54 APOSTOLUL IOAN
Curaj în vremuri întunecate
„ESTE ceasul din urmă”, a scris apostolul Ioan. La vârsta lui înaintată, știa că perioada apostolică se apropia de sfârșit. Cu decenii înainte, atât Isus, cât și Pavel avertizaseră că apostazia urma să înflorească. Apostolii fuseseră o piedică în calea răspândirii ei, însă, după moartea lor, învățătorii falși aveau să corupă congregația. (Mat. 7:15; Fap. 20:29, 30; 2 Tes. 2:6, 7) Din câte se pare, Ioan a rămas ultimul bastion în calea acestui val de apostazie. Cum s-a simțit el oare în acele vremuri întunecate, în care congregațiile erau contaminate una după alta? Ioan nu s-a lăsat copleșit de frică sau de disperare.
Cum a reușit apostolul Ioan să îndure persecuția, exilul și puternicul val al apostaziei?
Când trecuse deja de 90 de ani, Ioan continua ‘să vorbească despre Dumnezeu și să depună mărturie despre Isus’. Din acest motiv, a fost exilat în Patmos, o insulă stâncoasă și aridă din Marea Egee. Ce l-a ajutat să-și păstreze speranța? Următoarea promisiune a lui Isus trebuie să-i fi răsunat încă în minte: „Iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului”. (Mat. 28:20)
La peste 60 de ani de la acea promisiune, Ioan a fost cu siguranță emoționat să-l vadă și să-l audă din nou pe Domnul său, într-un mod cu totul impresionant. Isus i-a transmis apostolului o revelație spectaculoasă de la Iehova, care avea în vedere „ziua Domnului”, adică perioada în care congregația creștină urma să fie restabilită și unificată. În acel timp, Cristos avea să-și ajute continuatorii să facă față unor încercări grele.
Viziunea a fost prezentată „în simboluri”, sau semne. Fără îndoială, Ioan nu a înțeles multe dintre lucrurile pe care le-a văzut. Însă a înțeles sigur următorul lucru: Iehova și Isus nu aveau să fie nicidecum învinși de apostazia care se răspândea ca o plagă în congregații. În timpul zilei Domnului, poporul lui Iehova urma să prospere și să se bucure de binecuvântări deosebite. Satan avea să fie înfrânt într-un război ceresc, iar apoi aruncat pe pământ. Distrugerea lui definitivă era garantată. Apostolul a consemnat cu fidelitate „toate lucrurile pe care le-a văzut”, iar ele trebuie să-i fi dat foarte mult curaj.
Exilul pe insula Patmos nu a pus capăt nici vieții, nici zelului lui Ioan. Din câte se pare, după moartea împăratului roman Domițian, un dușman înverșunat al creștinismului, Ioan a fost eliberat. Este posibil ca el să fi mers apoi în Efes. Când avea în jur de 100 de ani, Dumnezeu i-a dat o altă misiune – una deloc ușoară.
Ioan a scris sub inspirație cea de-a patra și ultima evanghelie. Probabil, știa că acest document urma să fie distribuit cu rapiditate congregațiilor, insuflând curaj și încredere în multe inimi. În schimb, dușmanii adevăratului creștinism aveau să-l urască și mai aprig pe Ioan. Totuși, gândul acesta nu l-a înfricoșat.
Trecuseră aproximativ șapte decenii de la evenimentele istorice al căror protagonist a fost Isus. Însă, cu ajutorul spiritului sfânt, Ioan și le-a amintit cu o precizie uimitoare. Relatarea scrisă de el prezintă într-un mod dinamic și plin de emoție viața lui Isus. Aproximativ 90% din informațiile pe care le conține nu se găsesc în celelalte trei evanghelii. De exemplu, numai Ioan a amintit episodul învierii lui Lazăr, precum și planul mârșav al capilor religioși de a-l omorî după ce a fost înviat. (Ioan 11:1-46; 12:10) Totodată, apostolul a consemnat în detaliu lucrurile pe care Isus li le-a spus discipolilor în noaptea dinaintea morții sale și rugăciunea pe care a rostit-o atunci pentru ei. Ce cadou neprețuit le-a făcut Ioan tuturor creștinilor!
Cam în aceeași perioadă, el a redactat și trei scrisori inspirate. Ioan a demascat fără teamă apostazia care se instala în acel timp, avertizându-i pe creștini să nu aibă legături cu apostații și nici măcar să nu-i salute. În plus, scrisorile lui transmit un mesaj de iubire și speranță. Ioan a spus că „Dumnezeu este iubire” și a reflectat iubirea Lui prin încurajările și îndemnurile sale pline de afecțiune. El a exprimat și bucuria profundă pe care o simțea văzând cum copiii săi spirituali „umblă în continuare în adevăr”. Cuvintele lui trebuie să-i fi impulsionat pe mulți să persevereze.
Noi nu vom fi niciodată martori la declinul congregației creștine, la fel ca Ioan. Deși apostazia încă este un pericol, ea nu va mai înăbuși închinarea curată, așa cum s-a întâmplat în secolele de după moartea apostolului. (Is. 54:17; Fap. 3:21) Cu toate acestea, și noi vom trece, probabil, prin încercări, vom fi persecutați sau chiar închiși. Să urmăm exemplul lui Ioan! Să fim hotărâți ca, indiferent ce ar veni în calea noastră, să umblăm cu Dumnezeu plini de curaj!
Citește relatarea biblică:
De discutat:
Cum a dat Ioan dovadă de curaj?
Aprofundează
1. Ce anume arată că Ioan avea o personalitate puternică? (bt 33, chenar ¶3, 4)
2. De ce a fost Ioan considerat un om „fără instruire și de rând”? (Fap. 4:13; w08 15/5 30 ¶6)
3. În ce sens a rămas Ioan până a venit Isus? (nota de studiu de la Ioan 21:22, nwtsty)
4. De ce putem fi siguri că Ioan a scris evanghelia care îi poartă numele? (it „Ioan, Evanghelia după” ¶2-8) A
Fondation Martin Bodmer, Cologny (Genève)
Imaginea A: Manuscris din aproximativ 200 e.n. cu titlul „Vestea bună după Ioan” (evidențiat în imagine)
Învață din cele citite
Scrierile inspirate ale lui Ioan fac referire de peste 100 de ori la jertfa lui Isus sau la foloasele ei. Cum poți manifesta și tu o astfel de apreciere față de răscumpărare?
Ioan avea aproape 100 de ani când a fost inspirat să scrie cinci cărți ale Bibliei. Ce înțelegi de aici despre modul în care îi privește Iehova pe cei în vârstă? B
Imaginea B
Cum poți imita exemplul de curaj al lui Ioan?
Meditează la imaginea de ansamblu
Ce învăț despre Iehova din această relatare?
Ce legătură există între această relatare și scopul lui Iehova?
De ce sunt recunoscător că Ioan a fost ales să domnească împreună cu Cristos în cer?
Află mai multe
Cum pot frații și surorile în vârstă să aibă un curaj asemănător cu al lui Ioan?
Ioan a scris mult despre iubire. Vei vedea ce poți învăța din scrierile sale inspirate și din exemplul său.
„Ce învățăm de la «discipolul pe care îl iubea Isus»” (w21.01 8-13)