Matei proclamă: ‘Mesia a venit!’

CARE sînt cele mai importante evenimente care s-au petrecut vreodată în istoria omenirii? Fără vreo umbră de îndoială, acestea au fost naşterea, serviciul, moartea, învierea şi ascensiunea la cer a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

În conformitate cu principiul divin că orice lucru trebuie stabilit din gura a doi sau trei martori, Iehova Dumnezeu s-a îngrijit să fie consemnate patru relatări despre viaţa lui Isus Cristos, pentru a stabili veridicitatea acestor evenimente (Deuteronomul 17:6; II Corinteni 13:1). Cele patru persoane pe care el le-a folosit au fost: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Despre aceşti patru scriitori s-au făcut observaţii corecte şi anume: că fiecare are o temă individuală specifică, un obiectiv propriu, reflectă personalitatea sa proprie şi are în vedere pe cititorii săi direcţi.

Despre Matei, primul dintre scriitori, ştim foarte puţin. Totuşi, putem trage concluzia că era un om modest, deoarece numai din relatarea sa sîntem informaţi că fusese un perceptor dispreţuit (Matei 9:9). Şi nici nu-i de mirare că perceptorii erau dispreţuiţi! În primul rînd, pentru că reprezentau jugul roman acolo unde durea cel mai tare: portofelul cu bani! Ba mai mult, ei erau notorii în ceea ce priveşte abuzul de putere, devenind nişte jecmănitori. Cuvintele perceptorului de impozite Zacheu arată aceasta. După ce Isus a ajuns la casa lui Zacheu, în inima acestuia se produce o schimbare şi el spune: „Orice am stors de la cineva prin acuzaţii false, restitui de patru ori mai mult“ (Luca 19:8). Dar se pare că nu există aproape nici o îndoială că Matei a fost un agent de colectare a impozitelor care se comportase cinstit; altfel, Isus nu l-ar fi invitat direct de la locul unde muncea, pentru a fi continuatorul său.

Încă de mult, din timpul neascultării lui Adam, în Eden, Iehova Dumnezeu a prezis, printr-o expresie cripticăa venirea lui Mesia, referindu-se la el ca fiind „sămînţa“ femeii. Iar în timpul regelui David această sămînţă a fost numită „unsul“ lui Dumnezeu. Venirea lui Mesia a fost profeţită în mod deosebit de către profetul Daniel (Geneza 3:15; 22:17, 18; Psalmul 2:2; Daniel 9:24–27). Faptul că acel îndelung căutat Mesia venise, era într-adevăr o veste atît de emoţionantă încît Matei n-a zăbovit deloc pentru a o proclama cu ajutorul Evangheliei lui. Conform celor mai bune dovezi disponibile, se pare că el şi-a scris relatarea în anul 41 al erei noastre.

TRĂSĂTURI DEFINITORII

Este foarte limpede că Matei a vrut ca relatarea din Evanghelia lui să fie un pod între evenimentele consemnate în scripturile ebraice şi cele care se referă la viaţa lui Mesia. Potrivit cu mărturie istoricilor bisericii primitive, Matei a scris mai întîi în ebraică iar mai tîrziu a scris un exemplar al Evangheliei sale în limba greacă. În sprijinul acestei afirmaţii stă faptul că toate citatele lui din Scripturile anterioare nu sînt luate din Versiunea Septuaginta în limba greacă (aşa cum este deseori cazul cu ceilalţi scriitori ai Evangheliilor), ci din textul în ebraică. Şi în concordanţă cu tema sa că Isus Cristos era, într-adevăr, prezisul Mesia, Matei, mai mult decît ceilalţi, arată cum viaţa şi acţiunile lui Isus au împlinit profeţia biblică (Vezi Matei 8:16, 17 în comparaţie cu Marcu 1:34 şi Luca 4:40). De asemenea, Matei, mai mult decît ceilalţi scriitori ai Evangheliilor, a subliniat tema „regatului cerurilor,“ motiv pentru care Evanghelia lui a fost denumită „Evanghelia Regatului.“ — Matei 4:17; 5:3; 11:12; 22:2.

Fosta ocupaţie a lui Matei, aceea de perceptor de impozite, transpare în scrierea sa. În primul rînd, el a apreciat în mod deosebit marea bunătate nemeritată acordată lui, ca perceptor de impozite, de a deveni un apostol al lui Mesia. Astfel îl vedem cum consemnează, într-un fel unic sublinierea pe care o face Isus, şi anume că se cere îndurare şi nu doar jertfe. Este interesant de observat că numai Matei ne dă acele cuvinte mîngîietoare ale lui Isus care încep cu invitaţia: „Veniţi la mine, voi, toţi cei trudiţi şi împovărăţi şi vă voi înviora.“ — Matei 9:9–13; 11:28–30; 12:7; 18:21–35.

