„Bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu“

„Să aveţi credinţă în Iehova (. . .) şi, astfel, să aveţi succes.“ — 2 CRONICI 20:20

1. În ce privinţe constituie Iosafat o frumoasă imagine prefigurativă a lui Isus, Regele întronat?

IOSAFAT, regele lui Iuda, a fost un rege bun. „El a umblat pe calea tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ea, făcînd ceea ce este drept în ochii lui Iehova“ (2 Cronici 20:32). Numele său înseamnă „Iehova este judecător“. El a preamărit numele lui Iehova, apelînd la el pentru îndrumare pe calea dreptăţii şi pentru ajutor, ca să poată judeca poporul Său. El s-a îngrijit ca membrii acestui popor să fie instruiţi în legea lui Iehova. El însuşi s-adus printre iudei, pentru a-i încuraja să se întoarcă la adevărata închinare a lui Iehova. El a organizat regatul pentru o închinare teocratică. În toate aceste manifestări, el constituie o frumoasă imagine prefigurativă a lui Isus Cristos, Regele care a fost instalat pe tronul său ceresc în 1914 şi care îi adună acum, pentru supravieţuire, pe membrii poporului lui Iehova, în timp ce forţele demonice, la rîndul lor, adună naţiunile la războiul final a Armaghedonului. — Matei 25:31–34; Apocalips 16:13, 14, 16.

2. a) Ce criză majoră s-a ivit în mijlocul iudeilor? b) Cu ce situaţie similară sînt confruntaţi astăzi Martorii lui Iehova? c) Care elemente ale lumii lui Satan corespund cu Amon, Moab şi Muntele Seir?

² După ce Iosafat s-a ocupat de restabilirea ordinii teocratice în Iuda, s-a ivit o criză majoră. Un duşman puternic, „o mare mulţime“, a venit din regiunile Amonului, Moabului şi a Muntelui Seir, ameninţînd cu distrugerea pe poporul lui Dumnezeu (2 Cronici 20:1, 2, 22). Situaţia actuală este similară. Întrucît Martorii lui Iehova „nu fac parte din lume“, ei sînt urîţi de lumea lui Satan şi sînt deseori persecutaţi cu cruzime de către duşmanii lui Dumnezeu (Ioan 15:19; 1 Ioan 5:19). În timpul lui Iosafat litigiul îl constituia exercitarea stăpînirii asupra lui Iuda (care înseamnă „laudă“) — ţara în care locuia poporul lui Dumnezeu. Dar acum, conform modelului furnizat de puterile antice Amon şi Moab, actualele puteri politice şi comerciale (inclusiv producătorii de material de război apocaliptic) se luptă între ele pentru a cîştiga stăpînirea asupra lumii. Acţionînd astfel, ele încalcă domeniul care aparţine în mod legitim, din 1914, Regatului Mesianic al lui Dumnezeu (Apocalips 11:15, 18). Muntele Seir din antichitate a devenit domeniul Edomului apostat, alcătuit din descendenţii lui Esau, fratele geamăn al lui Iacob. În consecinţă, locuitorii de pe Muntele Seir au prefigurat pe apostaţii înfumuraţi ai creştinătăţii de azi. — Geneza 32:3.

3. În ce fel se aseamănă acţiunea lui Iosafat şi a iudeilor cu acţiunea Martorilor loiali de astăzi?

³ Întrucît acum era ameninţat de aceste hoarde invadatoare, ce putea să facă regele Iosafat? Ei bine, ce fac slujitorii loiali ai lui Iehova, ori de cîte ori se află în faţa unor situaţii extreme, persecuţii sau împrejurări în care viaţa le este periclitată? Iosafat „şi-a îndreptat faţa pentru a-l căuta pe Iehova“. Şi oamenii au venit din toate oraşele lui Iuda, „pentru a-i cere sfat lui Iehova“ la casa închinării adevărate. — 2 Cronici 20:3–5.

4. a) La ce condiţii se pot aştepta membrii poporului lui Iehova? b) Unde caută salvare o „mare mulţime“ care creşte încontinuu?

