Isaia — o carte plină de veşti bune

Scriitorul cărţii Isaia este numit, în mod potrivit, un „profet evanghelist“. Un evanghelist are de–a face cu vestea bună, iar cartea Isaia este realmente o carte plină de veşti bune. Despre ce tratează aceste veşti bune? In principal, despre faptul că poporul lui Dumnezeu va fi iarăşi readus în patria lui, ceea ce a devenit realitate prin măreţia şi bunătatea Dumnezeului său, Iehova. O mare parte din veştile bune ale acestei cărţi, trătează şi despre viitorul Mesia şi împărăţia sa.

Vestea sublimă pe care a avut–o Iehova Dumnezeu pentru poporul său a fost o veste a mîngîierii şi a speranţei, o chemare la bucurie şi veselie. Tocmai de aceea, constatăm că Isaia întrebuinţează foarte des expresii ca „a jubila“, „a chiui de bucurie“ şi „bucuraţi–vă“. In realitate, în nici o altă carte în afară de Psalmi, nu este vorba atît de mult de „a se bucura“, „a fi vesel“, „a jubila de bucurie“ (Is. 35:6; 42:11; 44:23; 52:9).

Pe cine avea să aleagă Iehova Dumnezeu pentru a transmite această veste sublimă şi îmbucurătoare poporului său? Pe cineva deosebit de capabil să redea în cele mai bune cuvinte posibile această veste: pe Isaia. El a fost cel care şi–a arătat dispoziţia sa atunci cînd l–a văzut pe Iehova într–o viziune în templul său sfînt şi l–a auzit întrebînd: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru noi“? Isaia, care a apreciat acest mare privilegiu, a strigat: „Iată–mă! Trimite–mă“. (Is. 6:8). Si Iehova l–a întrebuinţat în realitate. Prin faptul că spiritul sfînt al lui Iehova a stimulat capacităţile naturale ale lui Isaia, cartea a devenit o capodoperă literară, fapt recunoscut de toţi învăţaţii Bibliei. Ea a fost scrisă, în general, în stil poetic, astfel că unii traducători redau 90 la sută din ea în formă poetică.

Cînd şi–a scris Isaia cartea sa? El a profeţit în secolul al optulea, adică puţin din anul 777 î.e:n. pînă în 732 î.e.n., dacă nu şi mai mult. Astfel el a servit cel puţin 45 ani ca profet şi anume în timpul domniei regilor din Iuda, Azia, Iotam, Ahaz, şi Ezechia (1:1). Unele din profeţiile lui s–au împlinit într–un timp scurt, ca de exemplu, prezicerea despre căderea lui Sanherib; la altele, au trecut 200 de ani, pînă ce iudeii s–au întors, în cele din urmă, în patria lor. Cîteva s–au împlinit cu aproape 800 de ani mai tîrziu, la venirea lui Isus, iar altele abia după 2.600 ani, adică în timpul nostru. Isaia este profetul cel mai des citat în Scripturile creştine greceşti.

DIN CE MOTIV ESTE ATIT DE SIGURA VESTEA BUNA?

Pe ce–şi sprijineşte Isaia vestea bună? Din pricina cărui lucru ne putem încrede în ea? Din cauza măreţiei şi bunătăţii Autorului veştii bune şi fiindcă el, Iehova Dumnezeu, este Suveranul şi Creatorul (Is. 40:26; 42:8; 45:18). In calitate de „Stăpîn Suveran, Iehova al oştirilor“, el poate întrebuinţa o putere mondială influentă, tot aşa cum un tăietor de lemne întrebuinţează un topor (3:15; 10:15). El este marele olar, iar noi nu sîntem decît lutul din mîna sa. Stiind acest lucru, ar trebui să ne supunem lui de bunăvoie.

Iehova este atît de mare, încît naţiunile nu sînt decît ca praful fin depus pe talerul unei balanţe şi ca un strop de apă care, probabil, tocmai cade dintr–o găleată goală. Din poziţia sublimă a lui Iehova, plasată deasupra cercului pămîntului, oamenii minusculi apar ca lăcustele (capitolul 40). De aceea, putem găsi mîngîiere în asigurararea lui că tot ce–a spus se va întîmpla şi că cuvîntul sţu va „avea succes“. Această asigurare ne este dată de el în mod repetat (Is. 14:24, 27; 46:10, 11; 55:10, 11).