Faptul că Matei a fost perceptor reiese şi din grija sa pentru cifre. Numai el ne spune că Iuda  l-a trădat pe Isus pentru 30 de monede de argint (Matei 26:15). De altfel, acolo unde ceilalţi menţionează un singur obiect sau folosesc singularul, Matei devine mai corect şi menţionează un număr exact de obiecte, de pildă doi, sau foloseşte pluralul (Vezi Matei 4:3; 8:28; 20:29, 30 în comparaţie cu Marcu 5:2; 10:46, 47; Luca 4:3; 8:27; 18:35–38). De fapt se pare că Matei are o simpatie pentru cifre. Astfel în capitolul 6 vedem că înşiră şapte cereri în Rugăciunea Model (în comparaţie cu cele cinci ale lui Luca), şapte parabole în capitolul 13 şi şapte nenorociri rostite de Isus împotriva clerului din timpul său, în capitolul 23. De asemenea, Matei împarte genealogia lui Isus în trei grupuri de cîte 14. — Matei 1:1–17.

Trăsăturile definitorii ale Evangheliei lui Matei se disting din nou cînd observăm cum relatarea sa o completează pe cea a lui Luca. Dar aşa ceva era de aşteptat, dacă stăm să analizăm cît de deosebită este gîndirea unui perceptor de aceea a unui medic. Dar nu trebuie să neglijăm nici rolul pe care îl joacă Spiritul sfînt în această problemă. Iar pe de altă parte, Matei scria pentru a-i convinge pe credincioşii iudei că Isus era Mesia cel de mult promis, în timp ce Luca îl prezintă pe Isus drept Salvatorul întregii omeniri. Astfel Matei urmăreşte genealogia lui Isus prin David pînă la Avraam, pe cînd Luca o urmăreşte pînă la ‘Adam, fiul lui Dumnezeu’ (Matei 1:1–16; Luca 3:23–38). Evident, Matei descrie linia de descendenţă legală a lui Isus prin tatăl său vitreg Iosif, pe cînd Luca o urmăreşte prin linia de descendenţă naturală, prin mama Sa Maria. Matei consemnează că un înger i-a apărut lui Iosif, tatăl vitreg al lui Isus. Luca relatează despre îngerul Gabriel care i-a apărut Mariei, mama lui Isus. Tot la fel şi Matei relatează despre venirea astrologilor în vizită la copilul Isus, ‘regele iudeilor,’ cu numeroase daruri costisitoare, pe cînd Luca relatează despre păstorii umili care au fost invitaţi să-l vadă pe Salvatorul nou-născut.

REPREZENTAREA PE CARE O FACE MATEI CU PRIVIRE LA MESIA

În timp ce consemna viaţa lui Isus, Matei n-a scăpat nici o ocazie de a dovedi că Isus era într-adevăr prezisul Mesia. Cum a făcut el aceasta? Prin trimiteri la Scripturile ebraice de aproximativ 100 de ori, pentru a-şi susţine tema. De exemplu, cînd dă detalii despre naşterea lui Isus, el subliniază faptul că naşterea lui Isus din fecioara iudeică Maria a fost o împlinire a profeţiei (Isaia 7:14; Matei 1:21–23). Cînd consemnează fuga lui Iosif şi a familiei lui pentru a scăpa de decretul criminal al regelui Irod, Matei notează că aceasta a fost aşa ca să se împlinească textul scriptural: „L-am chemat pe Fiul meu din Egipt“ (Osea 11:1; Matei 2:14, 15). Durerea profundă cauzată de ordinul lui Irod de-a fi ucişi pruncii de sex bărbătesc de la vîrsta de doi ani în jos, din Betleem şi districtele care aparţineau de el, arătată de Matei, a fost profeţită şi ea. — Ieremia 31:15; Matei 2:16–18.

În capitolele al treilea şi al patrulea Matei îl prezintă pe predecesorul lui Isus, Ioan Botezătorul. Matei relatează despre botezarea lui Isus de către Ioan şi despre faptul că însuşi Dumnezeu a recunoscut că Isus este Fiul Său. Urmează tripla ispitire a lui Isus în pustiu şi începerea serviciului lui Isus, în care el anunţă că „regatul cerurilor s-a apropiat“ şi face concomitent multe minuni de vindecare. Se arată că predicarea lui Isus este încă o împlinire a profeţiei. — Isaia 9:1, 2; Matei 4:13–17.

