Să te bucuri în mod echilibrat la un ospăţ de nuntă

1, 2. a) Ce atitudine trebuie să manifestăm noi astăzi, faţă de reuniunile care au loc după încheierea unei căsătorii? b) Cît de necesare sînt aceste reuniuni?

PROBABIL că ai observat dovezile evidente despre profeţia care atestă că „în zilele din urmă“ oamenii vor fi „iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:1–4). O asemenea dovadă se poate observa cu uşurinţă în felul cum concep mulţi oameni ospăţul de nuntă sau dineul organizat cu ocazia căsătoriei precum şi felul în care ar trebui să se comporte la aceste ocazii.a Care ar trebui să fie concepţia noastră în această privinţă? Ar trebui oare ca un creştin să evite organizarea acestora? Oare soluţia nu ar consta mai degrabă în evitarea unor capcane pentru a putea rămîne „iubitori de Dumnezeu“?

² Indiferent cît de curentă este pe plan local organizarea unei reuniuni imediat după încheierea căsătoriei unui cuplu, creştinii nu sînt desigur obligaţi din punct de vedere scriptural să facă acest lucru. Unele cupluri preferă mai degrabă să aibă o reuniune cu membrii apropiaţi ai familiei sau cu cîţiva prieteni apropiaţi, cu care se pot bucura în cadrul unei mese restrînse. Totuşi, faptul că cineva organizează un ospăţ de nuntă sau participă la el, nu înseamnă în sine că este „iubitor de plăceri“, deoarece chiar Isus şi discipolii săi au participat la o asemenea festivitate în Cana.

3. Se organizau ospeţe de nuntă în timpurile biblice?

³ Nunta este o ocazie de bucurie atît pentru miri, cît şi pentru rudele şi prietenii lor. Ospeţele de nuntă pline de veselie sînt de multă vreme ceva obişnuit (Geneza 29:21, 22; Judecători 14:3, 10, 17). Deoarece iudeii erau familiarizaţi cu ospeţele de nuntă, Isus le-a folosit în trei pilde (Matei 22:2–14; 25:1–13; Luca 14:7–11). Chiar ultima carte a Bibliei spune: „Fericiţi sînt cei invitaţi la cina căsătoriei Mielului.“ — Apocalips 19:9.

4. Cum s-au desfăşurat multe ospeţe de nuntă?

⁴ Slujitorii lui Dumnezeu din trecut, între care se includ Isus însuşi şi discipolii săi, au găsit plăcere în aceste ospeţe de nuntă, dar într-un mod echilibrat. Mii de creştini din timpul nostru au procedat la fel. În Africa de Sud, un necredincios care a participat la nunta unei rudenii care este Martor al lui Iehova spunea: „N-am ştiut că Martorii fac nunţi atît de frumoase. Sîntem desgustaţi de toată acea beţie şi muzică zgomotoasă care are loc la nunţile din zilele noastre.“ Multe, foarte multe festivităţi de nuntă creştină îşi atrag pe drept laude din partea participanţilor.

5. Ce fel de probleme s-au ivit uneori?

⁵ Însă lumea exercită o presiune puternică pentru a-i determina pe creştini să devină „iubitori de plăceri“. Astfel, unii bătrîni creştini relatează:

„Mulţi profită de [ospăţul de nuntă] pentru a se distra. Ei gîndesc că nu prea există multe asemenea ocazii, de aceea doresc să profite la maximum de ele, pentru a-şi da frîu liber pornirilor care, în restul timpului, sînt ţinute sub control. Nu este de mirare că atmosfera devine turbulentă.“ — Europa.

„Se pare că celebrarea unei căsătorii constă dintr-o cuvîntare, puţină mîncare, şi dans pînă la ziuă. Unii cred că la petreceri pot bea mai mult decît de obicei, şi deseori se bea chiar prea mult.“ — America latină.

„Un ospăţ de nuntă poate presupune ‘să dansezi pînă la revărsatul zorilor’. Unele din aceste manifestări sînt de-a dreptul lumeşti — zgomotoase, cu multă băutură şi cu dansuri lumeşti. Mulţi se străduiesc să se facă remarcaţi prin vestimentaţia lor costisitoare şi prin marele număr de cutii cu bere cu care se aprovizionează.

