Ce se află în spatele misterului vieţii?
MOLECULA de ADN face lucruri uimitoare. ADN-ul îndeplineşte ambele roluri pe care le cer celulele din partea materialului genetic. În primul rând, ADN-ul este duplicat cu exactitate pentru ca informaţia să poată fi transmisă de la o celulă la alta. În al doilea rând, secvenţa de ADN îi spune celulei ce proteine să sintetizeze, stabilind astfel ce va deveni celula şi ce funcţie va avea. Totuşi, ADN-ul nu efectuează toate aceste operaţiuni singur. În acţiune intră multe proteine specializate.
ADN-ul singur nu poate da viaţă. Acesta conţine toate instrucţiunile necesare pentru sintetizarea tuturor proteinelor de care are nevoie o celulă vie, inclusiv a celor care copiază ADN-ul pentru următoarea generaţie celulară şi a celor care ajută ADN-ul să producă noi proteine. Totuşi, incredibila cantitate de informaţii stocate în genele de ADN este inutilă fără ARN şi fără proteinele specializate, care cuprind ribozomii, necesare pentru „citirea“ şi folosirea acestor informaţii.
Nici proteinele singure nu pot da viaţă. O singură proteină nu poate da naştere unei gene dotate cu un cod pentru sintetizarea mai multor proteine de acelaşi tip.
Aşadar, ce se dezvăluie prin dezlegarea misterului vieţii? Genetica şi biologia moleculară moderne au adus dovezi din abundenţă care atestă relaţia foarte complexă dintre ADN, ARN şi proteine, precum şi interdependenţa acestora. Aceste descoperiri sugerează că viaţa depinde de existenţa simultană a tuturor acestor elemente. Prin urmare, viaţa nu ar fi putut niciodată să apară din întâmplare.
Unica explicaţie raţională este că un Creator cu o inteligenţă superioară a codificat instrucţiunile în ADN şi simultan a creat proteinele pe deplin dezvoltate. Interacţiunea acestora a fost atât de bine concepută, încât, odată iniţiat, acest proces avea să asigure continuitatea copierii ADN-ului cu scopul producerii mai multor gene, proces îndeplinit de proteine, şi, în acelaşi timp, decodificarea de către alte proteine a genelor cu scopul sintetizării mai multor proteine.
Este evident că minunatul ciclu al vieţii a fost pus în funcţiune de Maestrul Proiectant, Iehova Dumnezeu.
Făcuţi într-un mod minunat
Deşi nu este o carte de ştiinţă, Biblia revarsă lumină asupra rolului Creatorului, care a proiectat codul vieţii. Cu aproximativ trei mii de ani în urmă, David, un rege al Israelului, care nu cunoştea nimic despre progresele ce se înregistrează în prezent în cercetarea genetică, i-a spus Creatorului său într-un limbaj poetic: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Oasele mele nu erau ascunse de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului“. — Psalmul 139:13–15.
Aşadar, priviţi-vă din nou cu atenţie şi îndelung în oglindă. Observaţi culoarea ochilor, tipul de păr, tenul şi forma corpului. Gândiţi-vă la modul în care au fost transmise aceste caracteristici din generaţie în generaţie şi cum vor fi transmise descendenţilor voştri. Acum gândiţi-vă la Cel care a conceput acest minunat mecanism. Probabil, vă veţi simţi îndemnaţi să repetaţi cuvintele scrise de apostolul Ioan: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, pentru că Tu ai creat toate şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost create“. — Apocalipsa 4:11.
[Chenarul/Fotografiile de la pagina 10]
Şansă oarbă?
Descoperirile recente făcute de doi oameni de ştiinţă britanici confirmă că codul genetic nu este pur şi simplu un produs al întâmplării. „Din analiza lor reiese că [codul genetic] este cel mai bun cod din rândul a peste un miliard de miliarde de coduri posibile“, se menţiona în revista New Scientist. Din cele aproximativ 1020 (1 urmat de 20 de zerouri) de coduri genetice posibile, doar unul a fost selectat la începuturile istoriei vieţii. De ce tocmai acesta? Deoarece acesta reduce la minimum erorile făcute pe parcursul procesului de sinteză a proteinelor sau erorile cauzate de mutaţiile genetice. Cu alte cuvinte, codul în cauză garantează respectarea cu stricteţe a legilor eredităţii. Deşi unii atribuie selectarea acestui cod genetic unor „puternice presiuni selective“, cei doi cercetători au ajuns la concluzia că „este foarte puţin probabil ca un cod atât de eficient să fi apărut din întâmplare“.