Matei, în afara ultimelor 10 capitole nu se prea străduieşte să prezinte evenimentele în ordine cronologică. Dat fiind faptul că Predica de pe Munte a lui Isus reprezintă o învăţătură atît de deosebită, Matei o prezintă imediat după ce relatează începutul serviciului lui Isus, deşi ea a fost rostită, de fapt, aproximativ un an mai tîrziu. Fără îndoială că aceasta este cea mai măreaţă predică rostită vreodată şi Matei ne dă cel mai complet raport despre ea. Predica începe cu nouă ‘fericiri’ care sînt într-adevăr mîngîietoare pentru toţi cei care iubesc adevărul şi dreptatea. În treacăt fie spus, notaţi că acestea sînt „fericiri“ nu „beatitudini“b, motiv pentru care unele traduceri moderne, ca: The Jerusalem Bible şi Today’s English Version folosesc „fericiţi“ în loc de „binecuvîntaţi,“ după cum procedează şi New World Translation.

Cu privire la Predica de pe Munte, se relatează că Mahatma Gandhi i-a spus Lordului Irwin, fost vice-rege al Indiei: „Dacă ţara dumneavoastră şi ţara mea s-ar reuni realmente pe baze învăţăturilor expuse de Cristos în Predica de pe Munte, atunci s-ar rezolva nu numai problemele ţărilor noastre ci chiar ale întregii lumi.“ Această predică include şi Regula de aur. În conformitate cu tema lui, Matei spune că Isus venise nu să distrugă legea lui Moise, ci să o împlinească şi că de fapt în Regula de aur se cuprindea şi Legea şi profeţii. — Matei 5:17; 7:12.

Se pare că Matei a fost deosebit de impresionat de învăţătura lui Isus. În comparaţie cu celelalte Evanghelii, este mai extinsă nu numai relatarea lui despre Predica de pe Munte ci şi raportul despre trimiterea de către Isus a celor 12 apostoli (capitolul 10), relatarea despre cele şapte parabole ale Regatului (capitolul 13) şi consemnarea sfatului lui Isus cu privire la necesitatea de a arăta milă, de a fi dispus să ierţi de „şaptezeci şi şapte de ori“ — cap. 18.

În capitolele 8, 9, 11, 12 şi 14–17, Matei ne informează, în special, despre numeroasele minuni ale lui Isus, ca: hrănirea, cu o anumită ocazie, a 5 000 de persoane şi altă dată, a „patru mii de bărbaţi afară de femei şi copii mici.“ Aceste capitole mai cuprind condamnările pe care Isus le-a pronunţat împotriva conducătorilor religioşi iudei, ipocriţi şi nelegiuiţi care au comis păcate de neiertat. De altfel, în aceste capitole găsim mărturisirea lui Petru, „Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu“ şi o descriere a transfigurării, în care Iehova Dumnezeu confirmă din nou că Isus Cristos este într-adevăr Fiul Său. — Matei 16:16; 17:1–9.

ULTIMELE ZILE ALE SERVICIULUI LUI ISUS

Întorcîndu-ne acum spre ultimele evenimente ale serviciului lui Isus, aflăm că Matei a redactat întîmplările în ordinea în care s-au petrecut. Cea mai mare parte a evenimentelor consemnate anterior au avut loc în Galileea, dar acum el abordează serviciul ulterior din regiunea Perea. Împotrivitorii religioşi îl provoacă pe Isus pe tema divorţului, sperînd să-l pună în încurcătură. Dar, aşa cum nu se aşteptau, planurile lor sînt dejucate de înţelepciunea lui Isus şi de cunoştinţa lui superioară cu privire la Scripturi. Singurul temei pentru divorţ este „curvia.“ Un tînăr şi bogat conducător, plin de sine, îl întreabă pe Isus ce trebuie să facă pentru a obţine viaţa veşnică, dar pleacă de la Isus cu o preţuire de sine mult diminuată deoarece, pentru el, bogăţia preţuia mai mult decît viaţa veşnică. Spiritul de rivalitate îi separă pe apostoli şi îl determină pe Isus să le aducă aminte că el a venit ‘nu pentru a fi slujit, ci pentru a lucra în serviciul de predicare şi pentru a-şi da viaţa ca răscumpărare în schimbul multora.’ — Matei 19:1-20:34.