Cumpătarea — o necesitate

6. Ce putem afla despre ospeţele de nuntă ale iudeilor din observaţia făcută la nunta din Cana?

⁶ Mulţi ştiu că, la ospăţul de nuntă din Cana, Isus a transformat apa în vin. Să ne amintim, însă, şi următoarea idee: „Dar, directorul petrecerii a gustat apa care fusese transformată în vin (. . .), l-a chemat pe mire şi i-a spus: ‘Toată lumea oferă mai întîi vinul excelent, pe urmă, cînd oamenii sînt beţi, pe cel de calitate inferioară“ (Ioan 2:9, 10). Nu trebuie să tragem nicidecum concluzia că la această petrecere oaspeţii erau beţi.b De fapt, este de neconceput ca Isus să fi încurajat beţia şi încă să-i mai fi adăugat ceva, producînd şi mai mult vin. Totuşi, acel om ştia că băutura în exces era ceva obişnuit la ospeţele de nuntă ale iudeilor.

7. Ce întrebare ar trebui să-şi pună un creştin pentru a stabili dacă este potrivit sau nu să ofere băuturi alcoolice?

⁷ La unele petreceri, gazdele nu servesc de loc băuturi alcoolice din pricină că excesul este ceva obişnuit în acele locuri şi astfel ei vor să evite ispitirea vreunuia dintre oaspeţi care şi aşa au probleme din cauza băuturii. Unii fraţi din Africa au afirmat chiar că servirea băuturilor nealcoolice a făcut ca „nunta creştină să fie curată“. Adevărul este că absenţa băuturilor alcoolice este recomandabilă acolo unde în comunitate există un sentiment puternic de ostilitate în ce priveşte consumarea de către creştini a băuturilor alcoolice (Romani 14:20, 21). Totuşi, este necesară o apreciere echilibrată a lucrurilor. Întreabă-te: „Oare nunta la care a participat Isus a devenit „necurată“ fiindcă s-a servit vin? Biblia condamnă beţia, dar nu consumarea cumpătată a băuturilor alcoolice. — Proverbe 23:20, 21; 1 Petru 4:3.

8, 9. a) Cum se poate păstra o atitudine echilibrată în cazul că se consumă băuturi alcoolice? b) Ce a spus în această privinţă un bătrîn de adunare?

⁸ Dacă un cuplu doreşte ca la nunta lui să fie servite băuturi alcoolice, este înţelept şi raţional din partea lui să acorde atenţia cuvenită cumpătării (1 Timotei 3:2; Matei 23:25). De pildă, de cine au fost serviţi oaspeţii la nunta din Cana? Evident, de către „slujitori“ (Ioan 2:5, 9). Astfel, cei doi miri pot desemna anumite persoane care să servească şi care pot limita cantităţile de băutură. Bineînţeles că la orice petrecere creştină trebuie să fie şi băuturi nealcoolice pentru cei care le preferă.

⁹ Un bătrîn din America Centrală a făcut următorul comentariu: „O problemă a constat în faptul că petrecerile sînt prea mari, aşa că nu există posibilitatea de a-i controla pe toţi cei care participă la ele. Uneori, oamenii din lume au venit fără invitaţie, au adus cu ei băuturi alcoolice şi au provocat scandaluri.“ Aşadar cine va asigura controlul sau conducerea? Care va fi numărul participanţilor? Cum vor decurge asemenea ospeţe?

Cine va exercita conducerea la ospeţele de nuntă?