Tocmai de aceea, Iehova este în măsură să prezică viitorul, lucru pe care nu–l pot face dumnezeii falşi. Aceşti dumnezei falşi n–au nici măcar martori, după cum are Iehova: „Voi sînteţi martorii mei . . ., ca să recunoaşteţi şi să credeţi în mine . . . Eu, eu sînt Iehova şi în afară de mine nu există vreun mîntuitor . . . Si voi sînteţi martorii mei iar eu sînt Dumnezeu“ (Is. 43:9–12).

VESTEA BUNA DESPRE MESIA

Iehova este Autorul veştii bune şi ea vine prin Fiul său (1 Cor. 8:6). Isaia are de zis, în mod potrivit, multe despre Mesia. El a prezis multe amănunte despre viaţa lui Isus (Is. 7:14; 9:1, 2; 11:1; 42:1–4; Mat. 1:1, 6, 16–23; 4:14–16; 12:14–21). El a prezis cum Ioan Botezătorul va deschide calea înaintea lui Mesia (Is. 40:3; Ioan 1:23), că Isus va fi uns cu spiritul sfînt al lui Iehova pentru a vesti o veste mîngîietoare (Is. 61:1, 2; Luca 4:17, 18), şi că Isus va fi aruncat de evrei ca o piatră de poticnire, avînd să devină totuşi piatra unghiulară fundamentală a Israelului spiritual (Is. 8:14, 15; 28:16; 1 Pet. 2:6–8).

Isaia a prezis, de asemenea, rolul viitor al lui Isus ca şi Conducător şi Comandant al popoarelor, că va fi numit „Sfătuitor Minuat, Dumnezeu Tare, Tată Veşnic, Print al Păcii“ şi că nu va „exista sfîrşit pentru plinătatea domniei princiare şi a păcii“ (Is. 55:4; 9:6, 7). Deosebit de impresionant este capitolul 53 al cărţii lui Isaia. Scripturile creştine greceşti raportează despre împlinirea fiecărui verset al acestui capitol şi, deşi, acesta tratează aproape exclusiv despre suferinţele lui Isus Cristos, se încheie totuşi cu o remarcă de încredere: ‘El se va sătura’ căci Dumnezeu ‘îi va da o parte printre cei mulţi şi va împărţi prada cu cei puternici’ (53:11, 12). Intr–adevăr, vestea bună va triumfa prin serviciul Fiului lui Dumnezeu, Mesia.

PROFETII ENTUZIASMANTE DESPRE RESTABILIRE

Isaia a exprimat multe profeţii entuziasmante despre restaurare. Aceste preziceri s–au împlinit în linii mari, pentru prima oară atunci cînd evreii s–au întors în patria lor, din exilul de 70 ani din Babilon. Unele din aceste profeţii şi–au avut a doua împlinire în timpul lui Cristos (Is. 40:3; Mat. 3:1–3). Toate acestea îşi au însă împlinirea lor mare în zilele noastre.

Isaia zice despre membrii poporului lui Dumnezeu: „Ei vor trebui să–şi făurească din săbiile lor fiare de plug şi din lăncile lor cosoare. Nici o naţiune nu va mai scoate sabia contra altei naţiuni şi nici nu vor mai învăţa războiul“ (Is. 2:2–4). In paradisul spiritual al lui Iehova, persoane care înainte au dezvăluit trăsături de caracter asemănătoare cu ale lupilor, leoparzilor, leilor sai urşilor au ajuns, aşa–zicînd, blînzi. Isaia zice despre ei: „Ei nu vor pricinui nici o vătămare şi nici nu vor cauza vreo stricăciune pe tot muntele meu cel sfînt; căci pămîntul va fi, desigur, plin cu cunoştinţa lui Iehova, după cum apele acoperă întreaga mare“ (Is. 11:6–9). Iehova va pregăti tuturor popoarelor un ospăţ îmbelşugat. „El va înghiţi, în realitate, moartea pentru totdeauna“, şi „nici un locuitor nu va zice: ‘Sînt bolnav’“ (25:6–8; 33:24). Ce veste!

