Pot imaginile să vă apropie mai mult de Dumnezeu?

MUZEELE actuale sînt pline de imagini egiptene, babiloniene şi greceşti. Statuile care făceau cîndva obiectul unei venerări înfocate sînt expuse în prezent ca simple lucrări de artă antică. Puterea lor exista numai în imaginaţia celor care le aduceau închinare. În cele din urmă, odată cu trecerea în nefiinţă a popoarelor care le-au venerat, presupusa putere a acestor imagini a dispărut şi ea. Imaginile au fost expuse ca obiecte de lemn, piatră sau metal, neînsufleţite şi neputincioase — ceea ce, de fapt, au fost întotdeauna.

Dar ce se poate spune despre imaginile care sînt venerate şi cărora li se aduce închinare de către oameni astăzi? Sînt aceste imagini mai puternice decît vechile imagini egiptene, babiloniene şi greceşti? Au fost ele, într-adevăr, un mijloc de a-i ajuta pe oameni să se apropie mai mult de Dumnezeu?

Cu trecerea fiecărei generaţii, omenirea pare să se depărteze tot mai mult de Dumnezeu. Dar ce pot face în această privinţă toate imaginile din lume? Dacă sînt lăsate neîngrijite, pe ele se adună praf şi, în cele din urmă, se corodează sau putrezesc. Ele nu se pot îngriji singure, ca să nu mai spunem că nu pot face nimic pentru oameni. Dar mai important este să ştim ce spune Biblia despre această chestiune.

Costisitoare, sofisticate, dar inutile

Nu este surprinzător faptul că Biblia demască aceste imagini arătînd că sînt inutile şi total incapabile de a-i ajuta pe cei devotaţi lor să se apropie mai mult de Dumnezeu. Deşi imaginile religioase sînt de obicei costisitoare şi sofisticate, Biblia ne arată adevărata lor valoare cînd spune despre ele: „Idolii lor sînt argint şi aur, lucrarea mîinilor omului. Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd; au urechi, dar n-aud; au nas, dar nu miros; au mîini, dar nu pipăie; au picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gîtlejul lor. Ca ei sînt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei“. — Psalmul 115:4–8.

Nu numai că Biblia îi demască pe idoli ca fiind fără valoare, dar ea şi vorbeşte pe un ton de condamnare cu privire la imagini şi la închinătorii la ele: „«Aceştia sînt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi şi nu vorbesc; sînt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă.» «Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să vă facă nici un rău şi nu sînt în stare să vă facă vreun bine.» Orice om s-a comportat atît de iraţional, încît să nu ştie nimic. Cu certitudine, orice lucrător în metal se va simţi ruşinat din cauza imaginii sculptate; deoarece imaginea sa turnată este o falsitate, şi în ele nu există spirit. Ele sînt deşertăciune, o operă de batjocură.“ — Ieremia 10:5, 14 (NW), Ieremia 10: 15 (NW).

Concepţia catolică

Este adevărat că mulţi care se închină şi se roagă la imaginile religioase, le aprind lumînări şi le sărută, nu se consideră idolatri sau închinători la imagini. De exemplu, catolicii pretind că venerează imagini ale lui Cristos şi ale Mariei nu pentru că imaginile înseşi ar avea un caracter divin, ci pentru că se are în vedere pe cine reprezintă ele. The World Book Encyclopedia declară că „în Biserica Romano-Catolică imaginile sînt venerate ca simboluri ale oamenilor pe care le reprezintă“. Clericii catolici au predicat faptul că este potrivit să se venereze o imagine atît timp cît venerarea ei este inferioară calitativ celei care i se cuvine lui Dumnezeu însuşi.

Realitatea este că aceste imagini sînt actualmente venerate. Chiar şi New Catholic Encyclopedia recunoaşte că o astfel de venerare este „un act de închinare“. Totuşi, Isus Cristos a exclus folosirea imaginilor ca ajutoare pentru a te apropia de Dumnezeu, spunînd următoarele: „Nimeni nu vine la Tatăl decît prin Mine“ (Ioan 14:6). Nu constituie o surpriză deci că creştinii din secolul întîi au repudiat folosirea imaginilor în închinare.

Cu toate acestea, azi, religiile creştinătăţii întrec toate celelalte religii în ce priveşte numărul mare de imagini. Da, în pofida tuturor dovezilor istorice şi scripturale care demască nesăbuinţa de a venera o imagine, pretinşii creştini din lumea întreagă continuă să se închine şi să se roage la imagini, în căutarea lor sinceră de Dumnezeu. De ce?

Ademeniţi de un duşman

Profetul Isaia spunea că închinătorii la imagini din timpul său nu au sesizat nesăbuinţa faptelor lor, deoarece ochii le fuseseră ‘lipiţi ca să nu vadă, şi inima ca să nu înţeleagă’ (Isaia 44:18). Cine putea oare să exercite o asemenea influenţă asupra oamenilor? La conciliul iconoclaştilor din 754 e.n. s-a declarat că venerarea imaginilor a fost introdusă de Satan cu scopul de a-l ademeni pe om, îndepărtîndu-l de adevăratul Dumnezeu. Era corectă această concluzie?