10. Respectarea căror indicaţii scripturale poate contribui la un control mai eficient al petrecerii de nuntă?

¹⁰ La nunta din Cana, a existat un „director al nunţii“ (Ioan 2:9). În mod asemănător, la petrecerile de nuntă din prezent, ar putea fi autorizat un frate capabil şi demn de încredere care să supravegheze amănuntele. Fiind familiarizat cu dorinţele mirilor, el poate asigura conducerea orchestrei, a ospătarilor şi a altora, sau se poate consulta cu mirii şi apoi să ducă acţiunea la bun sfîrşit. Printre altele, îi poate reveni şi sarcina de a-i supraveghea pe participanţi. Împreună cu mirii, va fi posibil să se ocupe de invitaţi precum şi de unii „neinvitaţi“. În legătură cu problema controlului în cadrul nunţii, să remarcăm dintr-o ilustrare a lui Isus ce s-a întîmplat cu un oaspete care a dovedit o flagrantă lipsă de respect cu ocazia ospăţului de nuntă. — Matei 22:11–13.

11. Ce trebuie luat în considerare atunci cînd este aleasă o persoană care să le ajute mirilor la conducerea acestui eveniment?

¹¹ La multe petreceri de nuntă lumeşti, administratorul sălii sau şeful orchestrei are rolul de maestru de ceremonii. Probabil că el are deja rutina acestor festivităţi şi este versat în cuvîntări şablon şi glume nepotrivite. Dar dacă doreşti o petrecere de nuntă care să fie în armonie cu principiile creştine vei alege oare un om din lume — care nu este nici fratele tău spiritual şi nici un membru al familiei tale — pentru a ţine o cuvîntare în faţa oaspeţilor sau pentru a fi în centrul atenţiei? Ar fi aceasta în armonie cu sfatul care spune „să faceţi binele cu privire la toţi, dar în special cu privire la cei care ne sînt înrudiţi în credinţă“? — Galateni 6:10.

12. Ce indicaţii oferă Biblia în ce priveşte persoana care trebuie să-şi asume răspunderea pentru modul în care va decurge petrecerea?

¹² Uneori, părinţii miresei sau ai mirelui îi ajută pe aceştia, contribuind şi ei la cheltuielile pentru petrecerea de nuntă. Părinţii ar putea crede că datorită acestui fapt ei ar putea avea un cuvînt important de spus cu privire la cine anume să fie invitat, ce fel de mîncare sau băutură se va servi sau ce va cuprinde programul. Biblia nu ne spune cine a suportat cheltuielile la nunta din Cana, dar ne arată că atunci cînd s-a ivit o problemă importantă „directorul petrecerii l-a chemat pe mire“ (Ioan 2:9). La o petrecere de nuntă mirele este, din punct de vedere scriptural, capul familiei nou formate (Efeseni 5:22, 23). Aşadar, deşi el trebuie să ia în considerare plin de iubire şi dorinţele miresei sale în această zi deosebită, precum şi dorinţele membrilor ambelor familii, totuşi, el va fi acela care trebuie să-şi asume răspunderea pentru ceea ce va avea loc şi pentru ceea ce nu va avea loc.

Cine vor fi invitaţii?

13. Care era amploarea ospeţelor de nuntă în timpurile biblice?

¹³ Nu cunoaştem amploarea ospeţelor de nuntă din timpurile biblice. La ospăţul de nuntă a lui Samson au participat părinţii săi, treizeci de cunoştinţe ale miresei şi probabil alţi prieteni sau rude (Judecători 14:5, 10, 11, 18). Invitaţii la nunţile iudeilor erau închinători ai lui Iehova din localitate şi din alte părţi. Isus şi discipolii săi, care erau din diferite părţi ale Galileii, au mers la nunta din Cana. Cantitatea de vin pe care a furnizat-o Isus sugerează că era vorba de o asistenţă numeroasă. — Ioan 2:1, 2, 6.

14, 15. Cum s-au organizat în unele locuri petreceri cu „porţile deschise“, dar ce probleme se pot ivi?

¹⁴ Astăzi, obiceiurile şi preferinţele cu privire la timpul de petrecere şi proporţiile ei sînt diferite. În unele regiuni, se obişnuieşte ca nunţile să se facă cu „porţile deschise“, adică toţi fraţii de credinţă, prieteni ai mirilor, sînt bineveniţi. Ei pot fi serviţi cu sandvişuri şi băuturi răcoritoare, scopul urmărit nefiind acela de a satisface pofta de mîncare a oaspeţilor, ci de a le da ocazia să facă urări de bine, bucurîndu-se de atmosfera cordială în societatea fraţilor. În alte locuri, unde evenimentul se serbează tot cu „porţile deschise“, mulţi aduc cu sine preparate culinare, băuturi sau prăjituri. Astfel toţi cei care vin la aceste mese au bucuria de a contribui în mod voluntar la procurarea celor necesare, astfel încît fiecare se poate bucura de o gamă variată de mîncăruri, fără să se pună vreo povară asupra mirilor sau asupra altor persoane. — Fapte 20:35.

