Alegerea noastră de a colabora cu Iehova Dumnezeu

“Alegeţi astăzi cui vreţi să-i serviţi . . . Cît despre mine şi casa mea, noi îi vom servi lui Iehova“. — Iosua 24:15

1, 2. Ce alegere l-a determinat Ilie pe poporul lui Israel să facă, şi prin ce mijloace?

CIT a fost ziua de lungă profeţii şi preoţii lui Baal au ţopăit în jurul unui altar pe care zăcea jertfa. Implorîndu-l pe dumnezeul lor Baal să se facă de cunoscut prin mistuirea jertfei de foc, au mers pînă acolo încît şi-au făcut tăieturi în carne cu cuţitele. Dar totul a fost în zadar!

² A venit apoi rîndul profetului Ilie, purtătorul de cuvînt al lui Iehova Dumnezeu. După ce a zidit un altar, aşezînd pe el lemne şi un animal ucis, a udat totul cu apă din belşug, după care s-a rugat Dumnezeului său Iehova. Rezultatul? A coborît foc din cer şi a mistuit nu numai lemnele şi jertfa, ci pînă şi pietrele altarului. La vederea acestui lucru spectatorii israeliţi au exclamat: „Iehova este adevăratul Dumnezeu! Iehova este adevăratul Dumnezeu“! Vreme de ani de zile, ‘şchiopătaseră între două păreri diferite’, dar acum aleseră să-l recunoască pe Iehova, Dumnezeul adevărat, ca Dumnezeul lor. — 1 Regi 18:21–40.

3. De ce poate fi numit omul un „agent moral liber“ şi de ce este el unicul caz de felul acesta pe pămînt?

³ Capacitatea omului de a alege între ce este corect şi greşit, între a servi adevăratului Dumnezeu Iehova sau a-şi servi lui însuşi sau unor dumnezei falşi, arată că el este un agent moral liber, creat după chipul şi asemănarea lui Iehova Dumnezeu (Gen. 1:27). Animalele nu au o asemenea capacitate. Il pot învăţa pe un cîine să nu facă ceva, dar nu îi poţi argumenta de ce este greşit să furi. Din nefericire, timp de circa şase mii de ani oamenii au abuzat de libertatea lor morală şi aceasta explică de ce se află astăzi lumea în impas. — Compară cu Deut. 32:5

4. (a) Cine a fost cel dintîi care a abuzat de această libertate şi de ce a făcut el astfel? (b) Cine s-a numărat printre cei care i-au următ exemplul?

⁴ Cel dintîi care a abuzat de această capacitate a libertăţii de alegere a fost cel care a devenit Satan Diavolul. El şi-a ales să urmeze o dorinţă egoistă; acest fapt a dat naştere păcatului rebeliunii care va duce în cele din urmă la distrugerea sau nimicirea sa (Ioan 8:44; Iac. 1:14, 15). Adam şi Eva, antediluvienii din zilele lui Noe, îngerii care nu şi-au păstrat poziţia originară, Nimrod şi mulţimea sa după potop, locuitorii Sodomei şi Gomorei şi mulţi alţii au ales în cursul secolelor pînă astăzi să urmeze exemplul lui Satan Diavolul, făcînd alegeri egoiste, greşite şi rele.

CEI CARE AU FACUT ALEGEREA CORECTA

5. Cine s-a numărat printre cei care au făcut alegerea corectă?

⁵ Pe de altă parte, a existat Abel care a ales să îi servească lui Iehova Dumnezeu şi care a făcut aceasta chiar cu preţul vieţii sale. După el au urmat Enoh, Noe şi patriarhii Avraam, Isaac şi Iacob. Din cuvintele apostolului Pavel consemnate la Evrei 11:13–16 noi putem vedea că aceşti patriarhi au făcut alegerea corectă. A existat apoi Moise. Crescut la palatul lui Faraon, educat în toată înţelepciunea şi învăţătura Egiptului, om cu faimă, cu putere şi bogăţie, la vîrsta de patruzeci de ani s-a văzut pus deodată în faţa necesităţii de a face o alegere. Ce fel de alegere a făcut el? El a ales „să fie maltratat împreună cu poporul lui Dumnezeu în loc să guste bucuriile temporare ale păcatului, căci el a considerat ruşinea lui Cristos drept o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului“ (Evr. 11:25; Fap. 7:20–29). Ai fi făcut şi tu la fel?

