Accentuarea ideilor principale

UN CITITOR capabil nu are în vedere numai o propoziţie sau un paragraf. Când citeşte, el are în minte ideile principale din tot materialul pe care-l prezintă. În acest mod, accentul va fi corect plasat.

Dacă nu sunt respectate aceste sugestii, expunerea va fi liniară, lipsindu-i punctele-cheie; nu va ieşi nimic în evidenţă. La încheierea discursului, celor prezenţi le va fi greu să-şi amintească vreo idee deosebită.

Accentuând cum trebuie ideile principale, vei putea citi mai expresiv un fragment din Biblie. Accentuarea poate da mai mult sens paragrafelor citite la un studiu biblic la domiciliu sau la o întrunire a congregaţiei. Ea este deosebit de importantă şi când ţii cuvântări pe baza unui manuscris, cum se întâmplă uneori la congresele noastre.

Cum să accentuăm. La şcoală, ţi s-ar putea repartiza spre citire un fragment din Biblie. Ce anume ar trebui să accentuezi? O idee esenţială sau un eveniment important pe baza căruia ţi-ai întocmit, probabil, materialul.

Indiferent că este vorba despre un text în proză sau în versuri, despre o naraţiune sau despre un proverb, auditoriul va beneficia de informaţiile respective doar dacă vei citi corect (2 Tim. 3:16, 17). În acest scop, trebuie să ţii cont atât de fragmentul pe care-l vei citi, cât şi de public.

Dacă la un studiu biblic sau la o întrunire a congregaţiei ai de citit cu voce tare dintr-o publicaţie, ce idei principale ar trebui să accentuezi? Consideră răspunsurile la întrebările tipărite ideile tale principale. Accentuează, de asemenea, ideile ce au legătură cu subtitlurile scrise cu litere aldine.

Nu este recomandabil să foloseşti un manuscris pentru expunerile pe care le prezinţi înaintea congregaţiei. Ocazional însă, pentru unele cuvântări ţinute la congrese, se folosesc manuscrise, astfel încât ideile principale să fie prezentate peste tot în acelaşi mod. Pentru a accentua corect ideile esenţiale dintr-un manuscris, oratorul trebuie mai întâi să analizeze cu grijă materialul. Care sunt punctele principale? El trebuie să fie în stare să le sesizeze. Acestea nu sunt simple informaţii pe care le consideră el interesante, ci constituie ideile-cheie în jurul cărora este dezvoltat materialul. Uneori prezentarea concisă a unei idei principale din manuscris anticipează o narare de fapte sau o argumentaţie. De cele mai multe ori, afirmaţiile categorice sunt făcute după enumerarea argumentelor ce le susţin. După ce identifică aceste idei-cheie, oratorul ar trebui să şi le însemneze pe manuscris. De obicei, nu există mai mult de patru sau cinci idei de acest gen. Apoi, oratorul trebuie să le citească de mai multe ori pentru ca atunci când le va expune, auditoriul să le poată sesiza uşor. Aceste idei sunt elementele de bază ale cuvântării sale. Dacă materialul expus este corect accentuat, ideile principale se vor întipări cu siguranţă în mintea auditoriului. Acesta ar trebui să fie obiectivul oratorului!

Există diverse metode prin care oratorul poate realiza o accentuare corectă, ajutând astfel auditoriul să sesizeze ideile principale. Iată câteva dintre ele: un entuziasm sporit, o schimbare de ritm, o trăire mai intensă, gesturi corespunzătoare.