Soartă sau simplă întâmplare?

„SOARTA a luat viaţa multora şi a cruţat-o pe a altora“, declara International Herald Tribune. Anul trecut, atacurile teroriste împotriva ambasadei americane din Kenya şi Tanzania au ucis aproape 200 de oameni şi au rănit alte sute. Totuşi, „timpul i-a binecuvântat pe cei mai în vârstă diplomaţi“, preciza ziarul.

Aceştia au fost cruţaţi deoarece asistau la o reuniune într-o parte a clădirii care se afla departe de locul unde s-a produs explozia. Însă un înalt funcţionar al ambasadei, care în mod normal ar fi asistat la reuniune, dar care de data aceasta nu a făcut-o, se afla într-o zonă mai apropiată de explozie şi a fost ucis.

„Soarta a fost crudă şi cu Arlene Kirk“, se afirma în ziar. Când s-a întors în Kenya din vacanţă, Arlene a vrut să renunţe la locul ei într-un avion pentru care se depăşise numărul disponibil de rezervări. Însă alţi pasageri şi-au cedat locurile înaintea ei, acest lucru permiţându-i să urce la bordul avionului. Drept urmare, ea s-a întors la muncă la ambasadă în ziua exploziei şi a fost ucisă.

Oamenii nu sunt scutiţi de dezastre. Cu toate acestea, tragediile nu sunt niciodată uşor de explicat. De regulă, în accidentele şi catastrofele care au loc în întreaga lume, unii mor, iar alţii supravieţuiesc. Totuşi, nu numai în timp de dezastru se întreabă unii: „De ce mi se întâmplă tocmai mie?“ Chiar şi în ce priveşte lucrurile bune care ni se întâmplă, unii se pare că au mai multe şanse decât alţii. Dacă pentru unii viaţa este o luptă continuă, pentru alţii toate lucrurile par să se potrivească în avantajul lor. Aşadar, probabil vă întrebaţi: Este oare posibil ca toate acestea să fi fost în vreun fel planificate? Îmi este viaţa dirijată de soartă?

În căutare de explicaţii

Cu aproximativ 3 000 de ani în urmă, un rege înţelept a observat că în jurul lui se întâmplau lucruri neaşteptate. El a dat următoarea explicaţie în această privinţă: „Timpurile şi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi“ (Eclesiastul 9:11, NW). Uneori au loc evenimente neprevăzute. Efectiv este imposibil să le prevedem. Deseori timpul este un factor decisiv în apariţia unor evenimente deosebite, atât favorabile, cât şi nefavorabile.

Totuşi, probabil că împărtăşiţi opinia unora care, în loc să explice lucrurile ca fiind rezultatul întâmplării, văd în toate acestea mâna unei forţe active: soarta. Credinţa în soartă, sau destin, este una dintre cele mai vechi şi mai răspândite convingeri religioase ale omului.a Profesorul François Jouan, directorul Centrului pentru Cercetări Mitologice al Universităţii din Paris, afirmă: „Nu există nici o eră sau civilizaţie care să nu fi crezut în vreun stăpân divin al destinelor . . ., iar aceasta din dorinţa de a explica tot ceea ce este inexplicabil în existenţa noastră“. Iată de ce deseori îi auzim pe oameni spunând: „Nu-i sosise ceasul să moară“ sau „Aşa a fost dat să fie“. Dar ce este soarta?

Definiţia soartei

Cuvântul „soartă“ este definit drept o forţă supranaturală despre care se crede că hotărăşte irevocabil toate acţiunile şi întâmplările din viaţa oamenilor. Deşi uneori se crede că o forţă oarbă stabileşte viitorul în mod irevocabil şi inexplicabil, în general se crede că această forţă este un zeu.

Istoricul în materie de religie Helmer Ringgren explică: „Un element esenţial în atitudinea religioasă este sentimentul că destinul omului nu este lipsit de sens sau întâmplător, ci este cauzat de o forţă căreia i se poate atribui voinţa sau intenţia“. Deşi se crede că este posibilă o oarecare intervenţie în desfăşurarea evenimentelor, mulţi oameni consideră fiinţele umane nişte pioni relativ neputincioşi într-un joc care le scapă de sub control. Prin urmare, îşi „acceptă soarta“.

Teologii şi filozofii se zbat de mult timp să explice soarta. În lucrarea The Encyclopedia of Religion se spune: „Conceptul de soartă — oricare ar fi varianta, limba sau nuanţa de sens în care ar fi exprimat — păstrează întotdeauna ca element fundamental misterul“. Însă firul care străbate labirintul de idei este noţiunea de putere superioară care controlează şi dirijează acţiunile omului. Se crede că această forţă modelează dinainte viaţa persoanelor şi a naţiunilor, făcând viitorul tot atât de irevocabil ca trecutul.

Un factor determinant

Are vreo importanţă dacă credem sau nu în soartă? „Circumstanţele din viaţa oamenilor au un rol important în stabilirea filozofiei lor, dar şi filozofia lor, la rândul ei, are un rol important în stabilirea circumstanţelor lor“, a scris filozoful englez Bertrand Russell.

Într-adevăr, credinţa în soartă — indiferent că există sau nu soartă — poate juca un anumit rol în modul în care acţionăm. Crezând că este voinţa zeilor, mulţi îşi acceptă cu pasivitate situaţia — oricât de nedreaptă sau de opresivă ar fi — ca şi cum asta le-ar fi soarta, ca nimic să nu se poată schimba. Aşadar, credinţa în soartă subminează noţiunea răspunderii personale.

Pe de altă parte, credinţa în destin i-a mânat pe mulţi în direcţie opusă. De exemplu, istoricii pun dezvoltarea capitalismului şi revoluţia industrială pe seama mai multor factori. Printre aceştia se numără credinţa în predestinare. Unele religii protestante au predat că Dumnezeu predestinează anumiţi oameni pentru salvare. Sociologul german Max Weber a afirmat: „Mai devreme sau mai târziu, fiecare credincios trebuie să-şi fi pus întrebarea: Sunt eu unul dintre cei aleşi pentru salvare?“ Oamenii au încercat să afle dacă au binecuvântarea lui Dumnezeu şi, prin urmare, dacă au fost destinaţi pentru salvare. Weber a argumentat că ei au făcut acest lucru prin „activităţile lor lumeşti“. Succesul în afaceri şi strângerea de bogăţii erau considerate drept semne ale favorii lui Dumnezeu.

Credinţa în soartă îi îndeamnă pe unii să recurgă la acţiuni extreme. În cel de-al doilea război mondial, piloţii sinucigaşi japonezi credeau în kamikaze, sau „vântul divin“. Ideea că zeii aveau un scop şi că era posibil ca oamenii să aibă un rol în acesta îi dădea morţii groaznice o nuanţă religioasă. În deceniul trecut, bombardierele sinucigaşe din Orientul Mijlociu cu atacurile lor înspăimântătoare au fost deseori subiectul titlurilor ziarelor. Fatalismul joacă un rol important în aceste „atacuri sinucigaşe de inspiraţie religioasă“, se menţionează într-o enciclopedie.

Dar de ce este credinţa în soartă atât de răspândită? O scurtă incursiune în originile acesteia ne va oferi răspunsul.

[Notă de subsol]