6. Ce alegere au pus în faţa poporului (a) Moise şi (b) Iosua?

⁶ Spre sfîrşitul carierei sale de profet al lui Iehova şi de conducător al poporului său, Moise a pus cu claritate în faţa poporului său problema alegerii: „Eu iau astăzi cerurile şi pămîntul ca martori împotriva voastră că v-am pus în faţă viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul; iar voi alegeţi viaţa ca să rămîneţi vii, voi şi urmaşii voştri, iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul vostru, ascultînd de glasul lui şi alipindu-vă de el“ (Deut. 30:19, 20). Iosua, succesorul lui Moise, la sfîrşitul lungii sale cariere a pus în faţa poporului lui Israel o alegere asemănătoare. El însuşi a făcut alegerea corectă aşa cum a făcut profetul Ilie cu secole mai tîrziu. — Iosua 24:15; 1 Regi 19:10.

7. (a) Ce alegere a făcut Isus cînd a fost ispitit de Diavolul? (b) Ce alegere au făcut discipolii săi?

⁷ Omul Isus Cristos a trebuit să facă o alegere atunci cînd Satan Diavolul i-a oferit toate regatele lumii în schimbul unui singur act de închinare. Isus a făcut alegerea corectă (Mat. 4:10). Tot la fel şi primii discipoli ai lui Isus au făcut alegerea corectă; ei l-au recunoscut drept Mesia, Fiul lui Dumnezeu, şi l-au acceptat drept conducător şi rege al lor (Ioan 1:49). La fel a făcut şi Saul din Tars. Pe cînd era în drum spre Damasc pentru a-i persecuta pe creştini, Isus i s-a arătat în mod miraculos. Saul a întrebat: „Ce să fac, Domnul meu?“ Primind răspunsul, el a ales să accepte şi să urmeze îndrumarea dată, devenind un creştin botezat. — Fapte 22:10.

8. (a) Ce alegere le pretinde oamenilor predicarea „veştii bune“ a regatului lui Dumnezeu? (b) De ce este ea urgentă?

⁸ Astăzi, ca rezultat al predicării „acestei veşti bune a regatului“ se iveşte o alegere în faţa orivui o aude. Care este acea alegere? Este de a apuca o cale a dreptăţii şi de a-i servi lui Iehova Dumnezeu, Creatorul, Susţinătorul şi Suveranul Universului, sau de a continua calea egoismului sub dominaţia lui Satan Diavolul, „dumnezeul acestui sistem de lucruri“. Această ocazie de a face o alegere nu va continua la infinit, căci noi trăim la ‘încheierea sistemului de lucruri’, în ‘timpurile critice şi grele ale zilelor din urmă’, după cum arată cu claritate împlinirea profeţiei biblice. Da, noi nu rămînem neimplicaţi. Alegerea ce trebuie făcută există, iar noi nu o putem evita. — Mat. 24:14; 2 Cor. 4:4; Mat. 13:39; 2 Tim. 3:1.

DE CE TREBUIE SA ALEGEM SA COLABORAM CU IEHOVA DUMNEZEU

9, 10. Ce pas va efectua cineva ca rezultat al faptului că va da ascultare „veştii bune“?

⁹ Dînd ascultare predicării „veştii bune“ a regatului lui Dumnezeu, cineva poate cîştiga o cunoştinţă exactă a Cuvîntului lui Dumnezeu precum şi ajutor de a-l aplica în viaţa sa. Aceasta poate avea ca rezultat o căinţă sinceră cu privire la orice conduită greşită pe care a putut să aibă respectivul, — pas urmat apoi de o întoarcere sau convertire a lui pentru a apuca o cale care îi este plăcută lui Iehova Dumnezeu, aşa cum i-a îndemnat apostolul Petru pe iudeii din zilele sale: „Aşadar căiţi-vă, şi întoarceţi-vă ca să vi se şteargă păcatele“. — Fapte 3:19.

¹⁰ Efectuarea acestor doi paşi îl va conduce în mod logic pe respectivul la alegerea de a face voia lui Dumnezeu, de a colabora cu El şi de a păşi pe urmele lui Isus Cristos. O asemenea alegere trebuie să fie un pas oficial distinct, un pas pe care Isus l-a făcut şi el însuşi la vîrsta de 30 de ani, moment care este descris profetic prin cuvintele: „Iată că vin (în sulul cărţii este scris despre mine) să fac voia ta, Dumnezeule“ (Evr. 10:7; Ps. 40:7, 8). A urma în privinţa aceasta exemplul lui Isus înseamnă consacrare pentru a face voinţa lui Dumnezeu şi simbolizarea acestei consacrări prin botezul în apă. Efectuarea acestui pas este cu adevărat înţelept, cu adevărat drept şi cu adevărat iubitor.

11–13. Pentru ce efectuarea paşilor consacrării este (a) cu adevărat înţeleaptă? (b) cu adevărat dreaptă şi justă? (c) cu adevărat iubitoare şi o dovadă de recunoştinţă?

