NEGHEV

[Sud]

Se crede că termenul ebraic néghev derivă dintr-o rădăcină care înseamnă „a fi pârjolit”, iar deseori desemnează regiunea semiaridă de la sud de munții lui Iuda. Néghev a căpătat și sensul de „sud”, termenul fiind folosit cu referire la o latură de sud (Nu 35:5), un hotar sudic (Ios 15:4) și o poartă de la sud (Eze 46:9). În unele traduceri nu s-a ținut cont de faptul că termenul are sensuri diferite (că uneori desemnează regiunea geografică, iar alteori indică un punct cardinal), astfel că s-a ajuns la redări ce produc confuzie. De exemplu, unele traduceri au redat termenul néghev din Geneza 13:1 prin „miazăzi” (sau sud) (BN; BG; Carol II), lăsând astfel să se înțeleagă că Avraam, după ce a plecat din Egipt, s-a îndreptat spre sud, când, în realitate, el a luat-o spre nord, prin Neghev, ca să ajungă la Betel. Însă, în multe traduceri mai noi, această neconcordanță a fost eliminată (BVA; NTR; NW).

Topografie. Se pare că, în vechime, Neghevul se întindea de la ținutul Beer-Șebei (nord) până la Cades-Barnea (sud) (Ge 21:14; Nu 13:17, 22; 32:8). Profetul Isaia a descris Neghevul ca pe ‘o țară a vitregieiʼ, un sălaș al leilor, al leoparzilor și al șerpilor (Is 30:6). În partea de nord se găsesc foarte puține izvoare, fântâni și iazuri; tamarixul este unul dintre puținii copaci care cresc aici (Ge 21:33). La sud-vest de Beer-Șeba se află două regiuni mici și una relativ întinsă cu dune de nisip. O mare parte a Neghevului e constituită dintr-un podiș cu o altitudine cuprinsă între 450 și 600 m, existând însă și unele vârfuri ce ajung până la 1 050 m. La sud și la est de Beer-Șeba se găsesc creste colțuroase, majoritatea dispuse pe direcția E-V.

Istorie. În Neghev s-au găsit rezervoare, ziduri de terase și ruine ale multor orașe, ceea ce arată că în trecut regiunea a fost foarte populată. Aici patriarhii Avraam și Isaac au găsit pășuni pentru turmele lor mari (Ge 13:1, 2; 20:1; 24:62). Pe vremea lui Avraam, regele elamit Chedorlaomer și cei trei aliați ai săi i-au înfrânt pe locuitorii Neghevului (Ge 14:1-7).

Secole mai târziu, spionii israeliți trimiși de Moise au intrat în Țara Promisă prin Neghev, care la vremea aceea era locuit de amaleciți (Nu 13:17, 22, 29). Sub conducerea lui Iosua, toți locuitorii Neghevului au fost înfrânți (Ios 10:40; 11:16), iar orașele din regiune au fost incluse în teritoriul repartizat tribului lui Simeon (Ios 19:1-6). Și cheniții, un trib de nomazi, rude prin alianță cu Moise, au venit să locuiască în Neghev (Ju 1:16; compară cu 1Sa 15:6, 7). Din câte se pare, israeliții n-au reușit să păstreze controlul asupra regiunii. De-a lungul anilor, ei au purtat în repetate rânduri lupte cu canaaniții din Neghev, în special cu amaleciții (Ju 1:9; 6:3; 1Sa 15:1-9; 30:1-20). Când se afla la Țiclag, oraș pe care i-l dăduse regele filistean Achiș, David a făcut incursiuni în teritoriul gheșuriților, al ghirziților și al amaleciților din Neghev (1Sa 27:5-8). Se pare că israeliții nu au obținut controlul deplin asupra Neghevului decât în timpul domniei lui David, după înfrângerea edomiților (2Sa 8:13, 14). Fără îndoială că în această regiune Ozia, regele lui Iuda, a construit ulterior turnuri și a săpat rezervoare (2Cr 26:10).

După distrugerea Ierusalimului de către babilonieni, Obadia a prezis că israeliții aveau să se întoarcă în țara lor, inclusiv în Neghev (Ob 19, 20).