„Sfîrşitul lumii“ — un motiv de speranţă

ÎN ZIARUL Le Monde se putea citi sub titlul scris în engleză: „Apocalypse Now?“. „Crizele economice şi morale, războaiele, atentatele, luarea de ostateci, cursa înarmărilor, drama foametei şi a refugiaţiilor — sînt, în mod categoric, dovezi că omenirea este foarte bolnavă. ... Dar sfîrşitul unei lumi nu este în mod necesar sfîrşitul lumii.“

Conştient sau inconştient, autorul acestor rînduri exprima punctul de vedere al Bibliei. Scripturile arată într-adevăr că o lume (adică „un sistem de lucruri“) poate lua sfîrşit fără ca lumea (adică pămîntul cu toţi locuitorii săi) să fie distrusă. În plus, aşa cum vom vedea, condiţiile pe care le prezintă acel ziarist francez ca o dovadă că „în mod categoric (...) omenirea este bolnavă,“ sînt prevăzute în Biblie ca elemente ale unui semn care permite să ştim că trăim la „încheierea prezentului sistem rău de lucruri“ şi că am ajuns în pragul unei noi „epoci,“ total diferite — un nou „sistem de lucruri.“

DE CE TREBUIE SĂ DISPARĂ „LUMEA VECHE“

„Sfîrşitul lumii“ — această expresie care ne cutremură — este în realitate o expresie inexactă pe care au folosit-o clericii creştinătăţii pentru a-i înfricoşa pe oameni sau pentru a-i determina să le susţină bisericile. Textul grecesc original vorbeşte despre „încheierea sistemului de lucruri.“ Dar iată că se ridică o întrebare: pentru ce trebuie să dispară prezentul sistem de lucruri?

Din motivul principal că acesta este scopul lui Dumnezeu. Încă de la apariţia sa şi anume la puţin timp după potopul din zilele lui Noe, sistemul prezent de lucruri a mers din rău în mai rău (Geneza 10:8–12; 11:1–9). El nu este opera lui Iehova Dumnezeu. Dimpotrivă, „conducătorii acestui sistem de lucruri“ nu au încetat să hărţuiască şi să persecute pe adevăraţii servi ai lui Dumnezeu (I Corinteni 2:6). Lucrul acesta nu trebuie să ne mire căci apostolul Pavel îl numeşte pe Satan „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ (II Corinteni 4:4). Chiar dacă singura crimă a „conducătorului acestui sistem de lucruri“ ar fi fost numai aceea de a-l fi ‘atîrnat pe stîlp’ pe Domnul glorios,’ Isus Cristos, un asemenea sistem de lucruri ar merita deja să dispară. — I Corinteni 2:8.

Prezentul sistem de lucruri se distinge din ce în ce mai mult prin păcate, nedreptate şi rebeliune împotriva lui Dumnezeu şi împotriva voiei sale. Acest sistem favorizează nedreptatea opresiunea şi violenţa, atît la nivel individual cît şi la nivel internaţional. Din această cauză Biblia îl numeşte, „prezentul sistem rău de lucruri“ (Galateni 1:4). El nu mai poate fi îndreptat şi de aceea trebuie să dispară!

TEMERILE SAVANŢILOR SÎNT LIPSITE DE TEMEI

Dar aceasta nu va însemna sfîrşitul planetei. Aşa cum am văzut în articolul precedent, oamenii de ştiinţă afirmă că se tem de unele „catastrofe care ameninţă pămîntul.“ Totuşi, asemenea temeri nu sînt decît simple ipoteze cu privire la ceea ce ar putea să se întîmple. Ele nu ţin seama de factorul cosmologic cel mai important: Dumnezeu şi scopul său cu privire la pămînt.

Pierre-Paul Grassé, membru al Academiei Franceze de Stiinţe scria:

„Ordinea naturală nu a fost inventată de mintea umană şi nici nu a fost născocită de capacităţile deosebite ale cuiva. Nu, aceasta este o realitate, pe care fizicieni şi matematicieni ca Planck şi Einstein au înţeles-o perfect. Cine spune ordine, spune inteligenţă ordonatoare. Această inteligenţă nu poate fi decît aceea a lui Dumnezeu.“

Da, din ce în ce mai mulţi savanţi au ajuns la concluzia că este mai rezonabil să recunoaştem existenţe unui Creator inteligent decît să invocăm hazardul pentru a da explicaţii despre universul nostru.

Întrucît Dumnezeu există, problema constă acum în a şti care este scopul său cu privire la pămînt. Cuvîntul său, Biblia, răspunde în următorii termeni: „Căci iată ce a spus Iehova, Creatorul cerurilor, el, Dumnezeul adevărat, care a format pămîntul şi l-a făcut, el, care l-a întemeiat ferm, care nu l-a creat pentru nimic, ci l-a format pentru a fi locuit: ‘Eu sînt Iehova’“ (Isaia 45:18). Iehova Dumnezeu nu a creat pămîntul cu intenţia să-l distrugă într-o zi (Psalmii 104:5). Scopul lui Dumnezeu cu privire la planeta noastră este ca ea să fie „locuită“ de femei şi bărbaţi drepţi, devotaţi cu totul îndeplinirii voinţei sale. Iată de ce Isus i-a învăţat pe creştini să se roage astfel: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească–se numele tău! Să vină regatul tău! Să se facă voinţa ta, precum în cer aşa şi pe pămînt!“ — Matei 6:9, 10.