¹¹ Un lucru înţelept? Da, căci Iehova ştie ce este cel mai bine pentru noi. Cuvîntul său ne arată cu prisosinţă nebunia urmăririi unei căi egoiste şi nedrepte. Iată de ce citim că „devoţiunea religioasă este de folos pentru toate lucrurile, întrucît ea deţine promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare“ (1 Tim. 4:8). Este aşa cum s-a exprimat Iehova prin profetul său din vechime: „Eu, Iehova, sînt Dumnezeul vostru, Cel care vă învaţă spre folosul vostru“ (Is. 48:17). Ca ajutor pentru a trage folos avem „scrierile sfinte“, Scripturile inspirate (2 Tim. 3:15–17). Ele ne amintesc că „ceea ce seamănă un om, aceea vă şi secera“ (Gal. 6:7). Da, „binecuvîntarea lui Iehova — aceasta te va face fericit şi nu adaugă nici o suferinţă“ (Prov. 10:22). Aşadar alegerea de a colabora cu Iehova Dumnezeu este calea cu adevărat înţeleaptă.

¹² Alegerea de a ne consacra pentru a face voia lui Iehova este totodată un lucru just sau drept. De fapt noi sîntem îndatoraţi faţă de Dumnezeu, ca să facem voia sa. De ce? Pentru că, datorită faptului că el a creat totul, lui îi aparţine pămîntul cu toate lucrurile şi creaturile de pe el. El ne-a făcut nu numai pentru a ne bucura de satisfacerea propriei noastre plăceri, ci şi pentru a servi scopului său, pentru a face voinţa sa. El nu numai că a creat toate lucrurile, ci şi susţine toate lucrurile, asigurînd lumina soarelui şi ploaia. Iată de ce citim: „Tu eşti demn, Iehova, tu Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile şi pentru că din voia ta au existat şi au fost create“. — Apoc. 4:11.

¹³ Pe lîngă aceasta, a ne consacra pentru a face voia lui Iehova şi a ne boteza ca simbol al acestei consacrări este un lucru iubitor şi o manifestare de recunoştinţă. Cînd ne gîndim la imensa iubire pe care a revărsat-o Iehova Dumnezeu asupra omenirii pentru a face posibilă viaţa şi bucuria, (Fap. 14:17), cînd ne gîndim la răbdarea lui în felul de a proceda cu omenirea timp de 6 000 de ani, (2 Pet. 3:8, 9) şi cînd ne gîndim că a mers în iubirea lui pînă acolo încît să îşi dea singurul Fiu născut pentru a fi Salvatorul şi Răscumpărătorul (Ioan 3:16) — ce concluzie trebuie să tragem? Cel mai mic lucru pe care îl poate face cineva dacă se respectă ca om este să se consacre iubitorului nostru Tată ceresc ca să facă voia sa şi apoi să îşi simbolizeze această consacrare prin botez.

IMPERATIVUL CONSACRARII SI AL BOTEZULUI

14, 15. (a) Ce întrebări pot ridica unii cu privire la necesitatea consacrării şi a botezului? (b) Ce ilustrare scripturală ne arată necesitatea consacrării noastre în mod oficial pentru a face voia lui Dumnezeu?

¹⁴ Dar nu am putea fi oare plăcuţi lui Iehova Dumnezeu şi să cîştigăm răsplata vieţii veşnice doar prin faptul de a duce o viaţă curată, de a crede în Dumnezeu, de a le vorbi altora despre „vestea bună“, dar fără să ne consacrăm în mod oficial pentru a face voia lui Dumnezeu şi fără să fim botezaţi? Se pare că există unii care gîndesc aşa, căci în timp ce fac lucrurile amintite, se reţin să se consacreze şi să fie botezaţi. Ei greşesc însă în această privinţă.

¹⁵ Pentru ca Iehova Dumnezeu să ne răsplătească noi trebuie să exercităm credinţă în el şi să îl iubim într-o asemenea măsură încît să ne consacrăm pentru a face voia lui Dumnezeu şi să călcăm pe urmele lui Isus Cristos. De exemplu, la Muntele Sinai, Iehova Dumnezeu a pus în faţa naţiunii lui Israel legile sale precum şi răsplăţile pe care avea să le primească aceasta datorită ascultării legilor. Israeliţii au consimţit în mod oficial să facă voia lui Dumnezeu astfel încît să poată primi îndrumarea, ocrotirea şi binecuvîntarea sa. Tot la fel, şi servi săi de astăzi trebuie să facă un asemenea angajament (Exod 19:3–8). Ei trebuie să asculte porunca lui Isus că cei care vor respecta poruncile sale trebuie să înceapă cu botezul. — Mat. 28:19, 20.

16, 17. (a) Ilustrează inconsecvenţa celor care doresc să-i servească lui Dumnezeu fără a fi botezaţi. (b) Cum poate fi aplicat în această privinţă Rom. 10:9, 10? (c) Cum poate fi ilustrată lipsa de sinceritate a celor care amînă botezul?

