A trăi ca infirm

Regele David era grav bolnav iar duşmanii săi sperau că va muri. In timp ce aşteptau cu nerăbdare vreun semn al agravării stării sănătăţii regelui, vizitatorii îi doreau în mod făţarnic binele. După aceea le făcea plăcere să împărtăşească observaţiile pesimiste şi altora. „O boală rea îi umple oasele“, ziceau ei. „Acum că zace bolnav, el nu se va mai scula“. Chiar un prieten intim, sfetnicul de încredere Ahitofel, s-a transformat în trădător. — Ps. 41:6–10, „The New American Bible“.

Ce l-a ajutat pe David să rabde acest timp de teribilă suferinţă? El nu şi-a pierdut speranţa şi n-a cedat fricii. Increderea sa în Dumnezeu a rămas tare, căci el a declarat: „Iehova însuşi îl va suştine (pe servitorul său) pe patul de boală; în timpul bolii sale, tu îi vei schimba cu siguranţă întregul pat“ (Ps. 41:3). In cele din urmă David s-a vindecat de boala sa.

Dar cum îi suştine Cel Preaînalt pe servii săi aflaţi în suferinţă? Cu ajutorul spiritului său, Iehova Dumnezeu aduce în mintea bolnavului gînduri pline de mîngîiere care-i întăresc speranţa. Ceea ce face Dumnezeu în această privinţă joacă un rol vital în procesul de însănătoşire. De aceea, David putea să spună că Iehova schimbă patul celui în suferinţă, transformîndu-i patul de boală într-un pat al vindecării.

Este demn de notat că medicii moderni au ajuns să recunoască valoarea speranţei în vindecare. De exemplu, în cartea sa „The Vital Balance“, Dr. Karl Menninger scrie: „Cunoştinţele noastre ştiinţifice din prezent nu sînt suficiente pentru a recunoaşte, a defini forţele care concură la vindecare şi nici să determinăm adevăratele cauze ale acestora, nemaivorbind de faptul că nu cunoaştem totdeauna forţele împotriva cărora luptăm. Aceasta ştim. Uneori nădejdea se pierde şi urmează moartea, în timp ce alteori speranţa rămîne şi se întîmplă imposibilul“.

Cu privire la afectul dăunător al disperării şi fricii, „The Encyclopedia Americana“ declară: „Acţiunea fricii asupra minţii este adesea — dacă nu este corectată — însoţită de cele mai grave consecinţe, mai cu seamă la bolnavii ameninţaţi de o afecţiune. Asupra multor oameni influenţa fricii este cu mult mai gravă decît cea mai gravă formă a vreunei maladii înspăimîntătoare. In bolile epidemice, teroarea pe care ele o inspiră este adesea tot aşa de fatală ca şi infecţia prpriu-zisă — paralizînd organismul şi jefuind trupul de resursele nervoase naturale şi spiritul de puterea tonifiantă a speranţei, făcînd victime dintre aceia a căror vîrstă şi putere le ofereau o bună probabilitate de scăpare. Frica este o otravă mintală şi cel mai puternic adversar al sănătăţii şi medicinei.

Omul cu credinţă nezdruncinată în Dumnezeu şi în promisiunile din Cuvîntul său nu riscă să sucombe în faţa unei asemenea frici distructive. El găseşte mîngîiere în faptul că orice suferinţă în cele din urmă se va sfîrşi. Chiar dacă acel sfîrşit se dovedeşte a fi moartea, el nu este copleşit de frică, deoarece promisiunea lui Dumnezeu referitoare la înviere îl suştine. In timp ce trece prin necaz, el apelează la Iehova Dumnezeu pentru ajutor ca să rabde. Si spiritul lui Dumnezeu sau forţa sa activă îi furnizează puterea necesară. In plus, bolnavul priveşte cu încredere înainte spre împlinirea promisiunii Bibliei: „(Dumnezeu) va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici doliu, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au dispărut“. — Apoc. 21:4.

