Reproducerea vieţii — evoluţie sau intervenţie divină?
„DE O complexitate miraculoasă.“ Aşa a descris revista Science News organele de reproducere ale femeii. Dar ovulul care provine din ovarele femeii nu poate să producă viaţă de unul singur. Pentru ca viaţa să apară trebuie ca un spermatozoid provenit din organele de reproducere ale bărbatului să se combine cu nucleul ovulului. Dar ce face spermatozoidul pentru ca celula-ou să se dezvolte? Iată o întrebare care îi pune încă în încurcătură pe oamenii de ştiinţă.
Cei care cred în evoluţie sînt confruntaţi cu încă o întrebare: dacă organele de reproducere ale bărbatului şi femeii au evoluat, cum a putut viaţa să se reproducă înainte de formarea completă a celor două organe?
Însă miracolele legate de reproducere nu se limitează doar la atîta. Materialul genetic pe care îl conţine un ou fecundat nu poate fi văzut decît la microscop. Totuşi, după cum spun profesorii Frais şi Davis în cartea lor A Case for Creation (Argumente în favoarea creaţiei), „el este ca o vastă bibliotecă de informare“. Ei adaugă: „Nu există nici un alt exemplu de miniaturizare care să fie cîtuşi de puţin asemănător cu acesta.“ Această bibliotecă microscopică dirijează creşterea tuturor părţilor corpului, inclusiv a detaliilor, cum ar fi culoarea ochilor şi a părului.
La scurt timp după fecundare, celula se divizează în două, apoi în patru şi aşa mai departe, pînă cînd se formează o masă de celule. Diviziunea celulară implică duplicarea şi combinarea a milioane de molecule. Acest fenomen este ca o uzină care s-ar diviza automat în două localuri separate şi dotate cu echipament identic pentru furnizarea aceluiaşi produs, iar această multiplicare s-ar repeta fără întrerupere. Dar încă nu am ajuns la capătul surprizelor.
Celule de diferite forme încep să-şi facă apariţia: celule nervoase, celule musculare, celule epiteliale, precum şi toate celelalte feluri de celule din care este alcătuit corpul omenesc. Diferenţierea celulară este un mister, organizarea celulară este un alt mister. „Nimeni nu cunoaşte cu certitudine, spune Science Digest, motivul pentru care anumite celule se organizează pentru a forma un rinichi, altele pentru a forma un ficat şi aşa mai departe.“ Cînd corpul omenesc ajunge la deplină dezvoltare el se compune din aproximativ o sută de mii de miliarde de celule.
Conform teoriei evoluţiei, viaţa omului a evoluat pornind de la microorganisme simple. Dar, spre deosebire de oameni, cea mai mare parte a microorganismelor provin dintr-un singur părinte. Ele se reproduc singure. Cum ar fi putut evolua această formă de reproducere într-un proces mai complex care necesită doi părinţi? Evoluţioniştilor le este greu să răspundă, după cum o demonstrează chenarul din pagina precedentă.
Acest mare salt este explicat cu superficialitate drept „inventarea reproducerii sexualte“. Însă unii oameni de ştiinţă au curajul să-şi exprime dezacordul. Profesorul Jaap Kies, de la Universitatea Western Cape (Africa de Sud) spune că aceasta este o „speculaţie revoltătoare“.
Există doar o singură explicaţie satisfăcătoare a modului în care se reproduce viaţa: este vorba de un dar al Atotînţeleptului Creator, Iehova Dumnezeu. Biblia spune: „Orice dar bun şi orice cadou perfect este de sus.“ — Iacob 1:17.
[Chenarul de la pagina 3]
Ce recunosc evoluţioniştii cu privire la reproducere
„Nu avem nici cea mai mică idee despre cauza finală a sexualităţii: de ce trebuie ca fiinţe noi să fie produse prin unirea a două elemente sexuale în locul procesului de partenogeneză [reproducerea cu un singur părinte] (. . .) Iată o chestiune care este deocamdată învăluită în mister.“ — Charles Darwin, 1862.
Vorbind despre opinia lui Darwin, revista Science News din 8 septembrie 1984 adaugă următoarele: „Şi astăzi s-ar putea spune acelaşi lucru.“
În prefaţa la Sex and Evolution (Sexualitate şi evoluţie), profesorul George C. Williams afirmă: „Această carte a fost scrisă pornind de la convingerea că predominanţa reproducerii sexuale la plante şi la animalele superioare contrazice teoria generală a evoluţiei.“
În cartea sa The Evolution of Sex (Evoluţia sexualităţii), profesorul John Maynard Smith prezintă „o schemă a originii sexualităţii“, definind-o drept „cea mai bună schemă pe care o pot oferi“. El încheie cu următoarele cuvinte: „Nu pot să spun că acord o prea mare încredere acestei explicaţii.“
„Sexualitatea este problema principală cu care se confruntă evoluţionismul (. . .) După cîte se pare, cîteva dintre problemele cele mai importante pe care le pune evoluţionismul n-au fost aproape niciodată abordate (. . .) Cea mai vastă, cea mai persistentă şi la care este cel mai greu să se dea un răspuns este aceasta: de ce există sexul?“ — The Masterpiece of Nature (Capodopera naturii), de profesorul Graham Bell.