Isaia zice, de asemenea: „Cîmpia pustie va fi plînă de bucurie şi va înflori ca şofranul . . ., ochii orbilor [se vor] deschide . . . şi urechile surzilor vor fi deschise. In acel timp, şchiopul va sări ca cerbul“ (Is. 35:1–10). Iehova va crea „ceruri noi şi un pămînt nou“, oamenii îşi vor construi case şi le vor locui ei înşişi, îşi vor planta vii şi se vor bucura de recolta acestora (Is. 65:17–25). Putem fi convinşi că Iehova va face şi literal, pe mondial, ceea ce a făcut în trecut pentru poporul Israel, iar astăzi, în împlinirea acestei profeţii, pentru Israelul spiritual, lucru prin care se va împlini însărcinarea pe care a dat–o la origine omului, conform cu Geneza 1:28.

INCURAJARE ŞI MINGIIERE

Cartea Isaia conţine multe îndemnuri şi sfaturi încurajatoare pentru noi astăzi. Cu aceste încurajări este întotdeauna legată o veste bună, presupunînd că sfatul este urmat. Astfel Iehova arată, spre exemplu, încă din primul capitol, membrilor poporului său, că el nu are plăcere de închinarea lor formală şi zice prevenitor: „Invăţaţi să faceţi binele; cercetaţi după dreptate; . . . faceţi dreptate văduvei“. Dacă ar fi urmat acest sfat, ‘păcatele lor ar fi trebuit să devină albe ca zăpada; chiar dacă iniţial ar fi fost roşii ca purpura şi ca ţesătura de culoarea carminului’ (Is. 1:17, 18). Si pentru a cita încă un exemplu: „Căutaţi pe Iehova în timp ce se lasă găsit. . . . Cel rău să se lase de calea lui şi omul făcător de rele, de gîndurile lui; şi să se întoarcă la Iehova care va avea milă de el şi la Dumnezeul nostru, căci el ne va ierta în mare măsură“. Ce asigurare mîngîietoare sînt aceste cuvinte: „El va ierta în mare măsură“! (55:6, 7).

Deosebit de mîngîietoare sînt principiile pe care le–a vestit Iehova prin profetul său Isaia, fapt care se poate vedea din exemplul următor: „Eu locuiesc în înălţime şi în locuri sfinte, dar şi cu cel zdrobit şi deprimat în spirit, pentru a reînsufleţi spiritul celor înjosiţi şi inima celui zdrobit (Is. 57:15 compară 66:2). Isus a citat principiul din Isaia 54:13 şi l–a aplicat: „Toţi fiii ţăi vor fi instruiţi de Iehova şi pacea fiilor tăi va abunda“. Toţi cei ce s–au lăsat instruiti de Isus au avut această pace (Ioan 6:45; 14:27; 16:33). Si în toate timpurile, poporul lui Dumnezeu a putut găsi mîngîiere în asigurarea profetică din Isaia 54:17: „Orice armă care va fi măscocită împotriva ta nu va avea succes. Si orice limbă care se va ridica în judecată împotriva ta, o vei osîndi“.

Intr–adevăr, cartea lui Isaia este profeţia unui „evanghelist“, a unui bărbat care avea o veste bună. Cartea sa conţine veşti bune despre Iehova Dumnezeu şi planurile lui, precum şi asigurarea că toate planurile lui se vor realiza. Ea conţine, de asemenea, vestea bună despre Mesia şi despre ceea ce va face el, precum şi vestea bună despre restaurarea poporului lui Dumnezeu din vremurile trecute şi din prezent. Si deoarece s–au împlinit deja atît de multe profeţii ale lui Isaia, putem fi convinşi că se vor împlini şi celelalte.

Din acest motiv, cartea Isaia ajută tuturor servilor lui Iehova să–şi preţuiască şi mai mult relaţia lor cu Iehova, prin faptul că aceasta pune în contrast măreţia lui cu micimea omului. Ea ne atrage atenţia şi asupra faptului de a nu ne mulţumi cu o închinare formală, punîndu–ne în vedere să fim interesaţi să exercităm dreptate, să fim curaţi în calitate de purtători ai vaselor lui Iehova şi să privim mereu la el ca la „Instructorul cel Mare“ şi Invăţătorul nostru (Is. 30:20; 52:11; 54:13). Si nu este greşit de a arăta că servii lui Iehova, avînd în vedere faptul că au de vestit oamenilor o asemenea veste bună, ar trebui să–şi dea silinţa ca şi Isaia, s–o expună în cel mai bun mod cu putinţă (50:4).