Actul „naşterii din nou” cîştigă popularitate

„RENAŞTEREA este năvalnică.” Acesta era titlul, scris cu litere mari, al unei telegrame de presă venită din Los Angeles şi publicată în cotidianul Post din New York la 19 mai 1980. Telegrama continua în aceşti termeni: „Mai bine de jumătate dintre adulţii americani au trecut prin experienţa religioasă creştină, care datează de multă vreme, a „naşterii din nou,” raportează un sondaj al Institutului Gallup. Datele arată că 84 de milioane de adulţi americani au făcut pasul unui angajament personal faţă de Isus Cristos, pas pe care îl mai consideră încă relevant.” Cu puţin timp mai înainte de aceasta, un studiu evidenţia faptul că circa jumătate dintre adolescenţii protestanţi americani „au trecut prin experienţa ,naşterii din nou.’” Săptămînalul Parade din 6 iulie 1980 spunea că toţi cei trei candidaţi de atunci la preşedinţia Statelor Unite: Carter, Reagan şi Anderson mărturiseau a fi creştini „născuţi din nou.”

Creştinii „născuţi din nou” atribuie succesele lor în afacerile lumii faptului că au fost născuţi din nou. Un guvernator al statului New York, care s-a bucurat de extrem de mult succes în afaceri, se spune că ar fi declarat: „Este destul să-ţi deschizi inima în faţa Domnului şi Domnul te ajută. Odată, cînd eram pe cale de a cumpăra Bonwit Teller-ul îmi lipseau două milioane şi jumătate de dolari pe care pur şi simplu nu ştiam cum să-i procur. Reuşita a fost un adevărat miracol. Şi acelaşi lucru mi s-a întîmplat cînd am achiziţionat Tiffany şi îmi lipsea un milion de dolari.” În articolul intitulat „Numărul jucătorilor de base-ball ,născuţi din nou’ — în creştere,” o telegramă de presă din San Francisco afirma că tot mai mulţi jucători de base-ball susţin că sînt născuţi din nou. Sînt citate acolo declaraţiile mai multor jucători care atribuie succesele lor faptului că au fost născuţi din nou. Unul dintre ei declara: „Interviul meu va fi foarte scurt aşa că aş dori să folosesc acest prilej pentru a-i atribui meritele mele lui Isus Cristos. El este preocuparea nr. 1 în viaţa mea.” Un altul a declarat că este „mult mai uşor să joci o partidă de base-ball, precum şi partida vieţii cotidiene, atunci cînd îl ai de partener pe Dumnezeu.

Apoi un alt reportaj privitor la succesele financiare ale aşa zisei „The Electric Church” („Biserica electrică”), relata: „Radioemisiile religioase devin o mare afacere care se extinde de-a lungul şi de-a latul Statelor Unite. Creştinii născuţi din nou cumpără cele mai multe bilete pentru spectacole: Succesul lui Jerry Falwell. Ţinta: ,Inimile şi cărţile de buzunar’” — The Wall Street Journal.

Dar nu toţi oamenii religioşi ai creştinătăţii se bucură de această tendinţă. Astfel revista Times din New York declara că prezbiterienii erau dezbinaţi cu privire la problema rolului evanghelic şi că influenţa grupurilor „Născuţilor din nou” era combătută de cultul prezbitarian. Unii au stigmatizata această tendinţă reducînd-o la o simplă manifestare emoţională, iar un profesor de seminar deplîngea faptul că „prea mulţi studenţi erau pur şi simplu incapabili să înveţe din cauza atitudinii lor de „născuţi din nou.” Într-un seminar (teologic), circa jumătate dintre studenţi mărturiseau a fi născuţi din nou.

Este acreditată în general părerea că faptul de a fi „născut din nou” este sinonim cu angajamentul, făcut de cineva, de a-i servi lui Dumnezeu şi lui Cristos. Acesta este modul în care prezintă problema unii propovăduitori proeminenţi ai evangheliei. Dar lucrul acesta ridică o serie de probleme: Isus a spus că drumul, respectiv calea care duce la viaţă este îngustă şi grea şi că puţini vor fi aceia care o vor afla (Matei 7:13, 14). El a mai declarat în repetate rînduri că discipolii săi nu fac parte din lume (Ioan 15:19; 17:16). Cum pot fi puse aceste cuvinte în acord cu pretenţia că mai bine de jumătate din populaţia adultă a Statelor Unite a trecut prin experienţa „naşterii din nou?” Şi asta nu e totul. Dacă jumătate din populaţia adultă a unei ţări este constituită din creştini „născuţi din nou,” cum se explică atunci faptul că avem de a face cu un atît de răspîndit dispreţ faţă de lege, cu un atît de extins fenomen infracţional, cu atîta evaziune fiscală, cu atîta corupţie publică, cu atîta imoralitate sexuală, cu atîta goană după lucruri materiale şi cu o atît de generală atitudine egoistă: „În primul rînd eu!”? Le promite oare Biblia succes celor „născuţi din nou” care se aventurează în afaceri? Devin oare Dumnezeu şi Cristos partenerii jucătorilor de base-ball, ajutîndu-i să cîştige partidele?

Unuia dintre fruntaşii iudeilor, fariseului Nicodim, Isus i-a zis: „Cu totul adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din spirit, nu poate intra în regatul lui Dumnezeu. Nu vă miraţi că vă spun că trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:5, 7). Ce intenţiona Isus să spună prin aceste cuvinte? Prin întreprinderea căror paşi se naşte cineva din nou? Ce obligaţii au cei născuţi din nou? Înainte de a răspunde la aceste întrebări într-un mod care să satisfacă, este necesar să se precizeze unele fapte fundamentale referitoare la principiile lui Iehova Dumnezeu şi la scopurile sale privitoare la planeta noastră şi cu privire la om.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]

,Îngustă este calea care duce la viaţă’