⁴ Ce exemplu minunat pentru poporul de astăzi al lui Dumnezeu! Această epocă a violenţei înaintează spre punctul ei culminant, la Har-Maghedon. Condiţiile existente în lumea lui Satan nu vor deveni mai puţin violente (2 Timotei 3:1, 13). Deseori, însăşi viaţa membrilor poporului lui Iehova poate fi ameninţată. Şi atunci, unde vom găsi protecţie? Ea se găseşte în unitatea închinării noastre. În Sălile Regatului şi în alte locuri unde studiem Biblia, noi ne întrunim pentru a ne nutri cu hrană spirituală consistentă şi pentru a ne organiza serviciul public prin care îl lăudăm pe Iehova. Din fericire, „o mare mulţime“ continuă să iasă din toate naţiunile pentru a se alătura membrilor poporului lui Dumnezeu la efectuarea „serviciului sacru“. Aceşti nou-veniţi se îndreaptă spre muntele lui Iehova, sau casa unde se aduce închinare lui Dumnezeu. Această acţiune semnifică faptul că şi ei vor fi salvaţi. — Apocalips 7:9, 15; Isaia 2:3.

5. Ce anume sugerează „noua curte“ a lui Iosafat cu privire la organizaţia actuală a lui Iehova?

⁵ Iosafat s-a dus „în casa lui Iehova, înaintea noii curţi“. Evident, din programul de construcţii pe care regele îl iniţiase în Iuda, făcea parte şi lărgirea spaţiilor pentru închinare în templul din Ierusalim. La fel şi astăzi, sub îndrumarea Regelui care guvernează în prezent, Isus Cristos, se desfăşoară un grandios program de edificare spirituală, astfel că în curtea pămîntească a templului lui Iehova există un spaţiu amplu pentru milioanele de membri nepreoţeşti care alcătuiesc „marea mulţime“. Ce minunat este să te afli acolo! — Psalm 27:1–5.

Să apelăm la Iehova

6. a) Ce probleme au fost menţionate în rugăciunea lui Iosafat? b) Cum putem găsi putere în timpul perioadelor de încercare?

⁶ Aflîndu-se în casa lui Iehova, Iosafat a prezentat întreaga problemă înaintea Dumnezeului său, în rugăciune. El a recunoscut regalitatea, puterea şi autoritatea lui Iehova şi a trecut în revistă lucrările pe care Iehova le-a făcut în folosul poporului său. El s-a referit la rugăciunea însufleţită a lui Solomon, pe care acesta a spus-o la programul de inaugurare a templului şi pe care a încheiat-o cu aceste cuvinte pline de umilinţă: „Noi înşine nu ştim ce ar trebui să facem, însă ochii noştri sînt îndreptaţi spre tine“ (2 Cronici 20:5–12; 6:12–14, 34, 35). Te-ai aflat vreodată într-o asemenea situaţie, cînd ţi se părea că nu ai la cine să apelezi? Mai tîrziu, apostolul Pavel s-a aflat deseori în astfel de situaţii critice. De aceea el a trebuit să se sprijine mult pe Iehova. Totuşi Pavel a putut spune întotdeauna: „Cînd sînt slab, atunci sînt puternic“, deoarece atunci cînd se simţea total incapabil de-a acţiona cu forţele proprii, faptul că se sprijinea cu desăvîrşire pe Iehova a devenit o sursă de putere inepuizabilă. Şi tu poţi deveni la fel de puternic! — 2 Corinteni 12:10; Proverbe 18:10.

7. Căror instrucţiuni date de Moise se supuneau acei iudei?

⁷ Dacă poţi, încearcă să-ţi imaginezi că te afli în imensul spaţiu al templului din Ierusalim: „În timpul acesta toţi cei din Iuda stăteau în picioare înaintea lui Iehova, chiar şi micuţii, soţiile şi fiii lor“ (2 Cronici 20:13). Fără îndoială, ei şi-au amintit de instrucţiunile semnificative pe care li le-a dat Moise cu privire la scopul unor asemenea întruniri, după cum este consemnat în Deuteronom 31:12. La acea mare întrunire nu existau locuri de stat jos pentru acele familii care îl aşteptau în mod respectuos pe Iehova, gata să execute cu promptitudine ordinele sale.

