Persecutaţi pentru că au spus adevărul
MARTORII lui Iehova nu sprijină credinţele şi practicile Kimbilikiti, deoarece acestea contravin principiilor scripturale. Adevărul cuprins în Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, i-a eliberat (Ioan 8:31, 32). Din acest motiv, ei nu permit ca fiii lor să fie circumcişi conform ritualurilor Kimbilikiti. Ei nu dau hrana, banii şi bunurile ce li se cer în perioadele de iniţiere, iar soţiile lor nu participă la pescuitul obligatoriu organizat cu ocazia acestor evenimente.
În ceea ce priveşte asasinarea Martorilor despre care am vorbit în articolul precedent, este interesant de notat comentariul făcut de reprezentantul ministerului public: „Unii Warenga care participau în trecut la ritualurile Kimbilikiti şi care le cunosc secretele, sînt acum Martori ai lui Iehova. Ei au dezvăluit aceste secrete, în special cele care demonstrează inexistenţa spiritului numit Kimbilikiti. În acest mod, ei au arătat că ofrandele cerute de acest spirit constituie o escrocherie colosală organizată de bătrînii care conduc aceste ceremonii.“
Pe măsură ce membrii tribului Rega acceptă învăţăturile Bibliei, superstiţia şi teama de moarte fac loc adevărului şi speranţei în înviere (Ioan 5:28, 29). În locul insultelor adresate mamelor, soţiilor şi surorilor lor, bărbaţii învaţă să manifeste respect faţă de femei. — Efeseni 5:21—6:4; 1 Timotei 5:1, 2.
Spre deosebire de martorii lui Iehova, multe din bisericile creştinătăţii permit „credincioşilor“ lor să practice o religie tribală cu aparenţe aşa-zis creştine. De fapt, mulţi dintre preoţii şi marii preoţi Kimbilikiti sînt consideraţi membri loiali şi respectaţi ai anumitor biserici. Ce deosebire există între mentalitatea acestor oameni şi sfatul dat de apostolul Pavel: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce asociere există între dreptate şi nelegiuire? Sau ce participare are lumina cu întunericul? (...) Şi ce acord există între templul lui Dumnezeu şi idoli?“ — 2 Corinteni 6:14–16.
De multe ori, martorii lui Iehova întîmpină greutăţi din partea celor care întreţin legături atît cu Kimbilikiti cît şi cu bisericile ortodoxe. Aceşti adversari se asemănau persoanelor din Efes care făceau idoli. Într-adevăr, aceştia înţeleseseră că Pavel le punea în pericol comerţul, dovedind că „cei făcuţi de mîini nu sînt dumnezei“ (Fapte 19:23–28). Acelaşi lucru se petrece şi cu adevărul care demonstrează inexistenţa spiritului Kimbilikiti.
Martorii lui Iehova consideră ca fiind de datoria lor să anunţe aceste adevăruri. Desigur, această atitudine le-a pricinuit uneori suferinţe. Ce învăţături putem trage, însă, din fidelitatea şi răbdarea lor?