REFIDIM

[dintr-o rădăcină care înseamnă „a întinde“ sau „a înviora“]

Unul dintre locurile în care au campat israeliții în călătoria lor de la Marea Roșie la muntele Sinai. După ce au plecat din pustiul Sin, și-au așezat tabăra la Dofca, apoi la Aluș și, în cele din urmă, la Refidim (Ex 17:1; Nu 33:12–14). Întrucât aici nu se găsea apă, poporul a început să se plângă și s-a certat cu Moise. La îndrumarea lui Dumnezeu, Moise i-a luat pe câțiva dintre bătrânii lui Israel, a mers la o stâncă din Horeb (evident, regiunea muntoasă Horeb, nu muntele Horeb) și a lovit stânca cu toiagul său. Din stâncă a început să curgă apă, care se pare că a ajuns până la poporul campat la Refidim (Ex 17:2–7).

Pe când se aflau la Refidim, israeliții au fost atacați de amaleciți, însă, sub comanda lui Iosua, i-au învins pe atacatori (Ex 17:8–16). Ordinea în care sunt prezentate evenimentele în relatarea biblică lasă să se înțeleagă că, în timp ce israeliții se aflau încă la Refidim, socrul lui Moise a adus-o pe Sefora și pe cei doi fii ai ei la Moise și l-a îndemnat pe acesta să aleagă căpetenii care să-l ajute să judece poporul (Ex 18:1–27).

Localizarea Refidimului nu este sigură. Geografii au făcut diferite supoziții, în funcție de traseul pe care consideră ei că l-ar fi urmat israeliții în călătoria din pustiul Sin la muntele Sinai. Mulți geografi din timpurile recente identifică Refidimul cu un loc din Wadi Refayied, aflat nu departe (spre nord-vest) de muntele considerat în mod tradițional a fi muntele Sinai. Lângă acest ued se află un deal cu același nume, ce ar putea fi dealul pe care Moise a stat cu brațele ridicate în timpul luptei cu amaleciții.