Da, deoarece ea este în armonie cu Biblia inspirată, unde s-a afirmat cu secole mai devreme că principalul adversar al lui Dumnezeu, şi anume Satan Diavolul, „a orbit minţile“ oamenilor, pentru ca adevărul „să nu strălucească peste ei“ (2 Corinteni 4:4, NW). Aşadar, cînd cineva venerează o imagine, persoana respectivă, în loc să se apropie mai mult de Dumnezeu, slujeşte, de fapt, intereselor demonilor. — 1 Corinteni 10:19, 20.

Cum să ne apropiem mai mult de Dumnezeu

Imaginile nu ne pot ajuta să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Marele Creator, Iehova Dumnezeu, detestă venerarea imaginilor (Deuteronomul 7:25). „Iehova este un Dumnezeu care cere devoţiune exclusivă“ (Naum 1:2, NW). Iată ce spune el: „Eu sînt Iehova. Acesta este numele meu; şi eu nu voi da gloria mea la nimeni altul, nici lauda mea imaginilor cioplite“ (Isaia 42:8, NW). În consecinţă, Biblia ne avertizează că cei care venerează imaginile „nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu“. — Galateni 5:19–21.

Totuşi, Iehova este şi un Dumnezeu plin de îndurare şi iertător. Biblia vorbeşte despre cei care, părăsindu-şi idolii, s-au întors la Dumnezeu şi au fost declaraţi drepţi după ce şi-au abandonat practicile idolatre (1 Corinteni 6:9–11; 1 Tesaloniceni 1:9). Ei au dat ascultare cuvintelor lui Isus: „Dumnezeu este spirit, şi cei care i se închină lui trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr“. — Ioan 4:24, NW.

Studierea Bibliei cu seriozitate ne va dezvălui că nu este greu să te apropii mai mult de Dumnezeu (Faptele 17:26–28). El este o persoană plin de căldură şi de iubire, este abordabilă şi ne invită şi aşteaptă din partea noastră să cultivăm o relaţie strînsă cu el. — Isaia 1:18.

Martorii lui Iehova vă invită să ajungeţi să-l cunoaşteţi pe Tatăl nostru ceresc ca Persoană, să învăţaţi despre numele său — Iehova — şi despre calităţile sale, precum şi despre modul său de a trata cu omenirea. Cu ajutorul paginilor din Cuvîntul său, Biblia, veţi ajunge să înţelegeţi de ce nu aveţi, de fapt, nevoie de ajutoare vizuale, cum ar fi statuile şi picturile, pentru a vă apropia de Dumnezeu. Da, „apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi“. — Iacov 4:8.

[Chenarul de la pagina 6]

Istoricii observă următoarele:

◻ „Este bine cunoscut faptul că budismul, fondat în secolul al şaselea î.e.n., a văzut pentru prima dată imaginea fondatorului său abia în jurul secolului întîi e.n.“

„Secole în şir tradiţia hindusă a fost, în esenţă, aniconică [fără idoli sau imagini].“

„Hinduismul şi budismul au avut amîndouă, la început, caracter aniconic şi numai treptat au acceptat imagini în închinarea lor. Creştinismul a făcut la fel.“ — The Encyclopedia of Religion, de Mircea Eliade.

◻ „Din diferite relatări biblice reiese clar că adevărata închinare la Dumnezeu era lipsită de imagini. . . . Şi în NT [Noul Testament] închinarea la dumnezei străini şi la idoli este interzisă.“ — New Catholic Encyclopedia.

◻ „Imaginile erau necunoscute în închinarea primilor creştini.“ — Cyclopedia of Biblical, Theological, and Ecclesiastical Literature, de McClintock şi Strong.

◻ „Nici în Noul Testament, nici în orice scrieri autentice din prima perioadă a creştinismului nu se poate detecta vreo urmă a folosirii statuilor sau a picturilor în închinarea efectuată de creştini fie în public, fie în particular.“ — A Concise Cyclopedia of Religious Knowledge, de Elias Benjamin Sanford.

◻ „Primii creştini ar fi fost cuprinşi de groază chiar şi la sugestia plasării de imagini în biserici şi ar fi considerat că a se închina şi a se ruga înaintea lor nu era nici mai mult, nici mai puţin decît idolatrie.“ — History of the Christian Church, de John Fletcher Hurst.

◻ „În biserica timpurie, confecţionarea şi venerarea portretelor lui Cristos şi ale sfinţilor întîmpina o continuă opoziţie.“ — The New Encyclopædia Britannica.

◻ „Deşi Biserica primitivă nu era împotriva artei, ea nu avea, totuşi, nici o imagine a lui Cristos.“ — Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Isus a subliniat faptul că Dumnezeu îi caută pe cei care „se închină Tatălui cu spirit şi adevăr“