Capacitatea de stocare a ADN-ului

UTILIZATORII de calculatoare generează cantităţi enorme de informaţii digitale, care trebuie stocate pentru o ulterioară accesare. Oamenii de ştiinţă speră să revoluţioneze metodele actuale de stocare a datelor, copiind un sistem de stocare net superior, ce se găseşte în natură, şi anume ADN-ul.

Gândiţi-vă: ADN-ul, care se află în celulele organismelor vii, conţine miliarde de informaţii biologice. „Îl putem extrage din oasele mamuţilor . . . şi îl putem descifra“, spune Nick Goldman, cercetător la Institutul European de Bioinformatică. „În plus, este incredibil de mic şi de dens şi nu necesită energie electrică pentru a stoca informaţiile, fiind uşor de transportat şi de păstrat.“ Ar putea fi stocate în ADN informaţii digitale produse de om? Cercetătorii răspund afirmativ.

Oamenii de ştiinţă au sintetizat un ADN în care au stocat imagini, fişiere text şi fişiere audio codate, într-un mod foarte asemănător modului în care sunt stocate informaţiile pe dispozitive digitale. Mai târziu, cercetătorii au putut să decodeze informaţiile cu o exactitate de 100%. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că, în timp, această metodă va permite stocarea într-un gram de ADN artificial a unei cantităţi de informaţii echivalente cu cea stocată pe 3 000 000 de CD-uri, informaţiile putând fi păstrate sute, ba chiar mii de ani. De fapt, acest sistem ar putea stoca întreaga arhivă digitală a lumii. Pe bună dreptate, ADN-ul a fost numit „cel mai performant hard drive“.

Ce credeţi? Au apărut ADN-ul şi capacitatea lui de stocare prin evoluţie? Sau sunt opera unui Proiectant?