¹⁶ Am putea ilustra chestiunea în felul următor: Un om oarecare merge de-a lungul unui drum de ţară şi vede o mulţime de oameni dînd ajutor la secerarea unei holde. El simte îndemnul de a li se alătura şi astfel îi ajută zile în şir, pînă cînd secerişul e gata complet. Dar cînd vine timpul ca lucrătorii să-şi primească plata, se poate oare aştepta pe bună dreptate să i se acorde o plată? Nu, pentru că el nu a fost angajat. El nu a făcut nici un contract că stăpînul secerişului, în vederea unei remunerări. El nu a intrat în sistemul normal de organizare prin care poate fi plătit un muncitor. Iată de ce Romani 10:9, 10 nu se aplică la orice declaraţie publică, ci are aplicare deosebită asupra unei declaraţii publice oficiale ca şi aceea făcută în momentul cînd cineva care s-a consacrat să facă voia lui Dumnezeu, este botezat. „Căci dacă declaraţi public acel ‘cuvînt din gura voastră’ că Isus este Domn şi exercitaţi credinţă în inima voastră că Dumnezeu l-a înviat din morţi, veţi fi salvaţi.“ Acea declaraţie publică aduce la cunoştinţa tuturor că respectivul a făcut alegerea de a colabora cu Iehova Dumnezeu. Intr-adevăr, nu ne putem aştepta ca Dumnezeu să ne răsplătească cu viaţa eternă dacă noi nu ne putem, aşa-zicînd, semnătura pe angajamentul de a colabora cu el.

¹⁷ Sau ca să folosim o altă ilustrare: Un tînăr o vizitează insistent pe o tînără. El declară că o iubeşte foarte mult. O duce la restaurant, la teatru, îi cumpără cadouri. Alţii îşi închipuie că îi face curte, dar el evită sistematic subiectul căsătoriei. Poate spune el că o iubeşte pe acea tînără? Ceea ce are ea tot timpul în minte este dorinţa de a se căsători. El însă nu vrea să-şi piardă libertatea, nu doreşte să fie „legat“ de ea. Astfel toate declaraţiile că o iubeşte sînt goale, nesincere. Aşa stau lucrurile cu oricine care pretinde că îl iubeşte pe Iehova Dumnezeu şi că apreciază tot ce a făcut Dumnezeu pentru el. Dacă într-o perioadă de timp rezonabilă el nu se consacră pentru a face voia lui Dumnezeu, călcînd pe urmele lui Cristos, declaraţiile lui sună fals, trădează lipsă de iubire, de încredere şi de credinţă în Iehova Dumnezeu şi în realitate sînt poate nesincere.

18. Ce arată 1 Petru 3:21 cu privire la necesitatea ca o persoană să se boteze?

¹⁸ In afară de aceasta, botezul este esenţial pentru a dobîndi o conştiinţă bună în faţa lui Dumnezeu. Apostolul Petru clarifică această chestiune la 1 Petru 3:21: „Ceea ce îi corespunde acestui lucru [adică potopului din zilele lui Noe] vă salvează acum pe voi, şi anume botezul [nu (numai) înlăturarea murdăriei cărnii (oricît de importantă ar fi), ci cererea adresată lui Dumnezeu pentru o conştiinţă bună] prin învierea lui Isus Cristos“.

19. (a) De ce este potrivit simbolul botezului? (b) Ce aspecte practice are el?

¹⁹ Botezul este cel mai potrivit simbol al faptului că am făcut alegerea de a colabora cu Iehova Dumnezeu prin aceea că ne-am consacrat pentru a face voia lui, ca unii care păşim pe urmele lui Isus Cristos. Scufundarea în apă pînă la acoperirea completă este ca şi o îngropare. Noi murim astfel faţă de cursul nostru de acţiune de odinioară; botezul marchează moartea căilor noastre egoiste, moartea alegerii de a face ce ne place NOUA. Scoaterea din apă ilustrează bine reînvierea noastră pentru a face voia lui Dumnezeu, astfel încît să umblăm în ‘înnoirea vieţii’. Se poate spune că botezul în apă are un aspect foarte practic, pentru că omul poate uita foarte repede că a consimţit verbal să facă voia lui Dumnezeu sau poate uita chiar şi faptul că a semnat o hîrtie în acest sens; cîte lucruri nu am uitat din cîte am spus sau am scris! Dar ar putea uita oare cineva că după ce a ascultat cuvîntarea de botez şi participat la rugăciune, şi-a schimbat hainele cu un costum de baie şi a fost botezat în prezenţa multor martori? Cu greu ar putea uita aşa ceva! Efectuarea unui asemenea pas îl şi obligă pe cel în cauză să acţioneze corespunzător, fiind un colaborator al lui Iehova Dumnezeu. Articolul următor va examina ce implică lucrul acesta.