¹⁵ Pornind de la ceea ce citim în pildele lui Isus, se pare că la nunţile iudeilor erau deseori organizate ospeţe mari (Matei 22:2; Luca 14:8). Fireşte că, dacă cineva doreşte în prezent să ofere o masă completă pentru toţi invitaţii la o petrecere, acest lucru pretinde ample pregătiri. O mamă din America de Nord ne relatează următoarea experienţă tristă:

„Atunci cînd s-a aflat că va avea loc o nuntă, tineri din mai multe localităţi s-au prezentat să danseze şi să mănînce pe gratis. În timp ce invitaţii se aflau la Sala Regatului, ceilalţi s-au dus la salonul pentru petrecere şi au ocupat toate mesele disponibile. Cînd am sosit noi, mi-a venit să plîng, fiindcă nu mai era nici un loc liber. Am fost nespus de îndurerată de această lipsă de iubire manifestată prin intrarea la nuntă fără nici o invitaţie şi servirea meniului pregătit de către gazde pentru prietenii apropiaţi şi pentru rude.“

16. Ce aflăm din Biblie cu privire la oaspeţii care participă la o nuntă?

¹⁶ Maria, Isus şi discipolii săi nu au mers neinvitaţi la nunta din Cana; ei au fost „invitaţi“ (Ioan 2:1, 2). Isus a zis: „Cînd eşti invitat de cineva la o petrecere de nuntă . . .“ (Luca 14:8, 9, 16, 17). În ilustrarea despre căsătoria fiului de rege, Isus a amintit de asemenea despre „aceia care au fost invitaţi“ (Matei 22:3, 9, 10). Dar dacă vreun invitat manifesta lipsă de respect, ceilalţi participanţi erau autorizaţi să-l dea afară. Într-o altă parabolă, cinci fecioare care au dorit să ia parte la un ospăţ de căsătorie au fost efectiv împiedecate să intre pe uşă (Matei 22:11–13; 25:10–12). De aceea n-ar trebui să pară ceva ciudat că intrarea la o petrecere de nuntă este limitată numai la oaspeţii invitaţi şi nici faptul că aceştia trebuie să fie îmbrăcaţi în mod corespunzător. Se înţelege, de asemenea, că gazda nu are obligaţia să-şi extindă generozitatea asupra persoanelor care sînt interesate în primul rînd de mîncare şi de plăceri. — Filipeni 3:18, 19; Ecleziast 5:11.

17. Ce dificultăţi s-au ivit în ce priveşte ospeţele de nuntă de mari proporţii?

¹⁷ Dacă mirii sau rudele lor doresc să ofere invitaţilor o masă cu meniu complet, aceasta va presupune o cheltuială destul de mare. (Vezi Marcu 6:35–37.) Din zona Pacificului ne-a parvenit următoarea relatare:

„Există o tendinţă de exces cu ocazia petrecerilor. Unii fac datorii ca să ofere o masă mare şi astfel îşi încep viaţa de familie cu datorii. Deseori se pare că de teama pierderii prestigiului, unii organizează petreceri care depăşesc posibilităţile lor financiare.“

Cît este de trist ca tinerii soţi să-şi înceapă viaţa de familie încărcaţi de datorii care ar putea să creeze nişte relaţii încordate între ei. Sau cum s-ar simţi ştiind că părinţii lor au dificultăţi în ceea ce priveşte achitarea serioaselor cheltuieli generate de o petrecere de mari proporţii? Fireşte că oamenii lumii acesteia îşi permit să se împovăreze cu datorii ameţitoare cu ocazia nunţilor, din cauza dorinţei orgolioase de a-i impresiona pe alţii sau de a-şi salva prestigiul în societate (Proverbe 15:25; Galateni 6:3). Dar ar trebui oare să-i caracterizeze aceasta şi pe creştini, dacă avem în vedere cele scrise în Luca 12:29–31?

