zi a săptămînii, numită actualmente duminică, drept un fel de sabat creştin, adică o zi rezervată exclusiv pentru întrunirile lor regulate în vederea închinării. Abia după moartea apostolilor a ajuns duminica să fie considerată astfel şi să fie numită „ziua Domnului“. Aceasta face parte din apostazia profeţită de Isus şi de apostolii înşişi. — Matei 13:36-43; Fapte 20:29, 30; 1 Ioan 2:18.

Ce este atunci „ziua Domnului“? Contextul Apocalipsului 1:10 arată că Isus este Domnul căruia îi aparţine ziua menţionată. Cuvîntul lui Dumnezeu identifică expresii ca „ziua Domnului nostru Isus Cristos“ cu un timp de judecată pentru omenire şi de restabilire a Paradisului. — 1 Corinteni 1:8; 15:24-26; Filipeni 1:6, 10; 2:16.

Aşadar, în traducerea sa Das Neue Testament (Noul Testament), Hans Bruns are dreptate cînd spune: „Unii susţin că el [Ioan] vorbeşte aici despre duminică, dar este mult mai probabil că el se referă la ilustra Zi a Domnului, de care se leagă, la urma urmei, tot ceea ce el descrie ulterior.“ W. E. Vine afirmă următoarele: „«Ziua Domnului» (. . .) este Ziua judecăţii Sale manifestate asupra lumii.“ În al său Lexikon zur Bibel (Lexiconul Bibliei) Fritz Rienekker spune că „ziua Domnului“ se referă clar la „ziua de judecată“.

Înţelegerea corectă a expresiei „ziua Domnului“ ne ajută să înţelegem în întregime cartea Apocalipsul. De altfel, dovezile arată că acea zi a început deja. Cît de important este deci ca să «ascultăm cuvintele profeţiei din Apocalips şi să păzim cele scrise în ea»! — Apocalips 1:3, 19.

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

O explicaţie clară şi actuală a fiecărui verset din cartea Apocalipsul este prezentată în „Apocalipsul — grandiosul său apogeu este aproape!“ Acest fascinant auxiliar pentru studierea Bibliei îl găsiţi la Martorii lui Iehova