Speranţa pe care o generează această mare promisiune, poate să ajute pe cineva să rămînă optimist în faţa unui mare necaz provocat de o boală sau un accident. Să luăm cazul lui Robert în vîrstă de 43 de ani, care fusese lovit de cancer terminal al coloanei vertebrale. Medicii i-au spus că mai avea de trăit cam o săptămînă. Dar cu vreo patru luni mai tîrziu, în ciuda bolii sale grave, el făcea pregătiri să asiste la un congres al Martorilor lui Iehova. Lungit pe patul său, el a fost în stare să urmărească cîteva sesiuni ale congresului. Specialiştii în medicină pur şi simplu nu puteau să creadă că el putea să-şi păstreze moralul atît de ridicat. ‘Speranţa în noul sistem pe care Iehova l-a promis, mă ţine în picioare’, spunea Robert. El a persistat, de asemenea, în rugăciune, apelînd la Cel Preaînalt pentru tărie şi răbdare.

Aceeaşi promisiune a schimbat viaţa lui Yuko, o tînără femeie din Japonia. La vîrsta de 31 de ani, ea a fost lovită de „Kogenbyo“, o boală care întăreşte pielea, făcînd trupul să se înţepenească exact ca o mumie, aducînd moartea înceată, pe măsură ce progresează. In primul rînd i s-a înţepenit mîna dreaptă, iar degetele i s-au crispat. Deoarece nu se cunoştea tratamentul, Yuko a devenit extrem de deprimată, mai cu seamă cînd se gîndea la viitorul celor trei copii ai ei. In timp ce era în spital, a devenit anemică, iar muşchii gurii şi bărbiei i s-au înţepenit aşa de tare încît aproape nu mai putea să vorbească. S-a ajuns la necesitatea ca Yuko să fie supusă unui regim alimentar lichid.

Dar ce s-a întîmplat după ce ea a început să studieze Biblia? A fost o mare mîngîiere pentru ea să afle despre Orînduirea nouă a lui Iehova, în care oamenii nu vor mai fi bolnavi şi nu vor mai muri. Yuko relatează: „Pentru prima dată aflasem o speranţă sigură. In cele din urmă m-a cuprins dorinţa puternică să-mi exprim credinţa faţă de alţii aflaţi în situaţii similare, pentru ca şi ei să poată învăţa şi să-şi încredinţeze situaţia în mîinile lui Iehova. Temîndu-se de anemia mea, doctorul nu voia să mă lase să ies afară şi să mă expun la soare. Dar eu mă simţeam îndemnată să împărtăşesc altora ceea ce învăţasem. Care a fost rezultatul? N-am mai avut nici un fel de probleme cu anemia. Ieşirea mea afară pentru a le vorbi altora despre Biblie, mi-a dat o bună poftă de mîncare în aşa fel încît am cîştigat în greutate, De asemenea, muşchii gurii mele s-au întărit pentru a se mişca liber. Cînd s-a examinat îmbunătăţirea miraculoasă a stării sănătăţii mele, doctorul a clătinat doar din cap cu surprindere, nepricepînd ce putea să pricinuiască o asemenea schimbare.

O transformare asemănătoare a fost experimentată de un tînăr suferind de scleroză multiplă. Jumătatea corpului său era paralizată, şi îşi petrecea timpul şezînd într-un scaun cu rotile într-o cameră izolată a unui sanatoriu particular. Cu o mînă el îşi conducea scaunul cu rotile, mişcîndu-se înainte şi înapoi, la dreapta şi la stînga. Pierzînd orice speranţă, aştepta să moară. După o perioadă de studiere a Bibliei cu un Martor al lui Iehova, acest bărbat a început să cîştige un interes crescînd pentru viaţă. El a făcut încercări pentru a umbla, sprijinindu-se de mobilier. Cu timpul el a devenit destul de versat în a folosi un aparat de umblat. In loc de a continua să trăiască într-un sanatoriu particular, el s-a mutat în propriul său apartament, a început să-şi pregătească singur mîncarea şi chiar să facă şi curăţenie în locuinţă. In loc de a continua să aştepte să moară, acest tînăr a început să aştepte împlinirea promisiunii Bibliei cu privire la o lume fără boli.

Astfel, pînă chiar în zilele noastre, mesajul Bibliei a adus mîngîiere şi încurajare pentru cei în vîrstă, pentru infirmi şi pentru aceia care suferă din cauza accidentelor sau bolii. Invăţînd să se sprijinească pe Iehova Dumnezeu pentru putere şi prin acceptarea speranţei pe care el o oferă, aceste persoane au fost în stare să rabde mari suferinţe. Ce mărturie minunată despre sursa de mare mîngîiere care este Biblia!