UN „NOU PĂMÎNT“ DREPT — CUM?

După ce am demonstrat că Iehova Dumnezeu, Cel „care a format pămîntul“ Cel „care l-a întemeiat ferm,“ are un scop bine definit cu planeta noastră, mai rămîne de explicat ce înţelege Biblia atunci cînd vorbeşte despre un „pămînt nou“ în care „trebuie să locuiască dreptatea.“ — II Petru 3:13.

În mod evident, „noul pămînt“ despre care este vorba, nu înseamnă o nouă planetă. Găsirea sensului acestei expresii este posibilă dacă raţionăm în mod logic, pornind de la contextul în care este aşezată expresia, la sfîrşitul celei de a doua epistole a lui Petru. Pentru a ilustra ceea ce urmează să se petreacă înainte de întemeierea „noului pămînt“ drept, Petru vorbeşte despre potopul din zilele lui Noe. El spune că pe atunci exista „un pămînt (greceşte ge) ieşit din apă şi aflîndu-se în mijlocul apei graţie cuvîntului lui Dumnezeu; şi că prin aceleaşi lucruri, lumea (greceşte ko’smos) de atunci a suferit distrugerea cînd a fost inundată de apă.“ — II Petru 3:5, 6.

Care a fost „lumea“ distrusă în timpul potopului? Ceva mai sus, în cuprinsul aceleiaşi scrisori, Petru scria: „[Dumnezeu] nu s-a reţinut să pedepsească o lume (ko’smos) veche, dar a cruţat pe Noe, acest predicator al dreptăţii, cu alţi şapte, cînd a adus potopul peste o lume [ko’smos] de oameni lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu“ (II Petru 2:5). Aşadar, ceea ce a luat sfîrşit în potop a fost o „lume de oameni lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu.“ Pămîntul a supravieţuit, precum şi cîţiva oamenia. Nu planeta a fost distrusă, ci societatea umană rea şi lipsită de respect faţă de Dumnezeu.

Tot astfel, gîndindu-se la „pămîntul“ simbolic, la societatea umană coruptă care s-a dezvoltat după potop, Petru scrie: „Dar cerurile şi pămîntul de acum sînt adunate prin acelaşi cuvînt pentru foc şi rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu“ (II Petru 3:7). Da, aşa cum planeta a supravieţuit sfîrşitul „lumii oamenilor lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu“ dinainte de potop, la fel ea va supravieţui „focului“ sau „distrugerii oamenilor lipsiţi de respect faţă de Dumnezeu“ şi guvernărilor lor. Acestea din urmă, împreună cu întreaga societate umană rea asupra căreia cîrmuiesc, constituie „cerurile şi pămîntul de acum.“ — Vezi Apocalipsul 21:8.

Petru adaugă: „Dar după promisiunea lui [a lui Dumnezeu] noi aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou în care trebuie să locuiască dreptatea.“ În mod logic, Petru face referinţă aici la o nouă guvernare dreaptă (regatul lui Dumnezeu sub Cristos) şi la o societate umană regenerată. — II Petru 3:13.

CUM SE POATE SUPRAVIEŢUI?

În timp ce majoritatea viitorologilor se lamentează în ce priveşte viitorul pămîntului şi al societăţii umane, creştinii care cred sincer în Biblie şi care se conformează acesteia sînt foarte optimişti. Pentru ei, crizele pe care le-a cunoscut pămîntul începînd din 1914 formează „semnul“ cu privire la care Isus i-a îndemnat pe discipoli să vegheze. El a mai spus: „Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, ridicaţi-vă în picioare şi înălţaţi-vă capetele, căci eliberarea voastră se apropie. ... Cînd veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că regatul lui Dumnezeu este aproape. Fiţi aşadar treji şi rugaţi-vă în tot timpul, pentru ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care sînt destinate să se întîmple.“ — Luca 21:10, 11, 25, 26, 28, 31, 36; Matei 3:7–13.

Departe de a fi nişte „profeţi ai unor nenorociri,“ Martorii lui Iehova proclamă cea mai bună dintre veşti, adică vestea că regatul lui Dumnezeu va lua în curînd în mîini problemele pămîntului. Ei împlinesc aceste cuvinte profetice ale lui Isus: „Şi această veste bună despre regat va fi predicată peste tot pămîntul locuit, ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfîrşitul [telos]“ (Matei 24:14). Acest „sfîrşit“ va însemna distrugerea prezentului sistem rău de lucruri, sfîrşitul nedreptăţilor, al presiunii, al violenţei, al războaielor, al foametei, al bolilor — da, sfîrşitul suferinţei şi chiar al morţii. — Apocalipsul 21:1–5.

Nu, „sfîrşitul lumii“ nu este în realitate ceva care să inspire groază. Mai degrabă acesta trebuie dorit, căci atunci va apare un nou sistem de lucruri drept pe magnifica noastră planetă pe care Dumnezeu a ‘pus-o pe temeliile sale nezdruncinate pentru vecii vecilor.’ — Psalmii 104:5, The Jerusalem Bible.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Regatul lui Dumnezeu va prelua în curînd stăpînirea asupra pămîntului