18, 19. a) De ce au optat unii pentru petrecerile de mari proporţii? b) Cum ar trebui să reacţionăm dacă nu sîntem invitaţi la petrecerile de nuntă ale unor prieteni? (Luca 14:12).

¹⁸ Motivul care a stat la baza unor petreceri de nuntă de mari proporţii a fost dorinţa de a fi la acelaşi nivel cu alţii sau chiar de a-i depăşi. Comentariile unor bătrîni din Africa de Vest arătau:

„Cu ocazia acestor mese unii s-au lansat în cheltuieli foarte mari. Cel care dă cel mai costisitor ospăţ de nuntă este luat drept model. Lucrul acesta a cauzat dificultăţi celor care nu au avut suficient curaj să adopte o altă atitudine. Etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă îi poate poticni pe alţii iar încercarea de a fi în pas cu moda nu are nici un sens.“ — Vezi 1 Ioan 2:15–17.

¹⁹ Alţii s-au simţit obligaţi să organizeze nişte petreceri uriaşe de teamă să nu supere pe cineva. Ei îşi imaginează că dacă anumite cunoştinţe nu vor fi invitate, acestea se vor supăra. Aşadar au fost invitate mai multe persoane decît s-ar fi cuvenit. Dar să fim sinceri: cine dintre noi ar dori ca prietenii noştri, de teamă ca nu cumva să ne supere, să se împovăreze cu datorii care ar putea afecta chiar şi serviciul lor cu timp integral? Dacă nu sîntem invitaţi, este cu mult mai bine să avem încredere că ei au cîntărit în mod matur toţi factorii, inclusiv pe cei de ordin financiar. Faptul că nu ne-au invitat s-ar putea chiar să însemne că ei au avut încredere în maturitatea noastră şi în faptul că nu ne vom ofensa (Ecleziast 7:9; 1 Corinteni 13:4–7). Totuşi, noi putem lua parte la bucuria lor, asistînd la cuvîntarea biblică ţinută cu ocazia căsătoriei lor, cuvîntarea fiind cea mai importantă parte a evenimentului. Dacă i-am acorda o importanţă mai mică decît petrecerii, n-ar însemna oare că devenim „iubitori mai mult de plăceri decît iubitori de Dumnezeu“? — 2 Timotei 3:4.

20. Ce fel de practici se pot evita dacă se vor limita proporţiile petrecerii de nuntă?

²⁰ Dacă vom fi raţionali în ce priveşte proporţiile şi costul petrecerii de nuntă, aceasta ne va ajuta de asemenea să evităm unele practici nedorite. De pildă, dorinţa de cîştig i-a determinat pe unii să cumpere materiale din ţesături speciale pentru hainele de nuntă pe care apoi le-au vîndut celor invitaţi, la un preţ mai mare. La unele petreceri oaspeţii au fost nevoiţi să „cumpere“ prăjituri, sau să „plătească“ pentru un dans cu mireasa, prinzîndu-i cu ace bancnotele de rochie. Această importanţă exagerată acordată banilor, i-a determinat pe unii oaspeţi să-şi etaleze posibilităţile financiare, aruncînd bani muzicanţilor sau făcînd cadouri costisitoare pentru obţinerea unui loc special la masă, în apropierea mirilor. — Luca 14:8–11.

