USTENSILE

Termenul ebraic kelí are un sens foarte larg și poate desemna obiecte (Ge 24:53; Ex 3:22; Le 13:49, 52, 57-59; 15:6), arme (Ge 27:3; Ju 9:54), bunuri (Ge 31:37; 45:20), saci (Ge 42:25; 43:11), instrumente (Ge 49:5; 1Cr 15:16), ustensile (Ex 25:9, 39; 27:3, 19; 30:27, 28; 31:7-9; Le 11:32), vase (Le 6:28; 11:33, 34), îmbrăcăminte (De 22:5), bagaje (1Sa 10:22; 17:22), traiste (1Sa 17:40, 49), corpuri (1Sa 21:5) și unelte (1Re 6:7).

Termenul kelí se referă deseori la diversele ustensile folosite la sanctuar, ustensile precum farfurii, urcioare, lopeți, castroane, furculițe, fărașe pentru foc, stingătoare, mucări, ligheane și pahare. (Ex 25:29, 30, 39; 27:3, 19; 37:16, 23; 38:3; 1Re 7:40-50; 2Cr 4:11-22) Deoarece erau utilizate pentru un scop sacru, aceste ustensile erau „sfinte”. (1Re 8:4) Prin urmare, când evreii au ieșit din Babilon în 537 î.e.n. și au avut privilegiul de a duce cu ei ustensilele sacre pe care regele Nebucadnețar le luase din Ierusalim, ei au trebuit să se păstreze curați din punct de vedere religios și moral. Lor li se aplica următoarea poruncă profetică: „Îndepărtați-vă, îndepărtați-vă, ieșiți [din Babilon], nu atingeți nimic necurat! Ieșiți din mijlocul lui, păstrați-vă curați, voi, care purtați ustensilele lui Iehova!”. (Is 52:11) Această poruncă viza mai mult decât o curățenie exterioară, ceremonială. Ea avea în vedere o curățenie a inimii. Când le-a scris corintenilor, apostolul Pavel a aplicat cuvintele din Isaia 52:11 la creștini, care, la rândul lor, trebuie să evite tot ce murdărește corpul și spiritul. (2Co 6:14-18; 7:1)

Isus Cristos, întemeietorul creștinismului, a dat un exemplu în acest sens, rămânând „loial, fără răutate, neîntinat, separat de păcătoși”. (Ev 7:26) Când a fost pe pământ, Isus a apărat plin de zel caracterul sfânt al templului lui Iehova. De exemplu, el i-a dat afară de două ori pe cei ce făceau comerț acolo. (Ioa 2:13-25; Mt 21:12, 13; Mr 11:15-17; Lu 19:45, 46) În relatarea referitoare la a doua curățare a templului, Marcu spune că Isus „nu lăsa pe nimeni să ducă vreo unealtă prin templu”. (Mr 11:16) Din câte se pare, Isus nu a permis nimănui să profaneze curtea templului, folosind-o ca scurtătură pentru a transporta obiecte într-o altă parte a Ierusalimului.