Odată cu ultima săptămînă de viaţă a lui Isus ca om pe pămînt acţiunea se mută la Betania şi Ierusalim şi citim despre intrarea lui triumfală în acest oraş. Urmează episodul în care Isus merge la templu şi îl curăţă, alungîndu-i pe toţi excrocii religioşi. Apoi el spune o parabolă despre cultivatorii care au omorît pe moştenitorul viei, şi îi înştiinţează pe duşmanii lui că el ştie ce se petrece în minţile lor. — Matei 21:1–46.

Deşi învinşi de repetate ori în discuţiile anterioare avute cu Isus, împotrivitorii săi religioşi încearcă din nou să-l pună în încurcătură, punîndu-i nişte întrebări complicate referitoare la plata nepopularului impozit către romani, la înviere, precum şi care este cea mai mare dintre porunci. Răspunsurile sale înţelepte, bazate pe scripturi, i-au redus la tăcere. Apoi Isus i-a sfătuit pe discipoli despre necesitatea de a fi umili. De asemenea, le-a adresat împotrivitorilor religioşi ipocriţi dojeni înţepătoare şi a rostit şapte nenorociri. Datorită împotrivirii lor, casa lor urma să fie părăsită. — Matei 22:1-23:39.

Comentariile unora dintre apostolii săi despre măreţia templului lui Irod îi oferă lui Isus ocazia de a pronunţa marea s-a profeţie cu privire la sfîrşitul sistemului de lucruri iudaic şi despre întoarcerea sa — parousia sa —, cuvinte care se împlinesc magistral îndeosebi din 1914. Apoi el rosteşte cele trei parabole care se împlinesc în timpul nostru: parabola fecioarelor înţelepte şi a celor nechibzuite, parabola talanţilor şi cea a oilor şi caprelor. — Matei 24:1-25:46.

În continuare Matei ne dă singura relatare a unui martor ocular pe care o avem, referitoare la masa de seară a Domnului, instituită de Isus pentru a comemora moartea sa. După aceea Matei relatează experienţa lui Isus din Ghetsimani, arestarea lui, negarea de către Petru, judecarea lui Isus, nehotărîrea lui Pilat şi faptul că acesta îşi spală mîinile, apoi ţintuirea lui Isus între doi criminali ca rege al iudeilor, pe colina numită Calvar. — Matei 26:1–75.

La arestarea lui Isus toţi apostolii au fugit, fiind deprimaţi de această întorsătură a evenimentelor. Dar nu pentru multă vreme. În a treia zi ei află despre învierea lui Isus din morţi. Mai tîrziu ei se întîlnesc cu Isus în Galileea unde, cu foarte puţin timp înainte de ascensiunea sa la cer, el le dă o însărcinare la despărţire: „Mergeţi, aşadar, şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i . . . Şi iată! Eu voi fi cu voi tot timpul pînă la încheierea sistemului de lucruri.“ — Matei 28:19, 20.

Fără îndoială că Matei reuşeşte să-şi dovedească tema, şi anume că Isus din Nazaret este într-adevăr Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Matei face aceasta arătînd numeroasele profeţii pe care le-a împlinit Isus, minunile pe care le-a făcut şi adevărurile pe care le-a învăţat. Desigur că Matei avea o minte ascuţită şi capabilă de a înţelege, stimulată de spiritul sfînt al lui Dumnezeu. Deoarece spiritul lui Dumnezeu l-a îndrumat şi i-a adus în minte lucrurile pe care Iehova Dumnezeu dorea să le vadă consemnate, el a putut să scrie un raport cuprinzător şi viguros despre viaţa lui Isus.

Cît de recunoscători îi putem fi lui Iehova Dumnezeu pentru că a inspirat un asemenea slujitor umil, sincer şi altruist al Său şi continuator al Fiului său să înregistreze această relatare despre serviciul pămîntesc al lui Isus, care ne întăreşte credinţa! De aceea să ne străduim să ajungem la o bună cunoaştere a acestei relatări, pentru ca să putem trăi conform principiilor trasate de Isus şi să spunem altora, cu orice prilej, „Vestea bună“ că Mesia cel demult promis a venit la timpul stabilit de Dumnezeu, ca să împlinească numeroasele profeţii consemnate în Scripturile ebraice. — Matei 24:14.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 32]

Invitaţia amabilă a stăpînului

„Veniţi la mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi, iar eu vă voi înviora. Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine, căci eu sînt blînd şi smerit la inimă, iar voi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun iar sarcina mea este uşoară.“ — Matei 11:28–30.