Un ajutor pentru ca toţi să se bucure

21. Ce rol joacă muzica în desfăşurarea petrecerii de nuntă?

²¹ În timpul războaielor macabeilor, alaiul de nuntă al iudeilor era întîmpinat de un grup „cu tamburine şi muzicanţi“. (1 Macabei 9:39, The Oxford Annotated Bible; vezi Psalm 45:8) Şi în zilele noastre, muzica este prezentă de cele mai multe ori la petrecerile de nuntă. Ea poate spori bucuria creştină cu această ocazie sau o poate micşora. De ce ar putea fi posibilă şi ultima alternativă? Pentru că în numeroase cazuri muzica a fost prea zgomotoasă şi fără frîu. Unor muzicanţi le place muzica de tip disco sau vor să-şi dezvăluie talentul prin nişte manifestări extravagante. Dar o petrecere creştină nu este locul pentru asemenea lucruri. Ar putea oaspeţii, fie ei tineri sau în vîrstă, să se bucure de societatea creştină în care se află, dacă muzica este atît de zgomotoasă încît este imposibil să mai susţii vreo conversaţie în timpul mesei?

22. Cum se pot reduce problemele care se ivesc în privinţa muzicii?

²² Este limpede că muzica de la o petrecere de nuntă necesită selecţie şi o supraveghere atentă, mai ales muzica interpretată de orchestră. Este preferabil să nu fie angajaţi muzicanţi lumeşti. Dacă totuşi se folosesc muzicanţi plătiţi, atunci mirele sau fratele ales să dirijeze nunta va explica muzicanţilor ce muzică poate fi cîntată (Exod 32:6, 17, 18). Trebuie să se precizeze că nu se va cînta nimic la cererile speciale din partea oaspeţilor, fără aprobarea mirelui sau a „directorului“ petrecerii. Din cauza problemelor pe care le ridică în mod obişnuit natura şi stridenţa muzicii interpretate de orchestră, multe cupluri au preferat să folosească înregistrări pe discuri sau pe bandă cu selecţionarea precisă a muzicii dorite. Ei au realizat aceste selecţionări împreună cu un adult care nu se lasă uşor influenţat de ceea ce este la modă printre tinerii lipsiţi de maturitate. — 1 Corinteni 13:11; Evrei 5:14.

23–25. Ce alte măsuri practice pot lua cei doi miri pentru a asigura o reuniune creştină plăcută?

²³ Mirii creştini vor ca nunta lor să rămînă printre amintirile plăcute ale invitaţilor lor. De aceea, dacă la această ocazie se cîntă muzică şi [sau] se dansează, atunci acestea trebuie să fie în armonie cu principiile creştine. Dacă unii dintre cei prezenţi sînt rugaţi să spună cîteva cuvinte cu această ocazie, cei selecţionaţi în acest sens şi ceea ce spun ei trebuie să corespundă unei reuniuni creştine pline de demnitate.

²⁴ În parabola despre cele zece fecioare, petrecerea de nuntă a început „la miezul nopţii“, deoarece mirele întîrziase (Matei 25:5, 6). Într-un alt caz, din cele spuse de Isus cu privire la regele care a avut pregătit un ospăţ şi i-a trimis pe servitori să-i invite pe oamenii de pe drumuri, reiese că petrecerea de nuntă a avut loc în timpul zilei (Matei 22:4, 9). În timpurile moderne, unele petreceri de nuntă s-au prelungit mult în noapte, devenind şi mai necontrolate atunci cînd creştinii maturi s-au retras pentru a se bucura de somnul normal al nopţii. Pentru a preveni asemenea situaţii, multe cupluri care au manifestat echilibru, au planificat ca recepţia lor să înceapă la o anumită oră şi să se încheie la o anumită oră. În felul acesta, fiecare îşi poate face planurile sale, inclusiv planuri pentru desfăşurarea unei activităţi creştine potrivite în ziua care urmează după o petrecere de nuntă plină de bucurie.

²⁵ O petrecere de nuntă poate fi o splendidă ocazie pentru a se realiza o bucurie creştină adecvată şi echilibrată. Dar care este rolul ei în legătură cu ceea ce urmează — adică o viaţă în cadrul căsniciei ca adevăraţi creştini?

[Note de subsol]

Îţi aminteşti punctele următoare?

□ De ce trebuie creştinii să fie atenţi în ceea ce priveşte petrecerile de nuntă?

□ Ce este recomandabil în ce priveşte băuturile alcoolice la petrecerile de nuntă?

□ Cine poartă răspunderea pentru ceea ce are loc la astfel de petreceri?