Filiera prin care comunică Iehova

8. Identificaţi canalul de comunicaţie al lui Iehova a) în timpul lui Iosafat şi b) în timpul nostru.

⁸ Dar cum a răspuns Domnul Suveran Iehova la rugăciunea lui Iosafat? Iehova a furnizat un canal de comunicaţie, în persoana lui Iahaziel din tribul lui Levi. Deşi Iahaziel nu era preot, Iehova l-a ales ca să proclame unul dintre cele mai însufleţitoare mesaje de încurajare din întreaga Scriptură. Lucrul cel mai important a fost acela că „spiritul lui Iehova a venit asupra lui în mijlocul adunării“ (2 Cronici 20:14). S-a îngrijit oare Iehova de un canal de comunicaţie corespunzător şi în mijlocul poporului său astăzi? Cu siguranţă! De altfel, Isus a menţionat acest canal de comunicaţie în profeţia despre „încheierea sistemului de lucruri“, cînd s-a referit la clasa unsă a „sclavului fidel şi prevăzător“, căruia Stăpînul i-a încredinţat toate „averile“ sale de pe pămînt. — Matei 24:3, 45–47.

9. a) În ce sens era adecvat numele lui Iahaziel? b) Care a fost mesajul lui Iehova şi cum ne încurajează acest mesaj în prezent?

⁹ Numele Iahaziel înseamnă „Dumnezeu vede“. Dumnezeu putea, într-adevăr, să vadă tot ceea ce era legat de criza aceea. El a prevăzut cursul pe care îl va urma poporul său. El a văzut, de asemenea, rezultatul final al acestui curs. Deci ce mesaj a transmit Iehova prin Iahaziel? Ascultă-l! Iată ce conţinea el: „Luaţi seama, voi, tot Iuda şi voi, locuitori ai Ierusalimului şi tu, rege Iosafat!. Iată ce v-a spus Iehova: «Să nu vă fie teamă şi să nu fiţi îngroziţi din cauza acestei mari mulţimi, căci bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu»“ (2 Cronici 20:15). Cît de mult trebuie să se fi bucurat acea mulţime unită! Şi cît de mult ne bucurăm noi, astăzi, cînd ştim că, indiferent de felul în care ne atacă Satan şi armatele sale — indiferent de felul în care vor fi puse la încercare credinţa şi integritatea noastră —, în calitate de popor unit, ne putem sprijini deplin pe Iehova, fiind siguri că el va lupta în locul nostru în bătălie! — Exod 15:2, 3; Psalm 24:8; 37:3–7; Zaharia 14:3.

E necesar să acţionăm în unitate

10. a) În ce consta încercarea integrităţii la care aveau să fie supuşi iudeii din timpul lui Iosafat? b) Ce lucrare duce la „acţiunea ciudată“ a lui Iehova?

¹⁰ Dar acei iudei aveau obligaţia de a nu rămîne pasivi şi a aştepta o eliberare miraculoasă, pe care ar fi putut să le-o aducă Iehova. Ei aveau obligaţia de a fi un popor de acţiune. Dacă voiau să supravieţuiască, trebuia ca ei să dovedească ascultare faţă de Iehova şi să acţioneze în conformitate cu voinţa sa. Fără îndoială, mulţi dintre ei erau de părere că instrucţiunile care veneau de la Iehova erau neobişnuite. Aceste instrucţiuni i-au supus la o încercare a integrităţii. În acelaşi fel, înainte ca Iehova să-şi efectueze „acţiunea“ sa „ciudată“, „lucrarea sa neobişnuită“ care constă în distrugerea creştinătăţii la începutul „necazului cel mare“, el cere ca martorii săi să participe în unitate la o lucrare care, pentru mulţi, poate părea neobişnuită. Această lucrare este serviciul lor sacru care rezidă în a merge de repetate ori la locuinţele oamenilor, pentru a-i avertiza despre distrugerea iminentă. — Isaia 28:21; Matei 24:14, 21.

