SIN

1. Pustiul unde au ajuns israeliții la aproximativ o lună de la ieșirea lor din Egipt. Înainte de a ajunge în acest pustiu, ei au făcut popas la Elim și într-un loc de lângă Marea Roșie. După ce au plecat din pustiu, au campat în mai multe locuri, printre care Dofca, Aluș și Refidim, ajungând în cele din urmă la Sinai (Ex 16:1; 17:1; Nu 33:9-15). În timp ce se aflau în pustiul Sin, israeliții au început să murmure și să se plângă pentru că nu aveau carne, iar Iehova a adus un stol mare de prepelițe, care „au acoperit tabăra”. Aici au mâncat ei mană pentru prima dată și tot aici a intrat în vigoare legea sabatului (Ex 16:2-30).

Nu se știe sigur unde s-a aflat pustiul Sin; este evident însă că era situat de-a lungul marginii sud-vestice a peninsulei Sinai. Majoritatea geografilor propun identificarea lui cu deșertul nisipos Debbet er-Ramleh, ce se întinde la poalele podișului Sinai și se găsește în apropierea locului unde se crede că s-a aflat Dofca.

2. Unul dintre orașele Egiptului care aveau să cadă lovite de sabia lui Nebucadnețar, regele Babilonului (Eze 30:6, 10, 15, 16). Este numit „fortăreața Egiptului”. Unii erudiți din prezent cred că ar putea fi identificat cu anticul Pelusium, conform redării din Vulgata. Pelusium a fost un oraș-fortăreață, aflat într-o poziție-cheie, foarte importantă pentru apărarea împotriva invaziilor dinspre continentul asiatic. În general se crede că s-a aflat pe locul actualului Tell el Farame, un sit ce se găsește la aproximativ 32 km S-E de Port Said, de pe coasta mediteraneană. Astfel, caravanele sau armatele ce veneau pe coasta filisteană ajungeau la această fortăreață, care păzea intrarea în Egipt. Assurbanipal, regele Asiriei, face referire la oraș în analele sale. În prezent, situl este înconjurat de nisip și de mlaștini.