Supunerea teocratică ne aduce foloase

DACĂ vrem să facem voința lui Iehova în mod organizat, este esențial să-i fim supuși Suveranului Universului. Noi recunoaștem autoritatea pe care o are Fiul său asupra congregației creștine și respectăm principiul autorității și în alte aspecte ale vieții. O astfel de supunere teocratică le aduce foloase tuturor celor implicați.

² Principiul supunerii față de autoritate a fost stabilit pentru omenire în grădina Edenului. El se regăsește în poruncile lui Dumnezeu consemnate în Geneza 1:28 și 2:16, 17. Animalele trebuiau să le fie supuse oamenilor, iar Adam și Eva trebuiau să se supună voinței și autorității lui Dumnezeu. Supunerea față de autoritatea divină promova pacea și ordinea. Principiul autorității este scos în evidență și în 1 Corinteni 11:3, unde apostolul Pavel a scris: „Vreau să știți aceasta: capul oricărui bărbat este Cristos, capul femeii este bărbatul și capul lui Cristos este Dumnezeu”. Prin urmare, este clar că, în afară de Iehova, toate celelalte ființe trebuie să se supună unei autorități.

³ Majoritatea oamenilor din prezent nu recunosc sau nu respectă principiul autorității. De ce? Problema a apărut în Eden, când Adam și Eva au ales în cunoștință de cauză să respingă autoritatea de Suveran a lui Dumnezeu. (Gen. 3:4, 5) Însă ei nu au obținut mai multă libertate. Dimpotrivă, au devenit supușii unei ființe spirituale rele, Satan Diavolul. Prima răzvrătire a înstrăinat omenirea de Dumnezeu. (Col. 1:21) În consecință, cea mai mare parte a omenirii se află sub influența celui rău. (1 Ioan 5:19)

⁴ Învățând adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și aplicându-l, am reușit să ne eliberăm de influența lui Satan. Ca Martori dedicați și botezați, îl acceptăm pe Iehova drept Suveran în viața noastră. Suntem de acord cu regele David, care a considerat că Iehova este „capul” și că el este „mai presus de toate”. (1 Cron. 29:11) Da, noi spunem cu umilință: „Să știți că Iehova este Dumnezeu. El este cel care ne-a făcut, ai lui suntem. Suntem poporul lui și oile pășunii lui”. (Ps. 100:3) Întrucât Iehova este Creatorul tuturor lucrurilor, noi recunoaștem că el este măreț și că îi datorăm supunere deplină. (Rev. 4:11) În calitate de slujitori ai adevăratului Dumnezeu, noi îl urmăm pe Isus Cristos, care ne-a dat exemplul perfect de supunere față de Dumnezeu.

⁵ Ce a învățat Isus din suferințele prin care a trecut pe pământ? În Evrei 5:8 se spune: „Deși era fiu, a învățat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit”. Da, Isus i s-a supus cu loialitate Tatălui său ceresc chiar și atunci când s-a confruntat cu probleme. Mai mult, Isus nu a făcut nimic din proprie inițiativă. El nu a vorbit de la el însuși și nici nu și-a căutat propria glorie. (Ioan 5:19, 30; 6:38; 7:16-18) În timpul serviciului său pământesc, Isus a găsit plăcere în înfăptuirea voinței Tatălui său, chiar dacă din această cauză a avut parte de opoziție și persecuții. (Ioan 15:20) Isus i s-a supus lui Dumnezeu și „s-a umilit” chiar până la „moarte pe un stâlp de tortură”. Supunerea sa completă față de Iehova a adus multe binecuvântări: salvarea veșnică a omenirii, o poziție superioară pentru el și glorie Tatălui său. (Filip. 2:5-11; Evr. 5:9)

DOMENII ÎN CARE TREBUIE SĂ MANIFESTĂM SUPUNERE TEOCRATICĂ

⁶ Când ne supunem lui Dumnezeu înfăptuindu-i voința, evităm multe dintre îngrijorările și dezamăgirile care îi copleșesc pe cei care refuză să se supună suveranității lui Iehova. Adversarul nostru, Diavolul, caută încontinuu modalități de a ne devora. Vom fi eliberați de cel rău dacă ne împotrivim lui și ne supunem cu umilință și de bunăvoie lui Iehova. (Mat. 6:10, 13; 1 Pet. 5:6-9)

⁷ În congregația creștină, noi recunoaștem atât autoritatea lui Cristos, cât și cea încredințată de el ‘sclavului fidel și prevăzător’. Acest lucru ne influențează atitudinea și conduita față de frații noștri. Dacă manifestăm supunere față de autoritatea stabilită în congregație, vom respecta Cuvântul lui Dumnezeu în toate aspectele închinării noastre. Printre acestea se numără lucrarea de predicare, asistarea și participarea la întruniri, relația pe care o avem cu bătrânii și aplicarea măsurilor organizatorice. (Mat. 24:45-47; 28:19, 20; Evr. 10:24, 25; 13:7, 17)

⁸ Supunerea față de Dumnezeu contribuie la păstrarea păcii, a siguranței și a ordinii în congregația creștină. Calitățile lui Iehova sunt reflectate de supușii lui. (1 Cor. 14:33, 40) Experiențele pe care le avem în organizația lui Iehova ne fac să avem aceleași sentimente ca regele David. După ce a observat contrastul dintre slujitorii lui Iehova și cei răi, David a exclamat cu bucurie: „Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Iehova!”. (Ps. 144:15)

⁹ În familie, „capul femeii este bărbatul”. În același timp, bărbații trebuie să i se supună lui Cristos, iar el, lui Dumnezeu. (1 Cor. 11:3) Soțiile trebuie să fie supuse soților lor, iar copiii, părinților. (Ef. 5:22-24; 6:1) Când toți membrii familiei respectă principiul autorității, ei se bucură de pace.

¹⁰ Un soț trebuie să-și exercite autoritatea cu iubire, imitându-l pe Cristos. (Ef. 5:25-29) Soției și copiilor le este ușor să se supună când soțul nu abuzează de autoritatea lui, dar nici nu refuză să și-o exercite. Soția este un ajutor potrivit pentru soțul ei. (Gen. 2:18) Sprijinindu-și soțul cu răbdare și respectându-l, ea îi este plăcută acestuia și îi aduce laude lui Dumnezeu. (1 Pet. 3:1-4) Când respectă principiul biblic al autorității, soțul și soția le oferă copiilor un exemplu de supunere față de Dumnezeu.

¹¹ Supunerea noastră față de Dumnezeu are legătură și cu modul în care privim ‘autoritățile superioare’, care „au fost așezate în pozițiile lor relative de Dumnezeu”. (Rom. 13:1-7) Întrucât sunt cetățeni care respectă legile, creștinii își plătesc impozitele, dându-i „Cezarului ce este al Cezarului, dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. (Mat. 22:21) În plus, măsurile luate în vederea parcurgerii teritoriului sunt în conformitate cu legile în vigoare privind protecția datelor. Dacă arătăm supunere și respect față de autorități în toate lucrurile care nu contravin legii drepte a lui Iehova, ne vom putea concentra eforturile și energia asupra lucrării de predicare. (Mar. 13:10; Fap. 5:29)

¹² Supunerea teocratică ne influențează toate aspectele vieții. Cu ochii credinței, noi vedem ziua când întreaga omenire se va supune lui Iehova Dumnezeu. (1 Cor. 15:27, 28) Cât de binecuvântați vor fi cei ce recunosc cu bucurie suveranitatea lui Iehova și îi rămân supuși pentru eternitate!