11, 12. a) Ce poruncă neobişnuită a fost dată de Iahaziel şi cum au reacţionat iudeii la ea? b) Cum putem şi noi să manifestăm încredere în Iehova, sprijinindu-ne pe el?

¹¹ Cerinţa lui Iehova este prefigurată de ordinele pe care Iahaziel le-a dat poporului din Iuda. Referindu-se la hoardele duşmane, el a spus: „Mîine să coborîţi împotriva lor (. . .) Voi nu va trebui să luptaţi în cazul de faţă. Luaţi poziţie, opriţi-vă şi vedeţi salvarea lui Iehova în favoarea voastră. O, Iuda şi Ierusalim, să n-aveţi teamă şi să nu fiţi îngroziţi! Mîine ieşiţi împotriva lor şi Iehova va fi cu voi“ (2 Cronici 20:16, 17). Acelei adunări neînarmate, alcătuită din bărbaţi, femei şi copii, i s-a poruncit să pornească împotriva armatelor coalizate ale duşmanilor. — Vezi şi Psalm 148:12, 13.

¹² Iosafat şi iudeii din timpul lui au arătat apreciere deosebită faţă de îndrumarea pe care Iehova a transmit-o prin Iahaziel. „Numaidecît Iosafat s-a aplecat adînc, cu faţa la pămînt şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea lui Iehova, pentru a aduce omagiu lui Iehova.“ (2 Cronici 20:18). Marele Iosafat, Isus Cristos, a manifestat o astfel de încredere, sprijinindu-se în mod supus pe Iehova, în timp ce a fost pe pămînt, iar noi putem fi siguri că el va aştepta de la Iehova ordinele de bătălie, cînd Iehova, ‘la dreapta sa, va sfărîma regi în ziua mîniei sale’ (Psalm 110:5, 6). În mod similar, Martorii lui Iehova de astăzi sînt fericiţi „să aducă omagiu“ Dumnezeului în care se încred, în timp ce îl slujesc în curţile sale. — Psalm 84:10–12; 122:1–4.

13. Cine sînt, astăzi, aceia care îl laudă pe Iehova „cu o voce extraordinar de puternică“? Ce rezultat are această acţiune?

¹³ Potrivit textului din 2 Cronici 20:19, cîntăreţii templului „s-au ridicat pentru a-l lăuda pe Iehova, Dumnezeul lui Israel, cu o voce extraordinar de puternică“. Dar cine sînt, astăzi, aceia care, sub îndrumarea rămăşiţei unse, folosesc „o voce extraordinar de puternică“, pentru a-l lăuda pe Iehova înaintea duşmanilor săi? Cu siguranţă, în prima linie a poporului lui Iehova se află un grup de pionieri, care creşte în permanenţă. Acest grup alcătuit din pionieri auxiliari, pionieri generali, pionieri speciali şi misionari, adică acele persoane care se află în fruntea activităţii de lăudare a lui Iehova în serviciul de teren, a cunoscut în anul 1984 o creştere de 26%. „Cîntarea“ lor a adus o contribuţie extraordinară la uluitoarea cifră de 505 588 037 ore dedicate serviciului de teren în anul 1984, ceea ce reprezintă o creştere de 16%!

14. Urmînd exemplul iudeilor din antichitate, cum manifestă mulţi Martori actuali credinţă prin intermediul lucrărilor?

¹⁴ În vechiul Ierusalim nu era timp pentru lîncezeală. Manifestînd supunere, oamenii „s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au ieşit spre deşertul Tecoa“ (2 Cronici 20:20). Ei erau nerăbdători să-şi manifeste credinţa prin lucrări. (Vezi şi Iacob 2:14.) În mod asemănător, slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu trebuie, adeseori, să iasă dis-de-dimineaţă la lucru. Soţiile care sînt casnice şi care activează ca pioniere, precum şi alţi creştini, trebuie să se scoale devreme pentru a efectua treburile gospodăriei, astfel încît să-şi poată dedica toată dimineaţa în serviciul lui Iehova. Acolo, în lumea lui Satan, există oameni care suspină şi plîng şi care trebuie însemnaţi pentru a fi salvaţi pe parcursul „marelui necaz“. Martorii lui Iehova sînt hotărîţi să-i găsească pe aceşti oameni. — Vezi Ezechiel 9:4.

Înainte!

15. a) În cine trebuia să aibă credinţă iudeii? b) Cum putem să avem succes astăzi?

¹⁵ Textul din 2 Cronici 20:20 spune în continuare: „În timp ce ieşeau, Iosafat a stat în picioare şi a spus: «Ascultaţi-mă, o, Iuda şi voi, locuitori ai Ierusalimului! Să aveţi credinţă în Iehova, Dumnezeul vostru, ca să aveţi o lungă durată. Să aveţi credinţă în profeţii săi şi, astfel, să aveţi succes!»“ În mod similar, conducătorul adunării creştine, Regele nostru care domneşte în prezent, şi-a încurajat mult poporul ca să manifeste loialitate. Aceste încurajări le găsim în următoarele pasaje: Matei 10:27, 28; 24:9–13; Ioan 16:33. Să manifestăm credinţă în Iehova, credinţă în aceia pe care el îi foloseşte ca membri — da, credinţă în organizaţia sa! Cît de important este ca, astăzi, cînd mergem în serviciul lui Iehova, să manifestăm o astfel de credinţă! De fapt aceasta este calea spre succesul sigur — succes pe care pot să-l obţină toţi Martorii botezaţi şi dedicaţi care exercită credinţă în Iehova şi în aranjamentele sale. Dintre acestea face parte şi viaţa veşnică — o minunată asigurare care este posibilă prin intermediul jertfei Fiului său. — Ioan 3:16; 17:3.

16. a) Care „cîntăreţi“ deţin deseori conducerea în serviciu? b) În ce sens îl laudă pe Iehova îmbrăcaţi „în podoabe sfinte“?

¹⁶ În continuare, Iosafat „a ţinut sfat cu poporul şi a pus cîntăreţi pentru Iehova şi pe aceia care, în podoabe sfinte, înălţau laude, în timp ce ieşeau înaintea bărbaţilor înarmaţi şi spuneau: «Lăudaţi pe Iehova, fiindcă bunătatea sa iubitoare este pe timp indefinit»“ (2 Cronici 20:21). În împrejurarea aceea cîntăreţii templului au fost primii care au plecat la bătălie. În mod asemănător sub îndrumarea rămăşiţei unse, pionierii şi misionarii, supraveghetorii călători şi soţiile lor, creştinii care slujesc în căminele Betel, precum şi bătrînii adunărilor şi slujitorii auxiliari sînt adeseori în primele rînduri în privinţa efectuării serviciului sacru, stimulîndu-i la activitate pe toţi membrii adunărilor. Toţi aceştia îl laudă pe Iehova „în podoabe sfinte“ şi umblînd în conformitate cu ordinea teocratică. Din podoaba lor spirituală face parte şi noua personalitate creştină, prin care se evidenţiază adevărata dreptate şi loialitate (Efeseni 4:24; Galateni 5:22, 23). Ce privilegiu minunat este să participi, astăzi, la această mişcare mondială şi să preamăreşti numele de Iehova şi bunătatea sa iubitoare! — Psalm 144:1, 2; 136:1–26.

17. a) De ce poporul lui Iehova „nu trebuie să lupte“? b) Ce „gînd“ al lui Iehova semnifică distrugere pentru religia falsă?

¹⁷ Iehova îi spusese poporului său: „Voi nu va trebui să luptaţi în cazul de faţă.“ Şi chiar aşa a fost. „În momentul în care ei au început cu strigătul de bucurie şi cu lauda“, Iehova a prins într-o ambuscadă hoardele invadatoare, astfel încît „fiii lui Amon şi Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor regiunii muntoase a Seirului pentru a-i da la distrugere şi a-i nimici“ (2 Cronici 20:17, 22, 23). Cu cîtă vioiciune înfăţişează acest tablou ceea ce se va întîmpla în curînd, în lumea lui Satan! După cum arată Apocalips 17:16, 17, Iehova are un „gînd“ cu privire la Babilonul cel Mare, în care creştinătatea reprezintă partea lui cea mai dezgustătoare. Iehova va face ca naţiunile militarizate care sînt membre ale O.N.U. să aibă acelaşi „gînd“ prin faptul că se vor întoarce împotriva religiilor false, ca să le devasteze şi să le distrugă. Marele sistem apostat al creştinătăţii, asemănător acelor edomiţi de pe Muntele Seir, va fi strivit!

18. Cum vor fi distruse în Har-Maghedon corespondentele moderne ale Amonului şi Moabului?

¹⁸ Dar aceasta nu este totul. Mai rămîn corespondentele moderne ale Amonului şi Moabului. (Vezi şi Apocalips 18:9, 10, 15–17.) Acestea se preocupă încă de distrugerea lăudătorilor lui Iehova, respectiv a „iudeilor“ din zilele noastre. Va veni însă momentul în care Iehova va executa hotărîrea sa judecătorească. După descrierea pe care Apocalips 19:11–16 o face acestei acţiuni, Regele Isus Cristos va înainta pentru a călca teascul de vin al mîniei furiei Dumnezeului Preaînalt şi a distruge şi celelalte părţi ale sistemului mondial al lui Satan. La punctul culminant al acestei mari bătălii, rămăşiţele înfuriate ale naţiunilor politice şi ale hoardelor lor militare se vor lovi, cu siguranţă, una pe cealaltă, cu armele lor de distrugere. La fel s-a întîmplat şi cu Amon şi Moab cînd „s-au ajutat unul pe altul să-şi suprime propriul tovarăş“. Dar Iehova nu va permite niciodată ca ei să-şi folosească bombele lor nucleare pentru a distruge poporul lui Dumnezeu sau pămîntul, care este lucrarea mîinilor sale. — Apocalips 11:18; Isaia 45:12, 18; Psalm 115:16.

19. a) Cum vor reacţiona „iudeii“ de astăzi cînd vor trece în revistă cîmpul de bătaie? b) Ce simbolizează faptul că oamenii se adună pe Cîmpia joasă a lui Beraca?

¹⁹ „Cît despre Iuda, el a ajuns la turnul de veghere al deşertului. Cînd şi-au întors faţa spre mulţime, ei bine, iată că erau acolo: cadavrele lor căzute la pămînt, fără ca nimeni să fi scăpat.“ Cînd „iudeii“ de astăzi, împreună cu tovarăşii lor de închinare, vor trece în revistă rezultatele războiului de la Har-Maghedon, ei îl vor lăuda pe Iehova pentru această victorie măreaţă. Nu va fi nevoie ca ei să ia pradă efectivă, ci se vor bucura să se adune în „Cîmpia joasă a lui Beraca“, cîmpie simbolică — Beraca însemnînd „binecuvîntare“. Plini de bucurie, membrii „marii mulţimi“, care nu sînt preoţi, vor intra pe un pămînt curăţat, sub guvernarea Regatului şi se vor bucura, cu însufleţită anticipaţie, de următorul lor privilegiu — transformarea pămîntului într-o grădină paradiziacă. Timp de 1 000 de ani domeniul regal al Marelui Iosafat, Isus Cristos, se va bucura de pace, iar Dumnezeul său, Iehova, va asigura încontinuu liniştea pe întregul pămînt. — 2 Cronici 20:24–30.

Recapitulare 2 Cronici 20

□ Care sînt corespondentele actuale ale Amonului, Moabului şi Muntelui Seir?

□ Pe cine simbolizează Iosafat, Iahaziel şi iudeii?

□ În ce a constat reacţia minunată a „iudeilor“ de astăzi?

□ Ce anume ne dă încredere în rezultatul „marelui necaz“?

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 30, 31]

Asemenea lui Iosafat, Regele Isus îl ajută acum pe poporul lui Dumnezeu, „să aibă succes“ în activitatea de lăudare a lui Iehova